Anca Baciu este conferențiar universitar doctor și director al Departamentului de Informatică, Tehnologia Informației, Matematică și Fizică din cadrul Facultății de Litere și Științe (UPG Ploiești). O persoană realistă, care spune că se străduiește să fie corectă și care admite că e un om exigent. Povestește că, în copilărie, a oscilat între dorința de a deveni doctor și cea de a fi profesor. Decizia finală a luat-o în liceu, când s-a îndrăgostit de fizică.
Observatorul Prahovean va publica, săptămânal, poveștile neștiute ale profesorilor din cadrul Universității Petrol-Gaze Ploiești. Oameni care, dincolo de titulatură, sunt…oameni. Cu bune și rele, cu împliniri și dezamăgiri, cu un suflet pe care prea puțini au răbdarea sau curiozitatea să îl cunoască cu adevărat. Oameni care au acceptat să se deschidă, fără rețineri, mai ales că lor le aparține nobila și importanta misiune de a forma caractere.
De cât timp sunteți profesor în cadrul UPG Ploiești?
Se împlinesc 27 de ani de când mi-am început activitatea profesională în cadrul Universității Petrol- Gaze, inițial la Catedra de Fizică. Ulterior, odată cu reunirea catedrelor de informatică, matematică și fizică, a fost înființat Departamentul de Informatică, Tehnologia Informației, Matematică și Fizică.
Vă mai amintiţi când v-aţi gândit pentru prima dată să deveniţi cadru didactic?
În copilărie oscilam între dorința de a deveni profesor sau doctor, însă decizia finală am luat-o în perioada liceului, când am descoperit pasiunea pentru fizică.
Citește și: Cristina Iridon (UPG): „ Am vrut să fiu medic neurochirurg”
Care sunt acei profesori care v-au marcat în mod deosebit în timpul studiilor și în ce mod au contribuit aceștia la evoluția dumneavoastră profesională și personală?
Am urmat cursurile Liceului Teoretic „Mihai Viteazul” din Ploiești, așa se numea atunci, și ulterior Facultatea de Fizică a Universității din București. În facultate am avut profesori excelenți, cei din ale căror cărți învățasem întreg liceul, cei ale căror culegeri le lucrasem din copertă în copertă pentru admiterea la facultate și cred că fiecare a contribuit la formarea mea profesională.
Dar, dacă trebuie să aleg un profesor care mi-a marcat în mod deosebit evoluția acesta este profesorul de fizică din ultimii ani de liceu, profesorul Horia Toma. Îl consider un profesor cu har, exigent, dar apropiat de elevi, felul acela de profesor care te determină să înveți cu plăcere.
Credeți că familia, prietenii și trecutul dumneavoastră v-au influențat deciziile adultului care ați devenit astăzi?
Cu siguranță. Niciodată nu ne desprindem cu adevărat de ceea ce învățăm în familie – cei șapte ani de acasă sunt definitorii pentru întreaga evoluție a adultului. Părinții mi-au transmis valori esențiale: onestitatea, responsabilitatea și empatia. Ei reprezintă și astăzi un model pentru mine, atât prin performanțele realizate în carierele lor, cât și prin căsnicia armonioasă pe care o au de peste 60 de ani.
Mă consider o persoană norocoasă, atât pentru părinții pe care îi am, cât și pentru familia pe care mi-am întemeiat-o – un soț înțelegător, care mă sprijină necondiționat și un copil minunat.
Citește și: Emil Pricop (UPG): „Inteligența artificială trebuie înțeleasă”
De ce ați ales să predați la UPG Ploiești?
După absolvirea facultății, mi-am dorit să revin în Ploiești. În primul an am fost profesor la un liceu și colaborator al universității. Aici am găsit un colectiv de oameni minunați și un mediu profesional în care am putut evolua. Privind în urmă, pot spune că a fost o decizie inspirată – dacă ar fi să o iau de la capăt, aș face aceeași alegere.
Cum arată relația ideală între profesor și student? Cum sunt studenții de astăzi? Cum ați descrie legătura dumneavoastră cu ei de-a lungul timpului?
