De ce se uită lumea la „Insula iubirii”

Observatorul Prahovean publică opinia Eugeniei Popovici, psiholog-psihoterapeut, despre succesul pe care îl are show-ul ”Insula iubirii” la public. Iată care sunt doar câteva motive psihologice și sociale interesante, care îi atrag pe spectatori.

Curiozitatea despre relații şi emoții

Oamenii sunt natural fascinaţi de poveştile de dragoste, tensiunile şi conflictele emoționale. Show-ul oferă un soi de „fenomen social” în care urmăresc cum se comportă alții în situaţii-limită, unde dragostea, gelozia, trădarea şi pasiunea sunt expuse public.

De ce să ne ocupam de relațiile si emoțiile noastre când putem sa le evităm uitându-ne la alții. În plus avem ce bârfi, nu? Că de comunicat e greu, mulți dintre noi nici nu fac diferența între a vorbi si a comunica…

Efectul de „oglindă”

Mulți spectatori se regăsesc în dilemele personajelor, în nesiguranțele sau speranțele lor în dragoste, chiar dacă situațiile sunt exagerate. Ei pot să-şi compare propriile experiențe şi să înveţe, indirect, din ale altora.

Normalizam dezordinea, ne identificăm cu dezordinea și credem că așa e peste tot. Că tot luăm de bun ca flamanzii tot ce ni se oferă, fără discernământ, fără să suspectăm ca orice show are un cadru/context, un scenariu și o regie bine pusă la punct pentru profit.

Dramă și suspans

Structura episodică cu conflicte, „bătălii” emoționale și răsturnări de situație creează dependență – oamenii vor să ştie ce se întâmplă mai departe, cine rămâne fidel, cine „calcă strâmb”, cine se împacă, cine se ceartă. „Curiozitatea omoară pisica” fiindcă această caracteristică umană, curiozitatea, pusă în preocupări cu scop mai înalt ne-a adus tv-ul si internetul în casă, maşina de spălat și cuptorul cu microunde, automobilul și avionul, antibioticul si penicilina, nu divertismentul ieftin si fals. E necesar și acesta, ca și caricatură însă în doze măsurate ca zahărul sau alcoolul. E tot o formă de evitare a vreunui efort sustenabil de îmbunătățire a calității relațiilor și a vieții personale.

Evadarea şi entertainment-ul

Show-ul este o formă de evadare din cotidian, un spectacol cu decor exotic, oameni tineri, stil de viață liber şi momente intense, pe care mulți nu le experimentează în viața reală si poate ar pofti si ei la puțină adrenalină dar nah, n-au cu ce/cine… Un alt fel de voyeurism.

Dinamică socială și judecată morală

Privitorii devin „judecători” și „analişti” ai comportamentului, dezbat despre ce e corect sau greşit, iar asta le oferă o senzație de implicare și comunitate (online, cu prietenii). Ne place teribil să judecăm pe alții, să facem dreptate, să criticăm ca nişte bravi oameni ce suntem în particular. Un pic de putere într-o viață în care n-ai nici măcar o măsură mică de control. Iluzia controlului/dreptății e o iluzie dar place, e mai greu să admiți că de multe ori nu valorezi nici cât o furnică la nivel de sistem.

Curiozitatea despre limitele umane

Se explorează cât de mult poate cineva să reziste tentației, ce poate să sacrifice pentru iubire, cum se manifestă gelozia, toate teme universale care stârnesc interes.

Ştim că perioada romantică și „make love not war” au adus alinare în teritorii pârjolite de războaie și presărate cu drame. Că nu mai suntem acolo, nu mai contează și rațiunea e prea subţire față de densitatea creierului de maimuță (scuze, emoţional voiam sa spun).

Aşadar, combinația dintre emoții puternice, drame reale sau scenarizate, şi dorința de evadare sau identificare creează un cocktail care menține oamenii „lipiți” de ecran.

Efecte negative:

Consum excesiv de timp fără valoare reală

Oamenii pot ajunge să petreacă ore urmărind conflicte superficiale, în loc să investească timpul în activități care îi dezvolta intelectual sau emoțional. Relaţiile cu copii, familia, prietenii se duc la vale în timp ce episoadele curg în valuri și reluări pe model „Tânăr si
nelinistit”.

Modelarea unui mod de gândire simplist și emoțional

Promovează adesea stereotipuri despre relații – trădarea, gelozia, supărările dramatice – ca și cum ar fi norme acceptabile sau chiar obligatorii în iubire. Asa cred bătrânii, ca dacă spune la TV e de bine, fie ca e ştire fie ca crema ptr reumatism.

Degradarea percepției despre relații sănătoase

Spectatorii pot ajunge să creadă că relațiile adevărate sunt pline de certuri, încercări de „testare” și dramă, ceea ce nu e deloc sănătos. Hannah Arendt scria despre „banalitatea raului” referitor la teroarea antisemite si consecințele ei in oameni. Ce profeție…

Influențarea negativă a valorilor

Emisiunea accentuează adesea aspecte ca superficialitatea, competitia pentru atenție, și „spectacolul” în detrimentul respectului, empatiei şi comunicării sincere.

Aşadar, pe lângă divertisment, astfel de emisiuni pot genera confuzie și pot să ne scadă nivelul de reflecție critică asupra propriilor relații şi valori. Sigur, acestea in cazul cand mai avem valori si ceva momente de reflecție… Până si Moromete avea, in sărăcia lui îşi mai
punea adesea intrebari. Noi suntem mai „culti in cap” si avem răspunsuri gratis.

Gratis? Când e gratis, produsul eşti tu! Şi e o realitate trista ca devenim ceea ce consumam!