Claudia Niculae (UPG): „Pasiunea e de la tata”

Claudia Niculae este  director al  Departamentului de Inginerie Mecanică din cadrul  Facultății de Inginerie Mecanică și Electrică a Universității Petrol-Gaze din Ploiești. Un om răbdător și perseverent, dar și perfecționist, deopotrivă. O femeie care povestește că a crescut într-un mediu în care valori precum seriozitatea, responsabilitatea și munca bine făcută erau firești, iar ideea de „a ști cu adevărat” conta mai mult decât aparențele. De aici și respectul ei profund pentru rigoare, pentru inginerie și pentru profesie.

Observatorul Prahovean va publica, săptămânal, poveștile neștiute ale profesorilor din cadrul Universității Petrol-Gaze Ploiești. Oameni care, dincolo de titulatură, sunt…oameni. Cu bune și rele, cu împliniri și dezamăgiri, cu un suflet pe care prea puțini au răbdarea sau curiozitatea să îl cunoască cu adevărat. Oameni care au acceptat să se deschidă, fără rețineri, mai ales că lor le aparține nobila și importanta misiune de a forma caractere.

Cum v-ați descrie în câteva cuvinte? De cât timp sunteți profesor în cadrul UPG Ploiești?

Descrierea aș realiza-o, așa cum le spun și studenților mei, având în vedere punctele tari și punctele slabe:

• răbdătoare și perseverentă – cei 26 de ani de predare implică nu doar reziliență, ci și o capacitate solidă de a lucra cu studenți în contexte variate.-
• perfecționism și tendința de a controla totul – vreau să mă asigur că lucrurile merg bine acasă și la muncă.

Sunt cadru didactic în cadrul Universității Petrol-Gaze din Ploiești din martie 1999. Am început ca preparator, continuat ca asistent și, din 2004, sunt șef de lucrări în Departamentul de Inginerie Mecanică al Facultății de Inginerie Mecanică și Electrică.

Vă mai amintiţi când v-aţi gândit pentru prima dată să deveniţi cadru didactic?

Da, de când eram la orele de biologie și chimie din gimnaziu. Doamna profesor Maria Sîrbu mi-a insuflat această dorință. Pasiunea, dedicarea și fermitatea, dar și blândețea doamnei profesor m-au făcut să mă gândesc la această profesie.

Ce v-a determinat pe dumneavoastră să deveniți profesoară, să-i învățați pe alții cum să învețe?

Cred că, la început, nu am știut cu exactitate că asta va fi chemarea mea. Am pornit dintr-o pasiune sinceră pentru tehnică, pentru sistemele hidraulice și pneumatice, pentru logica din spatele mecanismelor. Dar, cu timpul, mi-am dat seama că, mai mult decât să aplic ceea ce știu, îmi face o bucurie aparte să explic, să clarific, să văd acel „aha!” în ochii studenților.

Citește și: Cristina Iridon (UPG): „ Am vrut să fiu medic neurochirurg”

A deveni profesor nu înseamnă doar să predai informații. Înseamnă să înveți tu însuți cum să învețe alții: cum să le vorbești pe limba lor, cum să le stimulezi curiozitatea, cum să-i înveți să caute singuri răspunsurile. Și, recunosc, am avut și eu profesori care au făcut exact asta pentru mine.

A fost, la un moment dat, în viața dumneavoastră, poate, o cotitură, poate o persoană, poate un moment care a fost definitoriu?

Da, a fost întâlnirea cu domnul profesor Nicolae Posea, profesor de Rezistența materialelor,  care, fără să știe, m-a inspirat prin felul în care explica și se dăruia și datorită căruia eu am absolvit specializarea Utilaj Petrolier de Schelă. Am realizat că aș vrea ca, într-o zi, cineva să spună același lucru despre mine.

Credeți că familia, prietenii și trecutul dumneavoastră v-au influențat deciziile adultului care sunteți astăzi?

Fără îndoială, familia, prietenii și trecutul au avut un rol esențial în formarea mea, atât profesională, cât și umană. Am crescut într-un mediu în care valori precum seriozitatea, responsabilitatea și munca bine făcută erau firești, iar ideea de „a ști cu adevărat” conta mai mult decât aparențele. De aici și respectul meu profund pentru rigoare, pentru inginerie și profesie.

Prietenii m-au ajutat, poate fără să-și dea seama, să păstrez un echilibru între carieră și viață, să rămân ancorată în empatie și umor, calități esențiale mai ales în lucrul cu tinerii. Iar trecutul, cu tot ce a însemnat el, m-a făcut mai lucidă, mai adaptabilă și mai hotărâtă în misiunea mea.

De unde această pasiune pentru mecanică și acționări hidraulice?

Da, este adevărat, disciplinele pe care le predau sunt: Acționări hidraulice și pneumatice, Utilaje petroliere, Utilaje pentru foraje speciale, dar predau viitorilor ingineri si disciplinele Organizarea întreprinderii și Comunicare.

