Într-un sat din Prahova, Rachieri din comuna Valea Călugărească, micuța Magdalena trăiește o poveste pe care niciun copil nu ar trebui să o trăiască. În primăvara acestui an, la doar câteva săptămâni distanță și-a pierdut mama, o femeie de 34 de ani, răpusă de un accident vascular cerebral și apoi bunica, bolnavă, care „a plecat să aibă grijă de ea, acolo sus”.
Casa lor este o ruină. Prin acoperișul spart intră ploaia, iar în nopțile reci, micuța doarme cu copaia în pat, ca să prindă apa care picură din tavan. În locul copilăriei, viața i-a dat lupta pentru supraviețuire. Fetița nu are tată recunoscut legal, iar responsabilitatea de a o îngriji a fost preluată de unchiul ei, un tânăr de doar 24 de ani, care, dintr-o dată, a devenit tată, mamă, sprijin și „stâlpul casei”.
Viața lor s-a transformat într-o luptă cotidiană pentru un acoperiș deasupra capului, sobă pentru iarnă, materiale de construcție și, mai presus de toate, pentru demnitatea de a fi protejați ca niște copii.
Rolul acestui reportaj este să aducă în fața publicului realitatea crudă în care trăiesc acum Magdalena și cei care au rămas lângă ea, să tragă un semnal de alarmă și, dacă se poate, să mobilizeze sprijin concret și responsabil.
„Este cel mai greu caz după cel al lui Cătălin, cu un impact emoțional uriaș”, spune Daniela Petrescu, femeia din spatele Asociției „TATIS – Împreună Învingem”. Când a aflat de tragedie, a plecat imediat spre satul unde locuiește fetița. A găsit o casă veche, aproape prăbușită, și un copil care-și ținea în brațe un urs de pluș, întrebând dacă mama mai vine acasă. Din acel moment, a început lupta pentru întrajutorare.
Viața de zi cu zi – foamea, ploaia, teama
Doar imaginați-vă o fetiță care adoarme în frig, pe un pat sub un plafon care nu oprește ploaia, un copil care își întreabă unchiul: „Mama va veni?” în fiecare noapte. Asta a găsit Daniela, când a mers să vadă locuința.
„Am aflat că mama fetei a murit brusc, apoi și bunica. Am mers imediat acolo. Am găsit un copil cu ochii mari, pierdut în tăcere, care își strângea jucăria la piept. M-a întrebat dacă mama se mai întoarce. Ce poți răspunde unui copil care a pierdut totul?”
Când plouă, în casa Magdalenei se aud sunete, tropotul picăturilor pe acoperișul găurit și clinchetul unei copai în care se adună apa, chiar lângă pat.
„Stau cu copaia în pat”, spune unchiul, obosit și resemnat. „Nu vrem să plecăm. Aici a crescut sora mea, aici s-a născut fata. Aici ne simțim acasă, chiar dacă plouă prin tavan.”
Pentru el, locul este tot ce a mai rămas din familie. Pentru ea, fetița, casa este puntea invizibilă care o leagă de mama și de bunica ei.
Oricât de greu ar fi, nu vor să plece. Vor doar ca locuința lor să devină din nou un adăpost adevărat, nu o ruină. Unchiul Magdalenei lucrează pe șantier, cu carte de muncă, de dimineață până seara.
Nu are vicii, nu se plânge, nu cere. Doar muncește, sperând că într-o zi va reuși să ridice o casă adevărată pentru nepoata lui. Când ajunge acasă, o găsește pe micuță așteptându-l în prag.
„Nu vreau să plecăm, aici e mama”, i-a spus fetița într-o seară.
Și atunci, oboseala tânărului dispare pentru o clipă.
Promisiunea care ține loc de jurământ
Înainte să-și dea ultima suflare, bunica i-a cerut băiatului o promisiune.
„Să nu o lași niciodată să plece din casa asta. E casa mamei ei. E tot ce mai are.”
Și tânărul s-a ținut de cuvânt.
Pentru ei, casa părintească nu are doar patru pereți. Este legătura cu cei plecați, locul unde amintirile încă respiră, chiar dacă plouă prin tavan.
O cameră din OSB și un vis de iarnă fără frig
Din ce s-a mai putut strânge, echipa „Asociației TATIS” a cumpărat materiale și a ridicat o cameră cu pereți din plăci OSB. Nu este o locuință, ci o soluție temporară, un adăpost provizoriu ca fetița și unchiul ei să nu înghețe.
„Am vrut măcar să-i ferim de frig până vine iarna. Nu e mult, dar e un început. Pe termen lung, planul este clar, demolarea casei vechi și construirea a două camere și o baie, nu de anvergură, nici nu se poate pomeni de așa ceva”, îmi spune Daniela. Cazul Magdalenei a devenit simbolic pentru ceea ce înseamnă omenie în tăcere.
Situația rămâne critică. La acest moment necesitățile sunt:
O sobă bună, aproape nouă, costă aproximativ 1.000 lei, pentru materialele deja comandate pentru finisajul locuinței provizorii mai este nevoie de aproximativ 2.000 lei. Manopera pentru lucrările realizate costă 3.500 lei, din care s-au plătit doar 1.500 lei.
Acestea sunt sumele pentru rezolvarea doar până la venirea iernii. Pentru reconstrucția în totalitate a casei Daniela Petrescu rămâne optimistă, plină de încredere că prin donațiile și ajutorul nostru al tuturor, Magdalena va avea o locuință nouă! „Nimeni nu s-a oferit să lucreze gratuit. Oamenii muncesc, și este firesc să fie plătiți.”, spune Daniela, care a transformat fiecare caz într-o misiune personală.
Cum putem să ajutăm
Cei care doresc să contribuie la reconstruirea locuinței pot face donații în conturile Asociației TATIS – Împreună Învingem:
RO74 BTRL RON CRT 0629490301 – LEI
RO24 BTRL EUR CRT 0629490301 – EURO
Revolut: @ASOCTATIS
Daniela Petrescu, lansează un apel deschis: „Cine vrea să ajute poate veni personal să vadă cazul. Poate vorbi cu familia, poate vedea cu ochii lui cum trăiesc acești oameni. Eu le arăt doar o durere mare și o dorință sinceră: să le oferim o casa.”
Acasă este acolo unde ții promisiunile!
Curând va ninge. În camera improvizată, Magdalena va adormi, iar unchiul ei o va privi în tăcere. Nu pentru că este fericit. El și cu toți ce îi sunt sprijin sunt forța tăcută a unei familii care, deși a pierdut tot, nu a pierdut speranța. Dar cel mai mult contează că și-a ținut promisiunea, Magdalena nu a plecat din casa mamei ei.
Uneori, dragostea nu se măsoară în bani. Se măsoară în puterea de a rămâne, de a construi și de a crede că și din ruine se construiește un viitor, o viață nouă.
Și poate că iarna asta nu va fi doar frig și zăpadă, ci începutul unei povești despre bunătate, credință și curajul de a nu ceda.
Sau poate într-o zi, această poveste nu va mai fi despre durere, ci despre oameni care s-au unit și au construit, din dragoste și credință, un acoperiș peste copilăria unei fetițe.