Oborul, locul din Ploiești unde se vinde orice, la preț negociabil

OBORUL este situat într-o zona strategică a orașului Ploiești și anume, la doar câteva minute de mers cu mașina din centrul orașului. Amplasat către ieșirea spre Bucov, în vecinătatea unor centre comerciale OBORUL este așezat pe locul unui vechi vad comercial.

Tradiție de secole

Aici veneau micii producători din împrejurimile Ploieștiului să-și vândă marfa, cei din Buzău sau Târgoviște, buni agricultori, aduceau zarzavaturi și legume, cei de la munte adică „muntenii” își valorificau cașul și brânza, iar populația romă vindea aici flori și ghiceau în cărți „pentru doi taleri”.

Treptat, datorită creșterii numărului de locuitori, s-a transformat în piața principală a Ploieștilor, cu toate ca tot ”Oborul” i-a rămas numele. Soarta așa-zisului parc se putea schimba radical in 1846 când Bibescu Vodă, trecând prin Ploiești, a propus ca pe acest loc să se ridice localul Primăriei care pe atunci era în casa lui Hagi Buzilă. Locuitorii însă s-au opus, susținând că este mai importantă dezvoltarea Oborului decât ridicarea unui imobil propriu al Administrației locale.

Odată inaugurate Halele la finalul anului 1935, „bătrânul” Obor Ploieștean avea sa dispară. Tarabele si maghernițele aveau sa fie demolate, iar în locul lor să fie amenajat parcul existent și astăzi. În schimb, Oborul s-a mutat la bariera Bucovului și aici a rămas.
Piața Obor are o istorie îndelungată, fiind un important vad comercial încă din secolul al XIX-lea. Aici, vindeau marfa micii producători din împrejurimile Ploieștiului: legume, brânzeturi, flori și alte produse locale. De-a lungul timpului, piața a devenit un simbol al orașului, păstrându-și numele și specificul tradițional.

Pornind de la premisa că un CENTRU COMERCIAL este bazat pe analizarea condițiilor de integrare a sa în cadrul arhitectural existent, precum și adaptarea la cerințele actuale de practicare a unui comerț civilizat, pot face din aceasta piață o zonă ce oferă un festin de culori și arome, flori, legume, fructe, lactate, cereale, păsări, îmbrăcăminte, încălțăminte, mobilier si cam tot ce au oamenii locului.

O zi în târg

Vrei să fii nostalgic și să te întorci în timp? Așa, cam 35-40 de ani, cât să te cuprindă nostalgia? Vrei să te consideri fericitul posesor de chilipir?
Vrei să zâmbești fără să te coste nimic?
Atunci hai cu mine la Obor, pregătit să intri în atmosfera Ploieștiului de altădată. Hai să-ți povestesc despre experiența pe care am trăit-o într-o zi de sâmbătă, atunci când am vizitat Piața Obor din Ploiești.
Așa cu gândul acesta, dis de dimineață am hotărât să uit de cele ale zilei și să îmi „încarc” bateriile colindând hai-hui prin Oborul Ploieștean.

Am intrat în Obor. Lume multă și pestriță, de toate felurile. Încă din primele momente am fost ademenit de mirosul grătarelor ce sfârâiau, de mici și cârnăciori. Mmm…se pregăteau de mama focului, de ai fi zis că sunt la vreun Târg de produse tradiționale!

Tot aici la un mic și o bere-două depinde de paralele din buzunar, afli bancuri de pe vremea lui ”Nea Nicu” sau cum făcea lumea rost pe sub mână, ba de un kil-două de zahăr sau de un litru de ulei neapărat dublu rafinat, sau cum au început lucrările la linia de tramvai sau cine era domn primar care avea „pile” și dădea viloaie la oraș… Ori cum te ascultau „ăia de la secu”. Multe povești și snoave. Oamenii râd sau vorbesc cu voce tare, nu îi interesează, sunt aici unde limbile ceasului revoluționează timpul, se învârt invers! Parcă aș fi în turnul Babel! Fiecare pe limba lui.

Fie vorba între noi, să nu fie cu supărare, ar merita o taxă de intrare în Obor. Ce se întâmplă în Obor nu mai vezi nicăieri în Ploiești. Este unic! E păcat să nu valorificăm locul aceasta idilic. Aici chiar poți trăi o parte din istoria altor vremuri. Că deh vorba „comersantului” ban la ban trage! Să investim mai mulți bani în tot ce înseamnă Oborul din Ploiești.
Știu și eu, arunc o vorbă că n-o fi bai… Poate așa mutăm bazarul din „Stanbul” la Republica Ploiești, să nu vină Suleiman peste noi!

