Tinerii absolvenți de studii superioare din ziua de azi nu mai vor să muncească pe salariul minim pe economie. Pot fi ei condamnați? Puși la zid de patroni pentru „obrăznicia” de a cere un salariu decent, absolvenții își găsesc greu un loc de muncă.
„Cum abia să fi terminat facultatea și să ceară 4.500 de lei net?!?!?”, s-a arătat surprins un patron de firmă, de pretențiile salariale ale unui candidat pentru un post entry-level dar pentru care sunt cerute studii superioare.
Are un post disponibil și nu înțelege de ce nu găsește un absolvent, care să accepte salariul minim pe economie și, apoi „să crească treptat, odată cu experiența”. Și ca el sunt mulți antreprenori/patroni în România.
„Nu mi se pare nefiresc să cer 4.500 de lei salariu net. Am studii superioare, am master terminat. Pentru ce am învățat atâția ani? Ca să fiu plătit ca un vânzător cu studii medii?”, se întreabă un proaspăt absolvent al unei facultăți de „Management” cu master în „Managementul microeconomic”. Dar patronilor li se pare „tupeu” așa că întrebarea care se pune este: Cine are dreptate?
Cât costă să trăiești decent în România?
Fundația Friedrich Ebert România și Syndex România au actualizat valoarea coșului minim de consum pentru un trai decent pentru anul 2025, în baza datelor furnizate de Institutul Național de Statistică. Noile date arată că, în România, valoarea coșului minim de consum pentru un trai decent pentru o familie de doi adulți și doi copii pentru luna septembrie 2025 este de 11.370 lei pe lună.
Valoarea coșului minim de consum pentru un trai decent pentru o familie de doi adulți și doi copii a crescut în 2025 cu aproape 9 procente (8,8%) față de 2024, de la 10450/lună la 11.370 lei/lună. Față de 2024, valoarea coșului este cu 920 de lei mai mare.
Aceeași analiză arată că pentru a avea un nivel de trai decent ai nevoie de un venit lunar de aproximativ 4.500 de lei, ca adult singur, mai exact 4.322 de lei. Și, ținând cont de toate acestea, sunt de condamnat absolvenții pentru că își doresc un salariu de pornire decent?
A se observa că, în acest tabel nu sunt trecute eventualele rate la credite imobiliare sau chirii!
De 4.500 de lei tinerii nu vor avea nici cum să meargă în cluburi în fiecare zi, nici să-și comande mesele la Glovo și, cu atât mai puțin, nu vor avea cum să plece în vacanțe exotice. Și atunci de unde revolta angajatorilor? De ce sunt considerați „obraznici” tinerii care au pretenția ca, la angajare, să aibă un salariu decent de încadrare?
Cât stau angajații români la aceeași companie?
Un studiu al eJobs din 2018 (din păcate cel mai recent pe această temă), arăta ca angajații români petreceau, în medie, 4,2 ani ca angajați în cadrul aceleiași companii.
Studiul arăta că angajații români petreceau, în medie, patru ani la același un loc de muncă, iar angajații trecuți de 50 de ani erau de 5 ori mai stabili decât cei tineri.
Cele mai frecvente mutări aveau loc pe segmentul angajaților tineri, adică aceia născuți în perioada 1980-1995 (Generația Millennials) și cei născuți după 1995 (Generația Z). În cazul primilor, angajatorii ar fi trebuit să se aștepte la o plecare după 2,7 ani petrecuți în cadrul companiei. „Cu cât media de vârstă scade, cu atât scade și nivelul lor de stabilitate”, se arăta în studiul eJobs.
Șapte ani mai târziu, potrivit declarațiilor celor care activează pe piața muncii din România, situația nu s-a schimbat aproape deloc. Și în ziua de astăzi cei care își schimbă cel mai des locul de muncă sunt cei tineri. Cei cu vârsta de peste 50 de ani sunt mai stabili.
Care sunt nemulțumirile angajaților români
„Dacă lucrezi la patronii români, atingi maximul nivelului salarial cam la trei ani de la angajare. Apoi te plafonezi pentru că niciun patron nu-ți va crește salariul mai mult. Soluția este să-ți cauți de muncă în altă parte, pentru că vei obține mai mult la angajare. Apoi, după trei ani, pleci mai departe. Așa funcționează lucrurile în România, asta este mentalitatea patronilor români”, spune un tânăr cu experiență de 14 ani ca angajat al firmelor românești.
„La noi în firmă, cine vine să se angajeze acum pe un post ca al meu, are din start salariul mai mare ca mine”, povestește o femeie, angajată pe un post de marketing, a unei firme cu patron român. „Singura variantă este să plec și să-mi găsesc în altă parte de lucru”, spune, cu sinceritate femeia.
Dincolo de nemulțumirile legate de stagnarea veniturilor după o anumită perioadă de timp, imposibilitatea de a avansa ca experiență este un alt motiv de schimbare a locului de muncă. „Unde lucrez acum am atins maximul unde puteam ajunge. Nu mai am provocări noi, nu mai învăț nimic nou. Aș vrea să-mi caut în altă parte ca să pot avansa”, spune o tânără de 27 de ani, care lucrează ca specialist de comunicare în cadrul unei companii mari.
Care sunt nemulțumirile angajatorilor români
Angajatorii au și ei, la rândul lor, nemulțumiri legate de profilul angajaților. Aceștia se plând, în primul rând, de lipsa unei constanțe în ceea ce privește angajatul. „A lucrat la mine doi ani, a învățat tot ce se putea și, apoi, a plecat la o firmă concurentă, unde aplică ce a învățat la mine”, se plânge un angajator din domeniul HoReCa.
Alte nemulțumiri sunt legate de seriozitate, de prezența la orarul de muncă și de faptul că pretențiile salariale sunt în creștere în ultima perioadă, deși angajatul nu „livrează” nimic în plus.
Într-o țară în care costul vieții de zi cu zi crește în ritm alarmant, un echilibru pe piața muncii ar trebui să existe. Ambele „tabere” au dreptate, și, în lumina situației actuale, și a ceea ce se prefigurează în perioada imediat următoare, piața muncii din România va fi pusă la mare încercare.