Citește și: Aura Pătrașcu (UPG): „Am vrut avocat, dar am ales ingineria”

Pasiunea o am de la tatăl meu, autodidact, de profesie mecanic care „își băga nasul peste tot” – demonta, monta, repara, strica, suda, însă, nu se plictisea niciodată. Pasiunea pentru pompe o am de la profesorul meu din facultate, dl. Prof. ing. Corneliu Dan Ene, căruia îi mulțumesc de fiecare dată pentru cine sunt astăzi.

Conduceți un departament dedicat, să spunem așa, mai mult bărbaților. Sau este o concepție eronată aceasta?

Inginerie mecanică, în special specializarea Utilaje petroliere și petrochimice, poate speria, da, în egală măsură și pe fete și pe băieți. Este adevărat, din totalul de 22 de cadre didactice, 7 suntem femei.

Domeniul ingineriei mecanice este, tradițional, asociat mai degrabă cu bărbații, atât în mediul universitar, cât și în industrie. Totuși, consider că această percepție este în mare parte învechită și merită nuanțată.

Ca profesor cu o experiență de peste 26 de ani, am observat că interesul pentru acest domeniu nu mai ține de gen, ci de pasiune, curiozitate și perseverență. Eu însămi conduc un departament tehnic.

Prin urmare, da, este o concepție des întâlnită, dar cred că este eronată și e de datoria noastră, ca educatori și profesioniști, să o corectăm prin exemplu și prin deschidere.

Citește și: Alina Prundurel (UPG): „ Mi-am dorit o carieră în Poliție”

În cadrul UPG Ploiești, există această deschidere pentru că alături de dl rector, dl. Conf. dr. ing. Alin Diniță sunt multe doamne: două doamne prorector, doamna conf. dr. ing. Daniela Popovici și doamna conf. dr. ec. Alina Brezoi, președintele Senatului universitar, doamna conf. d.r ing. Aura Pătrașcu și, din cele cinci facultăți, trei sunt conduse de doamne decan – doamna prof. dr. Mihaela Suditu, doamna prof. dr. Irina Rădulescu și doamna șef lucr. dr. ing. Cristina Dușescu-Vasile.

Cum s-a schimbat învăţământul tehnic superior în decursul anilor?

În primul rând, digitalizarea și integrarea noilor tehnologii au determinat modul de predare. S-a trecut de predarea centrată pe planșete, scheme clasice realizate cu creta la tablă la simulări 3D, software CAD, platforme interactive, centre de cercetare și modelare și printare 3D.

Profilul studenților s-a schimbat de la studenți cu o bază tehnică solidă din licee industriale, la studenți cu o motivație mai variabilă cu interes pentru aplicabilitatea imediată.

Și, nu în ultimul rând, relația cu partenerii economici a suferit o schimbare, s-a trecut de la parteneriate limitate cu uzinele și întreprinderile de stat la colaborări cu companii private și de stat pe proiecte de cercetare și internship-uri esențiale în dezvoltarea profesională a studenților.

Învățământul tehnic superior nu mai este o sală de curs plină de formule pe tablă, ci un ecosistem dinamic, conectat la lumea reală. Universitatea Petrol-Gaze din Ploiești a rămas fidelă misiunii sale de a forma ingineri, dar metodele, ritmul și cerințele s-au transformat radical.

Cum vedeți dumneavoastră prăbușirea foarte multor fabrici din Ploiești și restul Prahovei, care, în urmă cu zeci de ani, asigurau mii de locuri de muncă? De ce credeţi că s-a prăbuşit totul imediat după Revoluţie?

Părerea mea este că fabricile erau conduse de profesioniști care „cunoșteau meserie”, cu o pregătire profesională, de domeniu, excelentă, dar fără pregătire managerială necesară unei economii de piață, iar după Revoluție, întreprinderile au fost expuse, peste noapte, acestei economii de piață pentru care nu erau pregătite: tehnologii învechite, management rigid, lipsă de capital și viziune antreprenorială.

Citește și: Profesor UPG, despre siguranța online: „Nu activa ce nu cunoști”

Învățământul tehnic a pierdut din atractivitate, fiind rupt de realitatea unei piețe care nu mai cerea ingineri, ci forță de muncă ieftină sau flexibilă. Însă Facultatea de Inginerie Mecanică și Electrică a reușit să se adapteze acestei realități, adaptându-și programele de studii conform cerințelor pieței – alături de Utilaje Petroliere și Petrochimice, funcționează și programele de Ingineria Designului de Produs și Inginerie Economică în Domeniul Mecanic.

 Astăzi apar parcuri industriale, companii multinaționale, IMM-uri care aduc tehnologii moderne și cer specialiști în domeniul ingineriei mecanice.

De aceea, rolul nostru, de profesori, este să formăm oameni adaptați acestei noi realități, dar și conștienți de valorile trecutului industrial, cu speranța că putem transforma acest trecut greu într-un viitor industrial mai inteligent, mai sustenabil și, mai ales, mai uman.

