Fraierii plătesc, șmecherii încasează – Pensiile parlamentarilor

Suportăm, zi de zi, noi poveri fiscale. Așa cum era de așteptat, toate se răsfrâng tot asupra celor care plăteau și până acum, tot asupra celor care produceau plus valoare și de la care statutul știe doar să ia. În tot acest context, oarecum furați de peisajul temei pensiilor speciale din magistratură, observ că ne scapă tocmai pensiile speciale ale celor care pun presiune pe noi: parlamentarii prin instrumentul lor executiv denumit generic guvern.

TVA majorat, noi accize pe combustibili, preț aproape dublat la energie. Urmează majorarea impozitelor pe proprietăți și multe altele. Toate produc scumpiri în lanț și vor continua să producă. Și toate au ca rezultat o inflație fără precedent, una care pur și simplu face imposibil traiul de zi cu zi, una care în foarte scurt timp va trece de 10 procente.

Am așteptat pachetul unu de măsuri. A venit…

Era evident că povara fiscală vine tot pe contribuabilul de rând și într-o oarecare măsură pe sectorul privat, cu precădere pe sfera IMM și mai puțin în rândul corporațiilor.

Nu ne făceam mari speranțe că pachetul doi de măsuri vine cu reduceri substanțiale de cheltuieli în sectorul bugetar. Tot pe ”victimele” primului pachet vine povara. În privința sectorului public este doar o spoială, o mascare a menținerii principalelor privilegii.

Cifrele vorbesc… Eliminarea a peste 6.000 de posturi din administrația publică centrală și locală, pentru eficientizare și reducerea supra-dimensionării. Dar știți că această ”eliminare” include în mare măsură și posturi vacante, cele care doar pe hârtie erau și care nu aveau costuri? Multe erau păstrate pentru sinecuri. Așa că, să nu vă bucurați că sunt 6.000 de inutili care ar putea fi trimiși la muncă în sectorul privat, în caz că au nevoie de o pâine.

Ați auzit ceva despre aplicarea rezultatului referendumului care limita la 300 numărul de parlamentari? Da, știu, am mers la urne la mișto. Ați mai auzit ceva despre reforma UAT, despre dispariția primăriilor care au angajați cam câți locuitori au? Doar nu-s fraieri să ia pâinica de la gură sclaveților de partid.

Reforma ANAF: ”digitalizare, obiective de performanță mai clare, limitarea eșalonărilor și îmbunătățirea executării silite, pentru reducerea evaziunii și a arieratelor”. Continuăm să fim duși cu zăhărelul, să ne îmbătăm cu apă rece. De ce? Pentru că vorbim inutil despre o mai bună colectare. Nu se va întâmpla dacă nu se modifică legea insolvenței, cea care permite cu maximă lejeritate să îți duci firma în procedură de insolvență, în termeni populari ”să o dai de gard”, deci să fentezi fiscul și alți creditori. De pe urma acestor firme ne luăm adio de la vreo posibilitate de recuperare.

Mai sunt și alte legi permisive, ținute special să permită fentarea bugetului de stat, însă principala scurgere este prin mecanismul insolvenței. Și cum să dai vina pe ANAF că nu recuperează, când faptic nu are ce? Sumele sunt doar pe hârtie. Nu ANAF-ul face legea, ci doar o aplică acolo unde mai este posibil să mai recupereze ceva. Dar e mai ușor să arunci anatema asupra acestei instituții, să faci populația să creadă că ANAFul este de vină, nu adevărații beneficiari.

Pe lângă toată această mizerie de reformă, care momentan a pus presiune doar pe buzunarul contribuabililor, nu și pe al beneficiarilor direcți, guvernul Bolojan își permite nesimțirea de a schimba regula jocului în privința pensiilor din pilonul doi, dispunând peste noapte de banii oamenilor, după bunul plac.

Este însă în dezbatere acest proiect și știu că nu beneficiază de susținerea tuturor celor din coaliție. Ca efect imediat, speriați de perspectivă, oamenii au început să-și retragă masiv sumele. Prostia guvernamentală are mari șanse să prăbușească acest pilon.

De ce nu mai am pic de încredere în spoiala reformistă a guvernului Bolojan

Am privit cu admirație ce a făcut Ilie Bolojan în administrația locală din Oradea/Bihor. A avut o prestație decentă și ca președinte interimar. Și chiar dacă discursul său pare unul rigid, doar ca modalitate de enunțare, nu și ca inflexibilitate în fața nedreptăților fiscale, omul dădea inițial semne că s-ar lua la trântă cu hidoșenia fiscală din România.

Doar părea, pentru că, să nu uităm, Bolojan este liderul unui partid, PNL, o formațiune cu un procent infim la alegeri, dar care este înțesată de beneficiari direcți ai sistemului fiscal generos cu ei. Cum ar putea Bolojan să facă față presiunii intereselor din PSD, USR, UDMR, când nu reușește să se impună clar în PNL?

Priviți la ce fac partidele în teritoriu! Aceeași oameni, eventual permitați între instituțiile bugetare, aceleași sinecuri, acceași incompetență, dar și aceleași beneficii. Vedeți vreo schimbare? E, cât timp nu o vedeți, plătiți deja mai mult la carburanți, la energie, la alimente și la toate produsele și serviciile. Privilegiile stau pe loc. Ele trebuie alimentate, nu?

