Jianu Daniel Mureșan este conferențiar universitar doctor, director al Departamentului Administrarea Afacerilor, Facultatea de Științe Economice din cadrul UPG Ploiești. Un om modest, un om transparent, un om care, întrebat cum privește măsurile de austeritate impuse în actualul context socio-economic, răspunde sincer că nu poate fi de acord cu nicio măsură care presupune restrângerea bugetului educației. „Să le spui profesorilor că sistemul de învățământ contribuie mult la deficitul bugetar este cel puțin deranjant. Educația nu înseamnă deficit bugetar, ci investiție în viitor”.
Cum v-ați descrie în câteva cuvinte? De cât timp sunteți profesor în cadrul UPG Ploiești?
Sunt cadru didactic în U.P.G. Ploiești de 25 de ani. Am parcurs treptele didactice, de la cea de preparator universitar (nu mai există astăzi), asistent, lector, iar din 2014 sunt conferențiar. Se spune despre mine că sunt diplomat, eficient și atent la oamenii din jur.
Caut mereu eficiența, dar a fi eficient atunci când lucrezi cu oamenii, este o adevărată provocare. Oamenii nu pot fi tratați ca tehnologia, ei nu sunt mijloace de muncă. Colegii mei nu sunt doar forță de muncă, sunt mult mai mult decât atât. Au diferite nevoi, au diverse mobiluri interioare, au interese și obiective de tot felul.
A le canaliza energiile către un obiectiv sistemic este o știință și o artă care se învață mereu și care necesită o continuă adaptare. Tocmai de aceea, nu sunt un boss, sunt un coach. Și este o decizie asumată. Aleg stilul coach nu pentru că se potrivește mai bine temperamentului și caracterului meu, ci pentru că e mai eficient, în contextul dat.
Vă mai amintiţi când v-aţi gândit pentru prima dată să deveniţi cadru didactic? Credeți că familia, prietenii și trecutul dumneavoastră v-au influențat deciziile adultului care ați devenit astăzi?
Alegerea unei cariere în educație a venit firesc. Provin dintr-o familie de profesori. Tatăl meu a predat Filosofie și Arte plastice, mama e profesor de Limba română. Amândoi pensionari. Un stră-stră-bunic a fost învățător undeva în Cluj, la final de secol XIX. Așa că atunci când mi s-a propus să rămân în învățământ la absolvirea facultății, nu m-am gândit să refuz, deși recunosc că nu-mi propusesem să devin profesor.
Sunt absolvent de liceu economic, clasă de Finanțe-Contabilitate (în Baia Mare, orașul natal) și licențiat în Management, deci proiecția mea pentru viitor avea, la acea vârstă, legătură cu organizarea, administrarea.
Activând astăzi în sfera managementului universitar pot să spun că, într-un fel, îmbin tradiția familială cu aspirațiile proprii. Și nu e rău. A rămâne conectat și atent la propriile rădăcini este nu doar necesar, ci și împlinitor. De fapt, în această „epocă a post-adevărului”, conectarea la trecut rămâne una dintre puținele ancore de stabilitate.
Citește și: Profesor UPG, despre siguranța online: „Nu activa ce nu cunoști”
Care este cel mai frumos lucru fiind la catedră? Dar cea mai mare provocare?
Când la finalul unui curs sau al unui semestru un student îți spune „Mulțumesc, a fost o experiență benefică”, este nu doar plăcut ci și motivant. La fel de plăcut este și când constați că un absolvent a devenit omul potrivit la locul potrivit. Provocarea este de a seta corect relația cu studenții.
Relația ideală între profesor și student este aceea în care fiecare dintre cei doi este dispus să învețe de la celălalt. Eu încerc mereu să învăț ceva de la studenții mei și am constatat în timp că nu reușesc să învăț decât de la acei studenți care, la rândul lor, își doresc să învețe ceva de la mine. Deci cred că reciprocitatea este cheia acestei relații.
De unde pasiunea pentru afaceri?
Mai degrabă pentru Economie, ca știință și activitate umană. La începutul anilor ‘90 (când eu eram adolescent), economia a căpătat noi valențe. Afacerile erau o noutate a vieții românești.
