Aura Pătrașcu este președintele Senatului UPG Ploiești. O titulatură „grea”, cu răspunderi pe măsură. Puțini știu, însă, că în spatele unei asemena funcții se ascunde un om modest, un om transparent, o femeie puternică și asumată, care recunoaște că a vrut să fie avocat, înainte de profesor. A format o familie cu un fost coleg de grupă „care m-a cucerit cu umorul de neegalat”. Alături e el, astăzi, Aura Pătrașcu, are un copil minunat.
Observatorul Prahovean va publica, săptămânal, poveștile neștiute ale profesorilor din cadrul Universității Petrol-Gaze Ploiești. Oameni care, dincolo de titulatură, sunt…oameni. Cu bune și rele, cu împliniri și dezamăgiri, cu un suflet pe care prea puțini au răbdarea sau curiozitatea să îl cunoască cu adevărat. Oameni care au acceptat să se deschidă, fără rețineri, mai ales că lor le aparține nobila și importanta misiune de a forma caractere.
Cine este omul Aura Pătrașcu, pentru cei care cunosc doar activitatea profesională?
Sunt un om împlinit nu doar profesional, ci și personal. Deși visam să devin avocat, am ales să urmez calea ingineriei. Sunt căsătorită cu un fost coleg de grupă care m-a cucerit cu umorul de neegalat, familia reprezintă pentru mine un echilibru esențial între carieră și viața interioară. Am un copil absolut minunat, care îmi aduce bucurie, sens și o perspectivă mereu proaspătă asupra lumii.
Încerc, în fiecare zi, să fiu un model și un sprijin pentru ea, așa cum îmi doresc să fiu și pentru studenții și colegii mei. Sunt pasionată de shopping și cred că împlinirea adevărată vine din armonia dintre ceea ce faci și ceea ce trăiești — iar eu am privilegiul de a le avea pe amândouă.
Cum v-ați descrie în câteva cuvinte?
Mă definesc patru trăsături fundamentale: ambiția, tenacitatea, rigoarea și optimismul — fiecare cu un rol esențial în parcursul meu, atât personal, cât și profesional. Ele nu sunt doar etichete, ci parte din felul în care aleg să trăiesc, să muncesc și să mă raportez la ceilalți.
Ce v-a determinat pe dumneavoastră să deveniți profesor, să-i învățați pe alții cum să învețe? A fost un moment dat, în viața dumneavoastră, poate o cotitură, poate o persoană, poate un moment care a fost definitoriu?
Am absolvit Facultatea de Inginerie Mecanică și Electrică în anul 1992, la Universitatea Petrol-Gaze din Ploiești, o etapă care mi-a oferit o formare tehnică solidă și o viziune clară asupra rigurozității și disciplinei specifice ingineriei. Deși la momentul respectiv am pornit pe un drum profesional diferit, dorința de cunoaștere și curiozitatea intelectuală au rămas constante în mine.
La exact zece ani de la absolvire, am simțit nevoia de a mă reconecta cu mediul academic și de a învăța din nou — de data aceasta într-un domeniu tot mai prezent și important: informatica. Am urmat un program postuniversitar de doi ani, care nu doar că m-a format într-o arie complementară ingineriei, dar m-a și readus în spațiul universitar, cu o energie nouă.
Această reîntâlnire cu universitatea nu a fost una întâmplătoare — a fost o experiență profund transformatoare, care a reaprins în mine o pasiune latentă: educația.
Imediat după finalizarea studiilor postuniversitare, am devenit cadru didactic asociat în cadrul universității. A fost un moment definitoriu. Încă de la primele laboratoare predate, am fost fascinată de interacțiunea cu studenții, de energia lor, de întrebările provocatoare și de responsabilitatea formării lor. M-a impresionat sincer potențialul pe care îl au tinerii și cât de mult pot evolua când sunt ghidați cu seriozitate, empatie și entuziasm.
Această experiență a fost mai mult decât o provocare profesională — a fost o chemare. La scurt timp, am decis să urmez cu hotărâre această cale și am participat la concursul didactic pentru postul de asistent universitar.
A fost începutul unui nou capitol, unul în care munca mea a căpătat un sens profund: acela de a forma oameni, de a construi punți între cunoaștere și practică, între teorie și vocație.
Credeți că familia, prietenii și trecutul dumneavoastră v-au influențat deciziile adultului care ați devenit azi?
Absolut. Fiecare etapă a vieții, fiecare relație semnificativă și fiecare context din trecut contribuie, într-un fel sau altul, la conturarea adultului. Astăzi privesc înainte cu încredere, dar port mereu în suflet amprenta oamenilor și a experiențelor care m-au format, în mod special a părinților mei.
Tata, care mă veghează de undeva de sus, rămâne pentru mine un model de demnitate și tărie, iar mama, care îmi este încă alături, se bucură cu emoție sinceră de fiecare pas pe care îl fac și este, poate, cea mai mândră de toate realizările mele. Prezența lor – fie ea vizibilă sau tăcută – îmi dă putere, sens și rădăcini.
Este grea această misiune pe care o aveți, cea de a conduce Senatul Universitar al UPG Ploiești?
Am înțeles de la începutul carierei mele academice că accedând într-o funcție de conducere la nivel universitar trebuie să oferi, nu să pretinzi, să renunți la multe dintre ambițiile personale și să te identifici cu cele ale universității, să îți asumi costurile deciziilor sau acțiunilor tale.
Am parcurs, de-a lungul timpului, mai multe etape în managementul universitar, fiecare cu propriile provocări și lecții. Am început ca director de departament, apoi am ocupat funcția de decan, implicându-mă activ în coordonarea activităților academice și administrative.