Pășind agale, fără vreun scop anume, am luat-o la pas pe „străduțele” ticsite de acareturi, unele din podul bunicii, altele din nu se știe ce cotlon al vreunei magazii, sau de mirosul hainelor și pantofilor made in „….”.

Și uite așa trecând precum pompierul pregătit să stingă fumul grătarelor, am găsit un bătrânel vânzător de ceasuri și alte „alea vintage”, bătând frenetic ritmul unei piese muzicale românești din alte vremuri. Ce mai fericire, ce mai voioșie pe chipul lui. Doar nu de aceea v-am spus: vreți să uitați de stresul cotidianului, hai în Obor!
M-am băgat în vorbă cu „mnealui” fără să stau pe gânduri și l-am întrebat:

Câte parale face ceasul „ăsta”? La care bătrânul îmi răspunde vesel:
Da, cât dai pe el?
Io ce să zic, un pol, două…să nu se supere pe mine.
Bătrânul fericit că a mai lungit viața cu o zi, două, ca deh a găsit un mușteriu, zice simplu:
Da-mi un pol juma și ia-l.
Gata, spre fericirea bunicului am bătut palma plecând mai departe. Fiecare mulțumit „mnealui” făcuse un ban grămadă, eu îmbogățind colecția de ceasuri vechi.

„Bogăția stă în lucrurile care nu le putem cumpăra” Marius Torok

Să nu credeți că în Obor erau doar oameni cu venituri mici sau oameni săraci. Nu! Total greșit! Oborul era plin de aceiași oameni pe care ai putea să îi vezi, la fel de bine, în mall-uri, prin magazine scumpe, sau pe vreo plaja din Tenerife.

Uite așa plimbându-mă agale cu mâinile la spate, să nu uit că pot fi și eu „boier” măcar pentru o zi, ajung la locul acela unde se vând cărți. „Fo două, trei tarabe” pline cu cărți, ce mai, am zis că am ajuns la vreun muzeu sau anticariat. Strângător omul, edituri mari sau mici, autori mai mult sau mai puțin știuți…un turn Babel în toată regula.

Acum ce mi-am zis în sinea mea? Tot nu prea vrei să pleci repede de aici, bucate sunt acasă, mândra este la coafor, tu omule întors în anii vremurilor frumoase ce să faci? Ia adulmecă mirosul de carte veche, mai știi poate dai de vreo comoară. Și uite așa fără să mai stau pe gânduri, am privit, am răsfoit, am întrebat…Iar că banul e făcut să circule, am mai scos ceva hârtii de valoare din buzunar pentru ceva reviste „Arici Pogonici”, sau romanul „Cireșarii” lui Chiriță, iar ca să fie „masa plină” mi-am îmbogățit biblioteca mea cu o ediție a Bibliei în limba engleză.

„Parole d’honneur mon cher”, parcă îl aud pe maestrul Caragiale, cine știe poate a trecut și „mnealui” pe aici cu gând sa cumpere ceva, este o Biblie cu coperți „vintage”. Cum o fi ajuns aici în târg? Slovele din paginile ei nu pot să povestească, doar deja fostul ei stăpân poate ști.

Încet-încet, redescoperi vremurile demult apuse. Un comerciant și-a expus, pe jos, întreaga marfă. Are tot felul de lucruri vechi, unele pe care nu dai doi bani, de altele îmi aduc aminte că le aveam pe la mama acasă, ba deja celebrul peștișor de sticlă de pe TV-ul alb-negru, ba ceva sticlă ce imită cristalul… sau „nește” mileuri din macrame! Lucruri cu valoare sentimentală! Totul la câteva paralale. Totul este negociabil și, culmea, nimeni nu ține la preț.

Aici nu e concurență, pentru că fiecare are propria sa marfă de vânzare.
Oborul este o lecție de istorie taman cea mai bună pentru cei mici. Puștii noștri ce ne învață ei pe noi cum să ai „Feisbuc” sau să fii influencer sau Tik-Tok, că-i mai la modă. Asta că tot vorbim noi bine în limba lui Shakespeare, dăm din mâini…de facem reumatism. Și uite așa descopăr America… creme sau unguente din alea băbești pentru cei mai cu părul alb nu sunt în Obor.

Aici poți vedea cum arată o dischetă, ce e ăla casetofon cu CD sau ceva din categoria modernistă, cum arată o casetă cu muzica de altădată, că de viniluri ce să mai zic.
Într-un alt colț, un alt „comersant” cu o pălărie a la John Wayne, încearcă să vândă câteva oglinzi vechi și câteva colecții de mașinuțe, bine întreținute. Alături, pe pânza întinsă pe jos, mai sunt expuse câteva replici de pistoale, doar v-am spus că omu-i pistolar…nu am văzut dolarul găurit…Gata cred că mă îmbogățesc îl caut și îl vând eu.