Ca să am încredere că vrea cu adevărat să facă dreptate fiscală, aș fi așteptat de la actualul premier să nu se ascundă doar în spatele pensiilor speciale din magistratură și în spatele reducerii cu 6.000 a posturilor din sistemul public și să vorbească deschis și să ia măsuri în privința a ceea ce îi stătea la îndemână imediat să facă: tăierea pensiilor speciale ale parlamentarilor. Te așteți de la ”speciali” să facă dreptate tocmai în segmentul în care sunt direct interesați să încaseze?

Ce sunt pensiile parlamentarilor?

Pensia parlamentarilor este o formă de pensie specială acordată foștilor deputați și senatori. Se obține fără legătură directă cu contribuțiile la sistemul public de pensii și se bazează pe numărul de mandate deținute. Chiar un singur mandat complet conferă dreptul la pensie specială.

Aceste pensii sunt finanțate direct din bugetul de stat, nu din contribuțiile individuale la CNPP, ceea ce ridică adesea semne de întrebare privind echitatea și sustenabilitatea lor.

Cum sunt calculate și plătite?

Suma pensiei variază în funcție de numărul de mandate: un mandat aduce aproape două mii de lei, iar mai multe mandate pot crește valoarea. Estimări recente indică:

Un mandat circa 1.968 lei/lună

Trei sau mai multe mandate până la 10.951 lei/lună.

Un calcul oficial al CNPP, pe ianuarie 2025, arată o pensia medie a unui fost parlamentar de 5.951 lei/lună, adică de aproximativ 2,16× pensia medie națională.

Alte surse din 2022–2023 indică o pensie medie situată între 4.980 lei și 5.843 lei/lună.

Cât plătește statul pentru pensiile parlamentarilor?

În decembrie 2024, costul anual estimat era de 61,2 milioane lei (aprox. 12,3 milioane euro), cam o pensie medie de aproximativ 5.951 lei/lună per parlamentar.

În 2024, statul a alocat peste 60 milioane lei pentru plata pensiilor speciale, plus 30 milioane lei pentru restanțe din perioada de suspendare în 2023.

Au existat tentative de eliminare a acestor pensii speciale ale parlamentarilor, însă înclin să cred că intenționat au fost atât de prost făcute, astfel încât să fie atacabile în instanță

357 de parlamentari votau, pe 17 februarie 2021, abrogarea articolelor din Statutul deputaților și senatorilor care le permiteau acestora să încaseze, după încetarea activității, între 2.000 și 11.000 de lei, în funcție de numărul de mandate.

La trei ani de când a fost promulgată legea care lăsa parlamentarii fără pensiile speciale, 828 de foști senatori și deputați o încasează în continuare. Nu doar că numărul lor nu s-a redus, dar a crescut cu 60 față de legislatura precedentă.

În august 2023, 95 de foști deputați și senatori înaintau o petiție către Tribunalul București. Cei 95 cereau magistraților să le recunoască dreptul la indemnizația pentru limita de vârstă, denumire care se referă la venitul lunar de care beneficiază fiecare fost parlamentar. În limbaj popular – pensia specială.

În martie 2024, judecătorii de la Tribunalul București au obligat Senatul României să repună reclamanții în plată. Decizia nu este definitivă, dar vine în completarea altor zeci de hotărâri similare ale instanțelor din întreaga țară.

Nu cifrele sunt relevante în cazul acestor pensii speciale, ci sfidarea adevăraților contribuabili

În economia generală a măsurilor fiscale actuale, pensiile speciale despre care vorbim poate că nu ar avea o pondere determinantă pentru succesul reformei. La ce gaură imensă avem, este evident că sunt multe altele de făcut pentru ca cifrele să dea speranța redresării și pentru a mai avea șansa să beneficiem de fondurile UE.

Problema actualei guvernări este de ordin moral. Până acum, a pus presiune doar pe contribuabilii onești, fără să vină cu măsuri concrete pentru anularea mizeriei fiscale de care inițiatorii jafului actual beneficiază în mod direct. Un fel de ”plătiți voi acum gaura, apoi mai vedem cum facem sau nu mai facem…”

Certitudinea momentului: tot ”fraierii” plătesc, tot șmecherii beneficiază. Și cum să nu apară tot felul de Georgești și Simioni care să se cațere pe nemulțumirea populară? Vor fi mai puternici, cu procente care să le asigure contextul unei dictaturi fără griji. Si simt că nu puțini sunt cei care să adere la idee și să o considere unica șansă de salvare. Nici nu se mai gândesc la consecințe și nici măcar nu îi poți acuza de ceva. Vinovații sunt exclusiv cei care guvernează acum și care au o ultimă tentativă de impunere a măsurilor care să le asigure privilegiile.

Rezumând pe înțelesul tuturor, lumea a fost dintotdeauna compusă din ”șmecheri și fraieri”. Doar că, nu toți cei care tac sunt fraieri, iar dacă tac pentru o perioadă nu înseamnă că nu înțeleg sau că sunt dispuși să accepte ”șmecheria” pe durată nedeterminată. Vine o zi în care cei care au crezut că merge șmecheria la infinit vor constata că nu mai pot stoarce și vor avea de decontat. Unii dintre politicieni au înțeles câte ceva, iar acum testează până unde mai pot întinde coarda. Rezultatele ultimelor runde de alegeri arată clar că nu mai pot. Le-o fi clar și lor?