Privind în trecut, cât de departe credeţi că am ajuns ca societate? Mă refer în special la inovaţiile tehnice.

Privind în urmă, nu pot să nu remarc cât de spectaculos a evoluat societatea noastră din punct de vedere tehnic, chiar dacă schimbările nu au fost întotdeauna ușor de absorbit sau distribuite echitabil. Am pornit de la o industrie bazată pe forță fizică, muncă repetitivă și echipamente mecanice masive la sisteme/linii automatizate/robotizate, simulări digitale și, mai recent, la inteligența artificală.

Dacă înainte inginerul „lucra cu mâinile și gândea cu creionul”, acum lucrăm alături de algoritmi, software-uri complexe și sisteme autonome. Provocarea acum nu mai este „cum să inovăm”, ci cum să pregătim oameni care să țină pasul, fără să-și piardă valorile.

De ce ați ales să predați la UPG Ploiești?

Am ales să predau la Universitatea Petrol-Gaze din Ploiesti pentru că este universitatea care m-a format și locul în care simt că pot da înapoi, cu sens. Aici pot să îmbin pasiunea pentru inginerie cu dorința de a-i ajuta pe tineri să se dezvolte profesional, într-un mediu cu tradiție, dar și cu deschidere către viitor.

Cum arată relația ideală între profesor și student? Cum sunt studenții de astăzi?

Pentru mine, relația ideală între profesor și student este ca un parteneriat bazat pe încredere și deschidere. Îmi place să fiu mai mult un ghid care să îi susțină pe studenți să descopere și să înțeleagă, nu doar să le ofer răspunsuri. Cred că atunci când există respect și comunicare sinceră, învățarea devine o experiență frumoasă și motivantă pentru ambele părți.

Studenții de astăzi sunt diferiți, într-adevăr — sunt conectați la tehnologie și au acces la o mulțime de informații, ceea ce îi face curioși și dornici să exploreze. Însă, uneori, au nevoie să îi ajutăm să-și găsească răbdarea și disciplina pentru a aprofunda lucrurile și pentru a înțelege nu doar “ce”, ci și “de ce”. Îmi place să îi încurajez să gândească critic și să colaboreze între ei, pentru că știu că astfel se pregătesc cel mai bine pentru viață și profesie.

Cum vă simțiți acum, uitându-vă în urmă la toate lucrurile pe care le-ați realizat cu forțe proprii?

Simt recunoștință. Drumul nu a fost întotdeauna ușor și nu s-a întâmplat peste noapte, dar fiecare pas și fiecare efort m-au adus aici. Și știu că nu aș fi reușit fără sprijinul necondiționat al familiei mele, care a fost mereu alături de mine, încurajându-mă și oferindu-mi puterea să merg mai departe.

Care sunt proiectele realizate de studenţii dumneavoastră care v-au impresionat cel mai mult?

M-au impresionat în special proiectele care au avut o aplicabilitate practică clară, unde studenții au reușit să dezvolte sisteme funcționale și standuri care reflectă o înțelegere solidă a principiilor hidraulice și pneumatice. Proiectele de diplomă au fost pentru mine cele mai relevante, pentru că ele sintetizează tot ce au învățat și le oferă șansa să-și demonstreze creativitatea și rigurozitatea tehnică.

Ce aţi schimba la sistemul actual de învăţământ?

Cred că sistemul actual de învățământ ar putea beneficia de o mai mare flexibilitate și adaptare la nevoile reale ale pieței muncii și ale tehnologiei în continuă schimbare. Aș dori să văd o colaborare mai strânsă între mediul academic și cel industrial, astfel încât pregătirea studenților să fie mai aplicată și orientată spre competențe practice.

De asemenea, consider că este important să se pună un accent mai mare pe dezvoltarea competențelor transversale, cum ar fi comunicarea, gândirea critică și munca în echipă, care sunt esențiale în mediul profesional actual.

Care sunt proiectele pe care vă veţi axa pe viitor?

Pe viitor, mă voi axa pe proiectele pe integrarea hidraulicii și pneumaticii tradiționale cu automatizarea inteligentă, oferind studenților experiență practică interdisciplinară. Voi dezvolta metode digitale interactive pentru a facilita învățarea și voi susține proiecte legate de eficiența energetică și sustenabilitate.

De asemenea, voi promova colaborările cu industria pentru a pregăti studenții pentru provocările reale ale pieței muncii

Aveți vreun sfat care nu ține neapărat de școală pentru tinerii din prezent? Vreun sfat pe care vi l-ați da și dumneavoastră?

Eu, studenților, le spun ”NU DAU SFATURI, CI FAC RECOMANDĂRI pentru cine are două urechi ,doi ochi și o gură”. Recomandarea mea este: înconjurati-vă de oameni buni, de la care puteți învăța, primiți fiecare zi care vine cu bucurie, cu convingerea că aceea zi este unică pentru fiecare dintre dumneavoastră. Întemeiati-vă familie și iubiți-o! Mult succes!