După o perioadă în care am acumulat experiență în zona executivă a conducerii, am făcut trecerea către sfera legislativă, unde am avut onoarea de a fi alesă Președinte al Senatului universitar. Această funcție reprezintă pentru mine nu doar o etapă importantă, ci și o mare responsabilitate, pe care mi-o asum cu seriozitate și respect față de comunitatea academică pe care o reprezint.
De ce ați ales să predați la UPG Ploiești și cum arată relația ideală între profesor și student? Cum sunt studenții de astăzi? Sunt tinerii cea mai bună investiție?
Sunt, fără îndoială, un produs al acestei universități, iar legătura mea cu ea este una profundă și firească. Nu aș fi putut alege un alt loc în care să-mi continui parcursul profesional, tocmai pentru că simt că aici trebuie să dau înapoi ceea ce am primit: formare, încredere, direcție.
Pentru mine, studenții sunt veriga esențială într-un lanț al evoluției continue. I-am privit întotdeauna ca parteneri reali în procesul educațional, nu doar ca beneficiari ai cunoașterii. Dialogul, implicarea și încrederea reciprocă sunt elemente fundamentale în construcția acestui parteneriat. Pe termen lung, performantele studenților vor constitui fundația activității lor profesionale și personale, dar și validarea noastră ca formatori.
Sunt cadru didactic al Facultății de Științe Economice, o facultate al cărei motto reflectă pe deplin convingerile mele: „Tinerii sunt cea mai bună investiție.” Cred cu convingere că fără educație, nicio națiune nu poate progresa cu adevărat. Iar investiția în educație nu este doar o datorie, ci o promisiune pentru viitor.
Dumneavoastră predați studenților noțiuni cu care, datorită tehnologiei de astăzi, tinerii sunt mult mai familizați decât erau acum ani de zile. E mai ușoară misiunea dumneavoastră?
Misiunea mea este astăzi mai complexă decât în urmă cu mulți ani. Ritmul accelerat al evoluției tehnologice este copleșitor uneori, iar provocarea constantă este aceea de a ține pasul cu noile tehnologii, de a le înțelege și de a le integra eficient în procesul educațional. Este o responsabilitate permanentă, care presupune învățare continuă, adaptabilitate și deschidere către schimbare.
Cu privire la poziția pe care o aveți, de președinte al Senatului Universitar, care este rolul Senatului în viața Universitații și în funcționarea acestei instituții?
Senatul universitar reprezintă forul de conducere la nivelul cel mai înalt al Universității Petrol- Gaze din Ploiești. Senatul universitar este forul de decizie şi de validare, care asigură conducerea universității în concordanță cu principiile autonomiei universitare, cu legile în vigoare, cu prevederile Cartei Universității Petrol-Gaze din Ploiești şi cu propriile hotărâri.
Ce v-ați dori cel mai mult să realizați în această calitate?
În calitate de Președinte al Senatului Universitar, am urmărit constant consolidarea unui cadru academic echilibrat, transparent și orientat spre performanță. Dintre realizările semnificative din mandatul meu, aș menționa: îmbunătățirea procesului decizional prin promovarea unui climat colegial, bazat pe dialog, respect și consultare reală între toate structurile universitare, sprijinirea inițiativelor centrate pe studenți, promovarea transparenței și eticii universitare.
Cred cu tărie că un președinte al senatului trebuie să fie un model de onoare, demnitate, caracter și să aibă respect față de orice membru al comunității noastre academice.
Ce iși dorește președintele Senatului UPG Ploiești de la cadrele didactice care intră la cursuri și seminarii în fața studenților de azi?
Îmi doresc ca fiecare cadru didactic care pășește în fața studenților, la cursuri sau seminarii, să o facă nu doar cu pregătirea profesională necesară, ci și cu entuziasm, responsabilitate și respect față de rolul formativ pe care îl are. Studenții noștri nu caută doar informații, ci modele, încredere și inspirație.
Este esențial ca dascălul de astăzi să fie bine ancorat în realitate, conectat la noile tehnologii, dar și la nevoile reale ale tinerilor. Îmi doresc cadre didactice care să provoace gândirea, care să încurajeze creativitatea și să construiască punți între teorie și practică, între generații, între școală și societate.
Mai presus de toate, îmi doresc profesori care cred în puterea educației de a transforma destine și care înțeleg că fiecare oră petrecută în fața studenților este o șansă de a construi viitorul, cu sens și cu suflet.
Ce pasiuni/hobby-uri are președintele Senatului UPG Ploiesti și dacă vă mai rămâne timp și pentru ele dat fiind programul foarte încărcat pe care il aveți
Ca Președinte al Senatului UPG Ploiești, timpul este într-adevăr o resursă prețioasă și adesea limitată, însă cred că echilibrul între viața profesională și cea personală este esențial — nu doar pentru sănătate, ci și pentru claritatea deciziilor și eficiența în activitate.
Printre pasiunile care îmi aduc bucurie și împlinire se numără călătoriile. Fiecare destinație este pentru mine o oportunitate de a descoperi nu doar locuri și culturi noi, ci și perspective diferite asupra vieții.
Călătoriile îmi oferă acel spațiu de respiro în care pot reflecta, învăța și, uneori, regăsi echilibrul interior. Un alt hobby care îmi este foarte drag este cititul. Încă din adolescență, lectura a fost pentru mine o formă de evadare, dar și un instrument de formare personală profundă. De-a lungul anilor, cititul a devenit mai mult decât o pasiune — a devenit un mod de a mă ancora, de a reflecta, de a mă conecta cu idei și lumi care depășesc granițele cotidianului.