Sebastian Andrei Filcea, cunoscut de o țară întreagă drept Flick, „Domnul Rimă”, a retrăit recent emoțiile adolescenței, revenind în liceul unde a învățat, pentru a-i revedea pe foștii colegi și profesori la 25 de ani de la absolvire. Flick este câmpinean și, acum mai bine de două decenii, a absolvit cursurile Liceului Teoretic„ Nicolae Grigorescu”, așa cum se numea pe vremea aceea. (VIDEO la finalul textului)
Flick, „Domnul Rimă” este unul dintre cei mai iubiți oameni de radio din România, acesta fiind extrem de îndrăgit de public, mai ales pentru rimele sale amuzante și originale.
Acesta a povestit, în nenumărate rânduri, cum s-a ales cu porecla Flick în școala generală. ”De la Flicea, un coleg mi-a spus Flick. Flick s-a născut în clasa a doua. Toți colegii mă știau de lick în liceu, în facultate am plecat fără această poreclă, eram Andrei Sebastian. Când am intrat în lumea radioului, am văzut că DJ-ii aveau nume sonore și mi-am amintit de Flick”.
Emoționat, dar cu acelați tonus incredibil, Flick s-a reîntors, zilele trecute, la Câmpina, mai exact la C.N. „Nicolae Grigorescu” pentru a-și revedea colegii de clasă și de generație, dar și pe profesorii care i-au marcat existența.
Întoarcerea la liceu a fost mai mult decât o simplă revedere. A fost și o ocazie prin care Flick, în stilu-i caracteristic, adică în rime, a transmis un mesaj despre importanța rădăcinilor și a recunoștinței, dar și despre frumusețe anilor de liceu și prieteniile formate. Unele sudate în timp și care rezistă șia zi, după 25 de ani.
Emoțiile trăite în sala de clasă au arătat că, indiferent de succes, întoarcerea la locurile de început rămâne o experiență profundă și plină de sens.
„Am trăit cele mai mari emoții din ultimii ani, la revederea colegilor din generația mea din liceu”, a transmis Flick, omul care, evident, a avut și o poezie pregătită pentru foștii săi colegi.
S-au adunat mulți ani, deja,
De când cu toții ne-am luat zborul
Grăbiți pentru că ne-aștepta
Să ne surprindă viitorul
Dar am păstrat mereu în noi,
Acolo-n suflet începutul.
Și azi, venim o zi ‘napoi
Să retrăim puțin trecutul
Din anii ce-au trecut grămadă,
Cu sus, cu jos, cu bine, greu.
Cea mai frumoasă perioadă
Rămâne aia de liceu.
Suficient de mici eram
Cât nicio grijă să nu știm
Zâmbeam, glumeam, chiuleam, iubeam
Și azi cu drag ne amintim.
Dar și suficient de mari
Cât să avem discernământ
Și amintiri, și-ambiții tari
Și energie, și avânt.
În fiecare dintre noi
Azi și-o tristețe se ascunde
Care ne face un pic mai goi:
Că anii sunt de fapt secunde
Hai să ne bucurăm de “azi”
Cu zâmbet și melancolie
Pentru că astăzi suntem brazi
Dar mai încolo, …cine știe?!
În vremea care va veni
Să fim prieteni, nu străini
Că anii tot mai mulți vor fi
Și noi vom fi tot mai puțini.
Să-i mulțumim lui Dumnezeu
Pentru că azi ne-am întâlnit
Și să păstrăm în noi mereu
Clădirea care ne-a clădit.