Relația ideală este de fapt relația corectă, bazată pe respect reciproc, colaborare și comunicare. Studenții de astăzi sunt foarte inteligenți, dar cred că sunt mai puțin dispuși să petreacă timp studiind.
Interacțiunea cu studenții a fost și rămâne una dintre cele mai importante părți ale carierei mele. Îmi place foarte mult ceea ce fac și cred că studenții mei simt acest lucrul pentru că relația dintre noi este deschisă și empatică. De-a lungul anilor a trebuit să mă adaptez schimbării dinamicii de autoritate, astăzi profesorul nu mai poate fi ”cel care știe tot”, trebuie să fie mentor și de multe ori să ofere sprijin emoțional.
Citește și: Jianu Mureșan (UPG) despre măsurile de austeritate: ”Educația nu înseamnă deficit bugetar”
A fi profesor ține mai ales de vocație sau mai mult de un proces de învățare și formare?
Vocația este esențială în această profesie. Puțini dintre marii oameni de știință au fost și dascăli excepționali, pentru că nu este suficient să deții cunoștințe, trebuie să fii capabil să le transmiți eficient. Pe de altă parte, evoluția permanentă a științei ne obligă la învățare, formare și adaptare continuă. Consider, așadar, că nu ar trebui să alegi această profesie dacă nu ai vocație, dar, în egală măsură, fără perfecționare constantă nu poți atinge performanța.”
Înregistrează specializarea Informatică pe care Departamentul de Informatică, Tehnologia Informației, Matematică și Fizică o coordonează una dintre cele mai mari concurențe la nivel de universitate?
Specializarea Informatică este una dintre specializările atractive din cadrul universității, menținând de-a lungul anilor un nivel bun de concurență la admitere.
Cum a evoluat interesul cursanților pentru această specializare în ultimii zece ani?
Până în acest an, interesul pentru această specializare a cunoscut o creștere constantă. În prezent, la nivel național, se observă o scădere a interesului pentru informatică. Sunt convinsă că este doar o situație temporară, determinată de contextul socio-economic actual și de concedierile preconizate în domeniul IT.
Cum se schimbă modelul de instruire superioară în era digitală, a roboticii, inteligenței artificiale și a învățării automatizate?
Toate aceste tehnologii oferă oportunități de inovare, accesibilitate și eficiență, dar ridică probleme legate de etică, echitate și integritate academică. Pentru sistemul de învățământ superior este necesară o adaptare conștientă și responsabilă la tehnologiile emergente ale erei digitale, astfel încât utilizarea acestora să susțină, nu să înlocuiască gândirea creativă.
Citește și: Aura Pătrașcu (UPG): „Am vrut avocat, dar am ales ingineria”
Care este calea către performanță în fizică, matematică, dar și în informatică?
În orice domeniu performanța este condiționată de perseverență, determinare și pasiune. Nu pot spune că este ușor, este nevoie de muncă susținută și, uneori, de renunțări la momente prețioase petrecute alături de cei dragi.
Credeți că există prea multe prejudecăți și stereotipuri care împiedică femeile să urmeze o carieră în știință?
Nu, de multă vreme nu mai există.
Ce aţi schimba la sistemul actual de învăţământ?
Schimbările în educație sunt necesare, dar trebuie să fie bine fundamentate și aplicate coerent, pe termen lung. Orice sistem funcționează după reguli care îi asigură echilibrul, iar modificarea frecventă a acestora poate genera dezechilibru. Așadar, unul dintre lucrurile pe care le-aș schimba ar fi chiar tendința de a modifica regulile prea des. Sistemul de învățământ trebuie să ofere un mediu educațional sigur, coerent și previzibil, atât pentru elevi și studenți, cât și pentru profesori.
Aveți vreun sfat care nu ține neapărat de școală pentru tinerii din prezent? Vreun sfat pe care vi l-ați da și dumneavoastră?
Nu obișnuiesc să dau sfaturi, pentru că nu cred că am atins încă nivelul de înțelepciune necesar. Există un citat al lui Albert Einstein care pe mine mă inspiră și care poate fi semnifictiv pentru tineri: „Încearcă nu să devii un om de succes, ci mai degrabă un om de valoare.”