Scrisoarea de mulțumire a unui pacient internat la Spitalul CFR Ploiești: ”Personal deosebit, condiții și mâncare foarte bune”

Observatorul Prahovean publică integral scrisoarea de mulțumire pentru personalul Spitalului CFR Ploiești a unui cititor care a fost recent internat și tratat în această unitate medicală.

Scrisoarea cititorului:

Buna ziua! Adresez aceasta scrisoare intregului personal al Spitatului CFR din Ploiesti.

Am fost internat la Spitalul CFR din Ploiesti in intervalul 28 oct – 10 noiembrie 2021. aici am vazut unele aspecte care mi-au placut si m-au uimit si de aceea vreau sa multumesc!!! (Doresc ca eu, I. M. sa raman anonim – nu e cazul sa stie toata lumea problemele mele de sanatate)

Recunosc ca gestul de MULTUMIRE care urmeaza mi-a fost inspirat de un coleg de salon care a plecat acasa vindecat. Ideea a fost a lui, iar eu am preluat-o din zbor. Stiu ca s-a tinut de cuvant si a multumit in scris.

Imi pare rau, dar randurile mele vor fi fara diacritice.

Citez o vorba de duh :

„Aplauzele sunt singurele palme care plac!”

O sa fac si eu o incercare de laudatio in urma a ce am vazut in Spitalul CFR din Ploiesti, ca pacient, timp de doua saptamani.

Am fost uimit sa vad ca la internare, pe pat, ma asteptau o pereche de papuci de unica folosinta, hartie igienica, cearceafuri curate, o pilota, perna, sapun si un sac galben in care sa imi pun hainele cu care am venit.

Am fost internat intr-un salon la et 4. Am fost pacientul doamnei doctor Calin. Imi pare sincer rau ca din intregul personal este singurul nume pe care-l cunosc. As vrea sa mentionez toate numele persoanelor cu care am interactionat: al terapeutului care m-a invatat sa fac excercitii de respiratie al asistentelor si nu in ultimul rand ale infirmierelor !!! Dar din pacate nu le stiu. Imi pare nespus de rau ca nu le-as putea multumi daca ne-am intalni intamplator undeva pe strada. Personalul poarta la spital combinezoane de protectie, masti pe fata si li se vad doar ochii. Acesti OAMENI sunt adevarati eroi anonimi.

Doresc sa mentionez cateva aspecte observate aici care reprezinta normalitatea. Atrag atentia pentru ca in lumea in care traim, „normalitatea” de multe ori se afla la standarde mult sub ce am vazut aici:

• Peste tot zugravit de curand sau este foarte bine mentinuta culoarea alba
• Curatenie – acord calificativ excelent
• Salonul avea propria toaleta, impecabila in care dozatorul de sapun lichid era mereu plin. Am fost placut surprins
• Frigider mare in salon
• Buton de apelare in caz de urgenta
• Paturi moderne care se pot ridica la unghi adaptabil pentru confortul pacientului
• Noptiere din plastic, moderne, prevazute cu o masuta extensibila, pentru a manca
• Salon generos, probabil de 6/6 metri, poate mai mare. Cu doar 4 pacienti
• Fiecare pacient beneficiaza de alimentare cu oxigen. Si acest lucru ajuta enorm la tratarea bolii
• Cate 2 prize cu 220V la fiecare pat !!!
• In fiecare zi ni se ofera un bidon de 2 litri cu apa plata
• Temperatura ambianta placuta.

Acum ma voi referi la personalul spitalului. Voi incepe cu multumiri calduroase la adresa conducerii spitalului. Sunt convins ca s-a ajuns aici in urma unui instructaj serios al personalului de la toate nivelurile. Dar mai mult decat atat sunt incredintat ca s-a creat un portal benefic prin care la acest spital au ajuns OAMENI – cu majuscule !!! Si aceasta, cu siguranta nu este doar parerea mea. Voi da cateva exemple:

• Cand am venit eu in salon mi-au dat patul liber din apropierea ferestrei. Afara cald si batea soarele. Doamna doctor a cerut ceva de pus in fereastra sa fiu protejat. S-a rezolvat foarte repede
• Suntem tratati cu aceeasi atentie, ni se acorda ajutorul de care avem nevoie, de fiecare data cu profesionalism si compasiune si cred ca asta vine din drag de meserie, din daruirea care ar trebui sa caracterizeze orice cadru medical. Din calitatea de „OM” – OMUL pe care-l cauta Diogene cu lumanarea aprinsa ziua in amiaza mare !
• Intr-una din zile un coleg de salon pe care asistentele il numesc „Bunicul” nu a mancat. Infirmiera a observat si a insistat sa bea macar putin ceai: „- Uite, daca nu vrei cu paine vad ca ai aici niste biscuti. Hai, mananca macar cu biscuiti”. Nu e ceva ce muta muntii. Nu te vindeca miraculos. Insa mie care doar observam mi-a creat un sentiment de siguranta, m-a invaluit cu caldura umana. Mi-a oferit certitudinea ca sunt pe maini bune!
• Un coleg de salon era nevoit sa poarte pampers. Omul se jena ca de cateva ori pe zi trebuia sa il schimbe, il spelau, il igienizau si ii puneau un alt pampers. Infirmiera i-a spus asa „-Domnule aici la spital trebuie sa mancam si sa facem treaba mica si treaba mare. Asa e normal. Daca nu facem acestea atunci avem o problema!” Astfel infirmiera l-a convins ca asa e firesc si i-a dat incredere, l-a convins ca ele isi fac doar meseria cu profesionalism.
• Dimineata si seara cand vin sa ne masoara temperatura, tensiunea, saturatia de oxigen si ne fac tratamentele necesare … am senzatia ca vin ca niste albinute, rapide, precise si eficiente. Zumzaie pe langa noi, isi fac treaba si merg apoi la alte saloane. Totul insotit de vorbe bune, calde, mobilizatoare, care ne ridica moralul oferindu-ne un plus de incredere si forta.
• Daca unul dintre noi are nevoie de ceva, apasam pe butonul „apelare asistenta”. Intotdeauna vine cineva, care cu bunavointa, ne ajuta
• Din cand in cand cineva din personal ne intreba daca avem nevoie de ceva.
• Mi se fac analize si primesc de la spital medicatia stabilita. Nu este necesar sa cumpar nici un medicament.
• S-a dus vorba printre prieteni ca sunt internat la CFR. Acestia au rugat cunostintele lor din spital sa treaca pe la mine, sa imi dea incredere si sa ma sustina. Acestia m-au vizitat si m-au intrebat daca pot fi ajutat cu ceva, oferindu-mi incredere si siguranta ca sunt pe maini bune. Multumesc astfel si acestor persoane care nu erau direct raspunzatoare de mine.
• Intr-una din zile a venit o comisie in control si a constat ca totul e bine
• Functioneaza bine primirea pachetelor de la apartinatori

Acum o sa ma refer la mancarea din spital. GUSTOASA, in cantitate suficienta. Pentru ca eu nu mananc carne am cerut un meniu adecvat si asa am primit. In compensatie in loc de bucata de carne primeam uneori un iaurt.

Daca nu as semnala ce urmeaza poate credibilitatea mea ar fi indoielnica (- Asta prea-i ridica in slavi pe cei de la CFR).

Eu sunt diabetic, deci pe langa regimul fara carne am cerut o dieta adecvata diabetului. Stiu ca sunt multi pacienti care au diabet, pe langa boala cu care sunt internati. Daca am fi putini in situatia aceasta ar fi dificil sa ne faca meniu special. Insa stiu ca suntem multi. Doar in proportie de 40 % dieta a fost conform cu un regim pentru diabet. Pentru ca hrana s-a bazat pe cartofi, orez, paste fainoase, gris si paine alba. Alimente care se consuma cu moderatie de catre diabetici. Pentru ca painea uneori contine chiar si zahar, trebuie aleasa o paine cu indice glicemic cat mai mic.

Pentru ca ideea sa fie completa si corect exprimata trebuie sa amintesc ca acum 5-6 ani am fost internat la Spitalul Judetean Ploiesti chiar la sectia Diabet si tratat de aceasta boala. Nici acolo mancarea nu era conform cu o dieta pentru diabetici.

Cu toate acestea uneori am primit meniu adecvat: mancare de fasole verde, mancare de conopida, spanac cu mamaliga, mancare de varza cu mamaliga, salata de varza. Deci este posibil. Dar trebuie MEREU meniu adecvat nu doar din cand in cand !!! Evident meniul poate fi mult mai variat – doar ca trebuie consultat un medic nutritionist sau de diabet.

Cred ca situatia aceasta este in toate spitalele din tara si deduc ca nu e vina spitalului CFR ci este o eroare in sistem. In speranta ma aude cineva din conducerea sistemului de sanatate si ca acest aspect se va rezolva, MULTUMESC IN AVANS!

Scriu aceste randuri pentru ca e normal sa multumesti. Cat de bine e cand primesti banalul MULTUMESC! Cuvant magic care face oamenii mai buni, mai frumosi sufleteste!

Stiu cum este cand cineva pe care reusec sa-l servesc, in domeniul in care lucrez, imi multumeste – imi creste sufletul! Ma motiveaza sa-mi fac munca si mai bine pe vitor.

Cand sistemul de sanatate de la noi din tara este in colaps iata ca se poate sa fie mult mai bine, asa cum am constatat la Spitalul CFR. Aceasta este certitudinea ca se poate sa fie mai bine si in alte locuri … sau chiar putem extinde ideea in toate domeniile.

Din acest exercitiu de admiratie, sper ca managerii si toti cei care lucreaza in sanatate, dar si in orice alte structuri ale societatii sa constate ca se poate sa fie mai bine !

Parerea mea se confirma deja din mai surse.

1 Colegul meu de salon care va spuneam ca deja a plecat vindecat

2 Am am vorbit cu duverse alte persoane si le-am parerea mea exprimata mai sus si unii dintre ei au confirmat-o

Poate ne urmeaza si altii exemplul si apar si alte semnale similare din alte locuri din tara, din orice domeniu de activitate, am speranta ca asa reusim sa crestem si sa ne fie mai bine tuturor. Pentru ca in urma laudelor oamenii devin motivati sa fie mai buni.

In incheiere ma indraznesc sa extind ideea ca atunci cand fiecare din noi ne-am face treaba mai bine, fiecare la locul unde ne facem serviciul, cu profesionalism, daruire, pasiune, cu suflet, lumea ar fi mai buna.

Cu multe si calde multumiri intregului personal al Spitalului CFR Ploiesti,

1. I.