În atenția suveraniștilor de pretutindeni: se va vinde rețeaua Carrefour! Da, momentul mult așteptat se apropie — clipa în care vom putea arăta lumii ce înseamnă cu adevărat „România Mare”.
Nu prin luptă, ca înaintașii noștri, nu prin cultură sau prin știință, nu prin figuri emblematice, ci printr-o achiziție glorioasă la raft.
Va fi timpul să punem banii acolo unde ne sunt comentariile de pe Facebook și să cumpărăm lanțul, cu tot cu parcare, tăvile de mici, coșurile de cumpărături și afișul cu „2+1 gratis”. Dacă numai jumătate dintre comentaci pun banii, România e salvată!
Suveranismul va învinge! Moarte multinaționalelor! Vom arăta că nu ne trebuie francezi care să ne spună cât costă o roșie, iar cârnatul nostru tradițional, cu usturoi și un pic de fum, va respira, în fine, liber, nemaifiind strivit în cuget și simțiri de foie gras-ul normand.
Vom arăta că știm și singuri să facem comerț liber — liber de fiscalitate, liber de logică, mai cu o ciupire la cântar, dar plin de mândrie.
Vom transforma Carrefour într-un bastion al economiei naționale, un loc unde bonurile vor fi opționale, iar rafturile vor vibra sub greutatea entuziasmului patriotic.
Și, desigur, francezii se vor speria. Vor citi opiniile noastre aprinse de pe rețelele sociale, vor vedea filmulețele cu daci în blănuri, îi vor asculta pe Georgescu recitând cu patos pasaje dintr-un amestec subtil de „Stăpânul Inelelor”, „Miorița” și memorii ale Mareșalului Antonescu, și vor realiza cât sunt de neînsemnați și că Europa e prea mică pentru România.
Nu poți rezista unei asemenea furtuni de spiritualitate carpatină, condimentată cu sarcasm de provincie. Așa că, mai devreme sau mai târziu, vor pleca. Se vor duce, văzând cu ochii, rupându-se la fugă.
Atunci să nu ne mai plângem, ci să trecem la fapte. Hai, băieți, că de vrut ați vrut — acum puneți banii pe masă! E momentul istoric în care teoriile despre „sclavia economică a României” pot deveni acțiuni la bursă.
Luați franciza și redenumiți-o mândri: Carfurică SRL! Cu logo-ul schimbat din albastru în tricolor, cu imnul la intrare și cu rafturile pline de produse „de-ale noastre”, începând cu pălincă artizanală și terminând cu dor de țară la kilogram. Să terminăm cu produsele de import.
Roșii românești, brânza noastră cu gust de putină și portocalele de Dăbuleni. Iar bananele… ce să mai zicem de banane? Scoase de pe rafturi, că asta e semn de consumerism globalist!
Se va vinde apă de izvor cu gust de glorie descântată, fructe de pădure culese cu tricolorul la rever și, mai ales, aer — mult aer, cel mai mare și mai profitabil dintre raioane.
Aer românesc, 100% pur, cu aromă de lozincă și note subtile de autocompătimire. Și pentru că cererea e mare, se va deschide și o linie premium: aer suveran, îmbuteliat cu grijă în butoaie de retorică.
Livrabil acasă, frumos împachetat și numai bun de băgat în frigidere. Că știm cum s-o facem — am învățat înainte de ’89.
Poate că, într-o zi, vom reuși să românizăm totul: benzină, telefoane, poate chiar și logica. Până atunci, să ne bucurăm de o reducere la ironie — e singurul produs care nu se va scumpi niciodată.
Pentru că, în fond, aceasta este țara: suveranistul care iese din Carrefour cu sacoșa plină de mâncare pe care o pune pe masa copiilor, dar în parcare înjură magazinul că nu-i aparține lui.
Am învins! Dar, dacă mai învingem din nou de câteva ori în același stil, ne ia dracu’ pe toți.