Un altul tot pe acolo vinde un butoi din stejar cu robinet, dar și o căruță western de jucărie. Cine știe poate am dat o fuguță pe alte meleaguri… Hâtru omul din fire, văzându-mă cu traista plină, m-a întrebat de nu am cumva o țuică de prună românească să o pună în butoi!

Așa este în Obor, nimeni nu-i supărat, tot „poporu”-i vesel. Vorba lu Caragiale :
„Ai puțintică răbdare, stimabile! Mă scoți din țâțâni!”
Oborul din Ploiești este locul unde istoria se trăiește, iar prețurile sunt pentru toate buzunarele!
Găsești 5 perechi de șosete la 30 lei, cărți la 10 lei, electronice la prețuri sub 20 de lei și haine la 10-15 lei, „adidași” toate mărcile, de vrei Puma, Nike, orice la Obor găsești! Da, poate părea că Oborul este o piață pentru oamenii care nu își permit, însă asta e doar o direcție, una parțial adevărată. Și mai este ceva că le porți o lună sau două, dar le porți.

Așa am ajuns fără să îmi dau bine seama, într-o altă zonă. Aici totul se negociază. E locul unde înveți să faci comerț. Din toate felurile și de toate tipurile, de la toate mărfurile. Ori aici, ori la bazarul din „Stanbul” nu-i mare diferența. Și la mărfuri și la prețuri și la vânzători. Care mai de care. Cine strigă mai tare, cine lasă prețul.
„I-auzi neamule, uite combina asta, uite ce amplificator, spargi geamul vecinului. Hai frate la mine, uite hadidas original, sau de vrei am un treling, uite e pentru tine e Dolce Gabano!”

Auzi tot felul de povești, ba că am făcut curat în magazie și nu mai am nevoie, ba că mă mut și casa-i mică, ba că mi le-a dat soacră mea, deh câte și mai câte. Doar să stai, să asculți și să te amuzi.
Cu ochii la ceasul ce abia i-am devenit purtător, pășesc agale și spre zona din Obor unde sunt frații noștri, cei de dincolo de Prut. Aici găsești cam tot ce vrei matale pentru papilele gustative, de la pește de toate felurile, la pateuri, gemuri, marmelade, la tot felul de conserve. Bani să ai, că de nu găsești acum, negociezi cu fratele tău și săptămâna viitoare, gata ai rezolvat.

De mai vrei mai iei „ș-o„țoală” sau o bomboană…ți-am spus frate aici „banu” să circule. Comerțul e comerț. Ce-i al meu de ai „banu” e al tău!
Mai dau o tură prin Obor, că de, tot omu-i cumpătat. Dacă mi-a scăpat ceva, dacă nu am văzut vreun acaret care mi-o trebui vreodată. Și uite așa mai văd și producătorii de salată, ceapă, roșii castraveți. Toate românești ce să mai… De aș pune pariu, nimeni nu m-ar convinge, nici mama că pierd. Iar ca să fiu sigur, mă opresc la o doamnă, pe care o văd prima dată în viața mea.
Bună ziua gospodină! o salut eu, bucuros că fac o achiziție bună.
Da, cu ce să te servesc? mă întrebă doamna.
Cât costa castraveții și roșiile? zic eu .
Păi uite ceapa 2 lei legătura, roșiile 15 lei kilogramul.
Dă-mi te rog și mie 3 legături de ceapă și un kil de roșii, zic eu, bucuros nevoie mare. Da nu te supăra pe mine că te întreb, roșiile sunt de la noi da?
Nu domnule, doar ceapa, roșiile sunt din Grecia.
Așa m-am lămurit cum stau „trebile” pe la agricultura românească, sau de făceam pariu, precis vindeam și ceasul da și ditamai Biblia!

La o azvârlitură de băț de mall-ul din Ploiești, piața din Obor este o lume deschisă către conversațiile de altădată. E grozav să îi mai vezi pe oameni că încă stau la o bârfă, că se pun pe râsete în hohote și că se bucură de câteva momente de veselie, la un mic și o bere.
Cum spuneam: e nostalgie pură! Este viață și bucurie! Este lumea aceea frumoasă în care fugim uneori ca să uităm de cotidian! Este porția de bucurie pe care TU OMULE o poți regăsi într-o zi de weekend! Piața Obor din Ploiești este mai mult decât un simplu târg, este un loc unde trecutul și prezentul se întâlnesc, oferind vizitatorilor o experiență autentică și plină de culoare.

Dacă am reușit să îți surprind un zâmbet și să te conving să dai o fugă prin Oborul din Ploiești, sunt mulțumit că am putut să îți fac o bucurie!

1 de 5