Observatorul Prahovean demarează o campanie dedicată celor care au revenit în țară pentru a-și deschide o mică afacere sau care se reorientează profesional. În primul episod vă prezentăm povestea lui Bogdan Radu, un tânăr de 28 de ani, care a decis să lase „țările străine” și să-și facă un rost acasă.
După ani de zile în care a muncit la o firmă de deszăpezire, din Munchen, făcând și curățenie într-un restaurant și un cabinet dentar, Bogdan a lăsat cele două joburi și cei 5500 de euro pe care îi câștiga lunar, și-a luat „pușculița cu banii pentru visul său” și a revenit la Ploiești. Un curs de formare profesională, organizat de un centru din oraș, l-a ajutat ca astăzi să aibă propriul salon de frizerie, unde a lucrat singur mai bine de un an.
Din articol
Este tânăr, extrem de ambiţios şi încrezător în şansele sale. La vârsta când alții de vârsta lui încă se gândeau pe ce drum o să o apuce în viață, Bogdan spune că era deja sătul de muncă printre străini.
Cu 12 clase pe care le-a absolvit la liceul sportiv din Moreni, spune că niciodată nu i-a fost frică sau rușine de muncă. Provenit dintr-o familie modestă, din Dâmbovița, cu un tată șofer și o mamă casnică, Bogdan a vrut mereu să se autodepășească și să reușească prin forțe proprii.
A făcut un curs de frizerie, iar azi are propriul salon
Când s-a reîntors la Ploiești, în 2022, nu știa încotro să se îndrepte. Cu un copil de câteva luni, și-a spus că de undeva trebuie să o apuce. A făcut un curs de frizerie la un centru de formare profesională, iar azi are propriul salon, în Ploiești, în zona supermarketului „La Cocoș”, unde a reușit să mai angajeze alti doi stiliști. Nu i-a fost nicio secundă ușor, însă, la fel, nicio secundă nu s-a dat bătut.
„Am împărțit pe stradă flyere scoase la xerox. Nu îmi permiteam altceva”
„În primele patru luni, nici chiria nu am reușit să o plătesc. Dacă aveam doi clienți pe zi, era mare lucru. Ajunsesem să scot flyere la xerox, fiindcă nu aveam bani de altceva și, fie vară, fie iarnă, le împărțeam de unul singur oamenilor pe stradă. Unii aruncau o privire, alții, îi vedeam, le puneau la coșul de gunoi.
Îmi venea să plâng de multe ori, dar am strâns din dinți și mi-am spus că, indiferent de orice, eu voi merge mai departe. E nevoie doar de răbdare, muncă și perseverență”, povestește, azi tânărul.
Îl întreb dacă poate spune că business-ul lui e acum unul profitabil. Îmi spune că întrebarea mea e greșită. „Eu banii pe care îi câștig azi îi reinvestesc permanent. Am plecat de la zero și nu mă culc pe o ureche. Azi iau o oglindă, mâine mai schimb un scaun, poimaine mai cumpăr ceva aparate de tuns.
În plus, continui să investesc și în formarea mea profesională. Spun asta fiindcă niciodată nu poți spune că ești suficient de bun. E o piață concurențială și cred că cea mai bună investiție e în tine însuți. De-abia peste, probabil, cinci ani, voi vedea dacă pot vorbi despre o, să zicem, agoniseală, ceva pus deoparte pentru copiii mei, fiindcă, între timp, mai am un băiețel de două luni”, mai spune tânărul ploieștean.
Nu crede în noroc, ci în disciplină
Muncește să își țină mica afacere „vie” , iar pasiunea a devenit pentru el un job
S-a înscris și la un curs de dezvoltare personală, iar „rutina” lui, după o zi de muncă, este ca, în fiecare seară, să își aloce timp pentru a asculta poveștile unor antreprenori de succes fiindcă, mai spune Bogdan, „eu nu cred în noroc, ci în disciplină, corectitudine și mult efort pentru a reuși ceea ce își propui. Sunt mulțumit în fiecare ză că pot merge mai departe și mi-aș dori ca măcar 60,70% din bazele educației primite de la părinți să reușesc să le transfer și copiilor mei”.
Pe lângă micul său business, Bogdan predă cursul de frizerie în cadrul centrului unde i s-au pus, pentru prima dată, în mână, foarfeca și aparatul de tuns. A făcut și cursul de Formator, iar acum lucrează cot la cot cu Răzvan, omul care i-a fost profesor. Tot timpul, mai zice el, rememorează cuvintele tatălui său: „când vezi că-ți merge bine, fă o pauză și uită-te în spate. Niciodată să nu permiți să intervină aroganța și sentimentul acela de autosuficiență”.
5500 euro pe luna e poate doar în vis sau AIT la o firmă puternica.nu muncitor necalificat în occident,povesti de adormit copiii.
Dacă a câștigat asa mulți euro cum se vaita ca nu și permitea publicitate decât împărțind fluturași mai pe românește?
Felicitări! Mult succes și putere de muncă sa aveți! Un exemplu pentru comunitatea orașului.