Transportul local din Ploiești, organizat prin TCE, este de ani buni una dintre cele mai vizibile răni ale administrației. Nu mai vorbim despre un serviciu public care ar trebui să aducă mobilitate și confort cetățenilor, ci despre un mecanism bugetofag, hrănit constant din subvenții generoase. Aceste subvenții nu au fost gândite pentru a ridica nivelul de trai al călătorilor sau pentru a moderniza transportul, ci pentru a ține în viață un colos construit greșit încă de la început. În realitate, se dau bani nu pentru mobilitate, ci pentru a conserva o structură care consumă tot mai mult și produce tot mai puțin.
Subvenția s-a transformat într-o formulă convenabilă: toată lumea plătește, chiar și cei care nu folosesc niciodată TCE. Banii curg la companie, se duc spre garaje și se cheltuiesc fără rigoare, în numele unei justificări legale care ascunde, de fapt, o relație de complicitate între administrație și sindicate. Atâta timp cât salariile sunt acoperite și mecanismul continuă să funcționeze, liniștea socială și liniștea politică par să fie cumpărate cu prețul bugetului local.
Când s-a ridicat problema limitării subvențiilor printr-un sistem mai strict, care să ofere bilete doar pentru un anumit număr de călătorii și care să împingă compania să iasă din perimetrul orașului, a izbucnit imediat scandal. Reacția a arătat cât de puternic este acest mecanism politic, dar și cât de greu se poate desprinde de logica electorală. TCE nu funcționează ca o companie normală, ci ca un laborator al intereselor de partid. De ani de zile, aici s-au făcut angajări după liste și recomandări, iar schema de personal s-a umflat până la punctul în care a devenit imposibil de gestionat. Orice tentativă de restructurare aduce imediat presiune politică, amenințarea pierderii de voturi și cereri de noi „aranjamente” pentru cei dați afară.
Conducerea companiei nu a fost niciodată un exercițiu de competență pură, ci un joc de influențe. În loc de o mână fermă care să taie risipa și să aducă disciplină financiară, au fost plasate persoane cu datorii politice. Iar acolo unde decizia ar fi trebuit să fie rece, economică, a cântărit mereu mai mult apartenența la o tabără sau la alta, chiar daca se putea si altfel. Nu s-a tăiat, nu s-a redus, nu s-a modernizat. Totul s-a amânat, pentru că obligațiile de partid au fost mai importante decât obligația față de oraș.
Adevărata problemă, însă, nu este doar în cifre sau în decizii manageriale, ci în potențialul social pe care compania îl concentrează. Cu sute de angajați, TCE reprezintă un nod sensibil: dacă ar intra în faliment, s-ar produce o undă de șoc asupra multor familii care depind de salariile de acolo. De la mecanici până la personal administrativ, toți trăiesc din acest colos șubred și preferă să închidă ochii la realitate, doar pentru a-și primi leafa la timp. Pe rețelele sociale, unii salariati fac politică, dar în practică acceptă orice compromis. De aceea, pentru administrație, TCE nu e doar o companie, ci și un balast electoral.
În ciuda acestor riscuri, nu se poate ignora faptul că piața muncii din mediul privat absoarbe rapid forța de muncă disponibilă. În contextul deficitului actual, mulți dintre salariații TCE ar putea găsi alternative, dacă ar exista voință politică să se închidă robinetul subvențiilor și să se forțeze o restructurare reală. Problema nu este că oamenii nu ar avea unde să lucreze, ci că TCE este folosit ca instrument de conservare a unor rețele de influență.
Astfel, compania trăiește într-o minciună perpetuă: se prezintă ca furnizor de servicii publice, dar funcționează mai mult ca vehicul electoral și ca distribuitor de resurse. Întrebarea pe care orașul ar trebui să o pună, onest, este dacă mai merită să plătească la nesfârșit pentru stagnare sau chiar regres. O firmă care consumă mai mult decât produce, o firmă care trăiește doar din injecții bugetare și care refuză orice schimbare, nu mai este pe linia de tramvai corectă.
Păstrarea acestei formule înseamnă să investești nu în transport, ci în repetarea unei greșeli vechi. Și, poate, cea mai mare prostie este să te prefaci că ceea ce a fost o problemă de zeci de ani poate continua la fel, doar pentru că e convenabil pentru cei aflați la butoane.
Felicitari pentru articol! Un semnal de alarma pentru cetatenii care folosesc un sistem de transport in comun deficitar si insalubru. Factorul politic trebuie sa dispara din aceasta companie!
@Alex : nu pleacă lupu de la măcelărie, vorba aia:
„cine poate, oase roade, cine nu, nici carne moale”.
ps: „politicienii” din oraș /județ sunt niște glume, răspund la comenzile șefilor de filiale, cu alte cuvinte, îi doare la” banană” de noi, cetățenii.
@Andrei – edilul nostru e „independent” 🙂 , nu raspunde in fata partidului, sanchi.
Din pacate raspunde in fata CL, care la randul lui raspunde in fata partidelor, deci 🤔
No, acu sa ne spuna domnul Botez, cat timp a fost consilier local nu a vazut niciodata situatia financiara de la TCE? Atunci avea toate parghiile ca impreuna cu colegii de partid (nici nu mai stiu ce partid, e irelevant oricum) sa „rupa pisica in doua”. Acum face treaba usoara, sta pe margine, face editoriale si „mangaie” pisica salvata de retelele de influienta.
Chapeau, maestre!
Am fost si am actionat ! Eu am impus expertiza financiara pentru plata diferentelor solicitate de catre firma de transport, ceea ce a redus cu o treime cheltuielile bugetului cu acest titlu, nefiind acceptate decat cele real efectuate. Am fost cateva luni in AGA la TCE , parca in 2016 si am implementat cateva masuri. Multumirea a fost o huiduiala din partea „sindicalistilor” instruiti politic. Am avut public pozitii in care am solicitat restructurarea TCE. Insa, finalmente, sindicatele au batut palma cu politicul si a iesit ce a iesit si ce se vede acum. Ma gandesc ca autorul acestui comentariu stie despre ce vorbesc ! PS Fac editoriale pentru ca am un punct de vedere pe care il pot exprima liber si nu fac parte din gruparea idiotilor care pun emoticoane vesele la orice chestiune, indiferent cat de grava este !