Această nouă realitate a fost atrăgătoare pentru o parte a generației mele. Unii dintre foștii mei colegi au devenit antreprenori, cu mai mult sau mai puțin succes, alții și-au găsit locul în diverse companii sau instituții. Pentru mine, încercarea de a pătrunde în universul economic din perspectiva profesorului-cercetător, a devenit calea de urmat.
Este în ziua de azi această lume a afacerilor una destinată mai mult bărbaților?
„Corectitudinea politică” este un concept apreciat care de multe ori este aplicat defectuos. Unii spun că este o nouă formă de totalitarism. Din fericire, în business există o legitate mai puternică decât „corectitudinea politică” și anume „selecția naturală”.
Iar selecția naturală a demonstrat că femeile sunt la fel de bune pentru afaceri pe cât sunt bărbații. Și e de înțeles. În fond se știe că femeile sunt de multe ori mai organizate și mai atente la detalii decât bărbații. Iar acestea sunt calități necesare (nu suficiente) succesului în afaceri.
Din fericire, societatea românească a evoluat în acest sens, iar astăzi sunt nenumărate exemple de femei antreprenor/manager. Există însă și un revers al medaliei. Când femeia este supraîncărcată cu sarcini profesionale de tot felul, prima care suferă este familia, pentru că femeia a fost și rămâne pivotul central al familiei.
Citește și: Alina Prundurel (UPG): „ Mi-am dorit o carieră în Poliție”
Ce îți trebuie ca să reușești atunci când e vorba de un business?
Nu există o rețetă a reușitei în business. Sunt întrebat adesea de către studenții mei dacă succesul în afaceri e o chestiune de noroc. Eu cred că în afaceri, în proporție de 90% norocul „ți-l faci cu mâna ta”. Restul de 10% reprezintă imprevizibilul, acele elemente pe care nu le poți controla și față de care nu te poți poziționa corect și eficient.
Reușita în business înseamnă continua adaptare. Adaptarea presupune înțelegerea profundă a unui mediu complex și foarte dinamic. Iar această înțelegere nu e posibilă decât dacă ai acumulat suficiente și varii cunoștințe.
Fără aceste elemente, succesul în afaceri este doar conjunctural și poate fi de foarte scurtă durată. Statisticile sunt „usturătoare”: 20% dintre firmele din România se închid în primul an de la înființare, 50% eșuează în primii cinci ani iar după șapte ani 70% dintre firme au ieșit din piață.
Așadar, dragi tineri (sau mai puțin tineri) care doriți să deveniți antreprenori, vă așteptăm la Facultatea de Științe Economice, unde veți învăța diverse lucruri fără de care antreprenoriatul este un hazard, și nu un proiect rațional.
Desigur, antreprenoriatul nu este o opțiune pentru fiecare. Avem nevoie de antreprenori profesioniști și curajoși dar și de economiști bine pregătiți. Fără aceste două categorii o societate nu poate crea prosperitate materială. Și aici intervine misiunea noastră: încercăm să le deschidem studenților și absolvenților noștri aceste două căi posibile.
Citește și: Cristina Safta (UPG): „Am învățat să caut soluții, nu vinovați”
Cum se vor reflecta în economia românească toate măsurile de austeritate luate de Guvern?
Situația este cel puțin delicată. Deficitul bugetar este o boală a economiilor moderne. Dar sistemele economice s-au adaptat acestei boli, ba chiar nu mai pot trăi fără ea. Însă atunci când deficitul depășește anumite limite, boala e gravă și trebuie tratată. Iar tratamentul imediat pentru risipă (pentru că deficitul excesiv se traduce prin risipă) este austeritatea. Nu există altă soluție pe termen scurt. Pe termen mediu și lung există și trebuie aplicate soluțiile structurale, pe care le așteptăm cu toții cu interes.
Problema austerității este că ea generează două tipuri de efecte. Primul efect este cel economic: austeritatea poate cauza stagnare sau chiar recesiune, ceea ce înseamnă până la urmă o adâncire a austerității și o degradare a condițiilor de viață pentru multe categorii sociale. Al doilea efect este cel social: austeritatea creează nemulțumire, tensiune socială, neîncredere în instituții, deci o afectare gravă a fibrei profunde a societății care poate s-o destabilizeze decisiv.
Cred că în perioada următoare guvernul va trebui să fie foarte atent la principiile echității și justiției sociale. Nu doar bogăția (atunci când există) trebuie distribuită echitabil, ci și austeritatea.
