Observatorul Prahovean revine cu un nou episod din seria surselor de poluare care sufocă județul Prahova. De această dată, vinovatul nu este o rafinărie și nici un investitor iresponsabil. Poluatorul este chiar Ploieștiul, iar în centrul scandalului se află Stația de Epurare a Municipiului.
Din articol
De 15 ani, ploieștenii plătesc amenzi și penalități pentru că municipalitatea nu are soluții pentru tratarea și epurarea apelor uzate ale orașului.
Stația de epurare, construită înainte de 1970, este depășită fizic și moral. Mai grav, din punct de vedere tehnic, nu își îndeplinește rolul. Nu există treaptă biologică sau chimică.
Doar o așa-zisă epurare mecanică, un grătar care oprește obiectele de dimensiuni mari. Restul? Tot ce curge prin canalizarea Ploieștiului ajunge direct în râul Dâmbu, iar de acolo în Teleajen.
Un râu otrăvit și oameni condamnați să respire la miros pestilențial
Până să se verse în Teleajen, Dâmbu trece prin mai multe localități care plătesc, fără voia lor, prețul poluării. În Corlătești, comuna Berceni, casele sunt lipite de malul apei. Aici, dimineața și seara, aerul este irespirabil.
„Nu putem sta nici în curte, nici în casă cu geamurile deschise. Mirosul te îngrețoșează, te ustură ochii. Vara e un chin”, ne-a spus un localnic, în timp ce arăta spre apa aproape neagră, pe care plutesc deșeuri de tot felul.
Și cei care trec cu mașina pe DN1A, în zona podului de la intrarea în Corlătești, simt pe pielea lor problema. Dacă circuli cu geamul deschis, în doar câteva secunde ești lovit de un miros greu, de hazna, imposibil de ignorat.
Satul Goga, Râfov – viața lângă un canal de scurgere
Mai la vale, în satul Goga, comuna Râfov, oamenii au ajuns la disperare. Pe caniculă, sunt prizonieri în propriile locuințe.
„De o viață stau aici și de o viață trag mirosul ăsta în piept. Dimineața și seara e cel mai rău, parcă vine un val de putoare dinspre râu. Nu mai putem trăi așa”, ne-a spus doamna Elena, 65 de ani, care locuiește la doar 10 metri de apă.
Alți localnici confirmă: mirosul se simte zilnic, iar autoritățile doar au promis măsuri. Reclamațiile s-au adunat cu sutele, răspunsurile au fost aceleași: „Problema se va rezolva odată cu noua stație de epurare”.
Noua stație? Poate în 2028. Poate.
Oficial, construcția noii stații de epurare ar trebui finalizată până în decembrie 2027. Însă, dacă alte impedimente vor apărea, așa cum s-a întâmplat mereu, termenul realist este 2028. Și asta într-un scenariu optimist.
Până atunci, locuitorii din avalul Ploieștiului vor continua să trăiască în disconfort olfactiv extrem, iar râurile Dâmbu și Teleajen vor rămâne, practic, canale colectoare ale dejecțiilor unui oraș întreg.
Situația de la Stația de Epurare a Ploieștiului este un atentat la sănătatea publică. Nu vorbim doar despre poluarea apei, ci despre viețile a sute de oameni condamnați la aer irespirabil.
Și, în tot acest timp, autoritățile locale și centrale pasează responsabilitatea de la un birou la altul. Până când cineva va avea curajul să închidă robinetul poluării, Ploieștiul rămâne, cu acte în regulă, unul dintre cei mai mari poluatori ai Prahovei.