Citește și: Aura Pătrașcu (UPG): „Am vrut avocat, dar am ales ingineria”
Educația este unul dintre sectoarele lovite, profesorii, iată, sunt în stradă. Ce cale de redresare există din punctul dv. de vedere?
Da, din păcate profesorii sunt în stradă și au toate motivele să protesteze. Contextul e destul de tensionat. Să nu uităm că la grevele din 2023 li s-a promis (în scris) profesorilor o nouă grilă de salarizare, pornind de la principiul că salariul debutantului în învățământ va fi echivalentul salariului mediu pe economie.
Au trecut doi ani de-atunci și promisiunea a rămas vorbă în vânt. Între timp veniturile cadrelor didactice sunt direct afectate de măsurile de austeritate. Și nu doar cadrele didactice suportă consecințe, ci și elevii și familiile acestora, prin tăierea burselor, comasarea școlilor, creșterea numărului de elevi pentru fiecare clasă, etc.
Personal, nu pot fi de acord cu nicio măsură care presupune restrângerea bugetului educației. Să le spui profesorilor că sistemul de învățământ contribuie mult la deficitul bugetar este cel puțin deranjant. Educația nu înseamnă deficit bugetar, ci investiție în viitorul nostru.
Li se spune azi profesorilor că norma de predare trebuie să fie în acord cu media europeană. Sunt de acord, dar oare n-ar trebui să aliniem mediei europene toate celelalte elemente: condiții de muncă, număr de elevi în clasă, salarizare, alocare bugetară, etc.? Cu cca. 3% din PIB alocat educației, România este pe locul 26 din 27 de țări membre ale UE.
Noi am sperat că educația va fi ultima afectată de măsurile de austeritate. Din păcate a fost prima. Cred că profesorii ar fi dispuși să accepte măsurile impuse cu condiția ca acestea să aibă caracter temporar (maxim un an) iar la final să se respecte angajamentele din 2023. Altfel, probabil că protestele vor continua iar dacă acestea nu vor avea niciun rezultat, frustrarea, nemulțumirea, vor găsi alte supape de refulare.
Citește și: Emil Pricop (UPG): „Inteligența artificială trebuie înțeleasă”
Cu ce v-ați dori să rămână studenții de la dumneavoastră?
Cu o sumă de cunoștințe, dar mai ales cu dorința de a acumula altele, noi.
Ce are deosebit actuala generație de studenți?
Actuala generație este mai puțin conservatoare, are o mobilitate pe care noi n-am avut-o. Asta e bine, dar poate fi și rău. Când mobilitatea devine extremă, tânărul nu-și poate seta obiective sau nu le poate urmări. De aceea îi sfătuiesc mereu pe studenți să caute prezența și îndrumarea celor mai experimentați.
Cum vă simțiți acum, uitându-vă în urmă la toate lucrurile pe care le-ați realizat cu forțe proprii?
Depinde. Privind partea plină a paharului, probabil că am suficiente motive de satisfacție. Dar ochiul critic, cel care nu doarme niciodată, îmi spune că probabil se putea mai mult și mai bine.
Ce aţi schimba la sistemul actual de învăţământ?
Ar fi multe lucruri de schimbat, dar mai întâi aș schimba volumul finanțării și modalitatea de finanțare. Subfinanțarea cronică a învățământului creează anomalii sistemice, structurale, pe care noi suntem chemați să le gestionăm, dar a căror rezolvare nu e la noi, ci la nivelul managementului de sistem.
Îndrăznesc să spun că subfinanțarea cronică a educației este rădăcina tuturor problemelor cu care se confruntă azi societatea românească. În ceea ce privește modalitatea de finanțare, aceasta ar trebui regândită, pentru că cel puțin pentru învățământul superior ea nu susține calitatea și performanța.
Citește și: Claudia Niculae (UPG): „Pasiunea e de la tata”
Aveți vreun sfat care nu ține neapărat de școală pentru tinerii din prezent? Vreun sfat pe care vi l-ați da și dumneavoastră?
Am chiar două. Primul: nu lăsa timpul să treacă degeaba, vei regreta. Al doilea: fii atent la ce se întâmplă în jurul tău, încearcă să înțelegi societatea în care trăiești, nu fi indiferent față de ea și acționează atunci când e cazul.
