Toamna s-a așezat peste Ploiești nu doar prin frunze arămii și ploi mărunte, ci și printr-o explozie de culori, mirosuri și sunete, adunate într-un singur loc: Târgul de Toamnă. Piața Centrală s-a transformat într-o poveste rustică, unde prahovenii vin să își umple cămara cu bunătăți, să se delecteze cu pastramă, mititei sau alte preparate de-ale grătarului… să bea o cană cu must sau vinișor…
Actuala ediție a Târgului de Toamnă din Ploiești se desfășoară, în perioada 25 septembrie – 05 octombrie 2025, în spațiul aferent parcării din strada Griviței , respectiv în zona dintre Palatul Culturii și Parcul „Arh. Toma Socolescu”. Târgul de Toamnă va fi deschis zilnic, între orele 10.00 -20.00.
Într-o atmosferă autentică de toamnă, ploieștenii se vor putea bucura de recoltele producătorilor locali, sunt amenajate peste 20 de standuri, amenajate în spiritul toamnei. Printre roadele toamnei pe care le regăsiți în cadrul Târgului de toamnă, amintim, fructe și legume de sezon, dulciuri, miere autentică de la producători, ceaiuri și tincturi vindecătoare, must natural precum și alte produse tradiționale românești.
Într-o dimineață blândă de octombrie, Târgul de Toamnă din Ploiești freamătă discret sub cerul plumburiu. Printre tarabele pline cu bunătăți autohtone, brânzeturi aliniate frumos, grămezi de legume proaspăt culese, miere, grătarele ce sfârâie și sticle de vin sau must își fac loc vizitatorii. Plutește mirosul de must dulceag și pastramă, iar vocile comercianților se împletesc cu murmurul clienților curioși. Atmosfera are ceva din căldura unei sărbători, chiar dacă forfota nu mai e poate la fel de intensă ca în alți ani.
La un stand cu brânzeturi și preparate din carne tradiționale îl întâlnesc pe Viorel Voinescu, un producător venit tocmai din Făgăraș. Cu mâinile brăzdate de muncă, își aranjează marfa, telemea proaspătă, cașcaval afumat, brânză de burduf în coajă de brad, cârnați de oaie și pastramă fragedă.
Îl salut și intrăm în vorbă, curios să aflu cum simte el târgul din acest an.
Cum este atmosfera aici la târg?
Binișor, binișor, răspunde el fără ezitare, ridicând din umeri. Nu zicem foarte bine, nici rău… Continuă să aranjeze o roată de cașcaval, explicându-mi că lumea încă se strânge, dar parcă entuziasmul este mai domol, nu este nici aglomerație ca la marile târguri de odinioară, însă nici pustiu nu este.
Viorel Voinescu nu se află la prima lui participare la acest târg și se vede, clienții par să-l cunoască, îl salută ca pe un vechi prieten și se opresc cu încredere să guste din produsele lui.– Clienții ce produse vor să cumpere?
Producătorul zâmbește Ne cunosc deja, spune el, și cumpără foarte multă telemea, în special telemeaua aceea veche, maturată.
În schimb, îmi mărturisește că brânza de burduf se mănâncă mai puțin pe aici, deși acasă la el, în Făgăraș, e o delicatesă apreciată. Mă caută la obor în fiecare sfârșit de săptămână, adaugă mândru, mulțumit că mulți ploieșteni îi devin clienți fideli și dincolo de târg, la piața din oraș.
Îl întreb de cât timp își aduce bunătățile la Târgul de Toamnă de la Ploiești, încercând să aflu dacă a prins vremurile de început ale acestei tradiții locale.
De câți ani participați la Târgul de Toamnă de la Ploiești?
Vin în fiecare an, de toamna și de Crăciun, îmi răspunde cu o voce blândă. Iar în cursul săptămânii sunt la obor, adaugă, lăsând de înțeles că, între târgurile sezoniere, își continuă negustoria. Practic, pentru el târgul acesta a devenit o tradiție.
Pe măsură ce vorbim, observ cum pe taraba lui Viorel toate aceste produse arată îmbietor.
Din toate bunătățile pe care le aveți aici, ce vă cer clienții cel mai mult? întreb, curios să știu ce preferințe au gurmanzii ploieșteni în acest sezon.
Răspunsul vine prompt, în timp ce îmi face un semn către fiecare categorie în parte, brânzeturile, cârnații de oaie și pastrama merg cel mai bine, îmi mărturisește Viorel. Se mai dă și câte un mușchiuleț, telemea proaspătă… și, bineînțeles, cașcavalul. Se vede treaba că ploieștenii știu să aprecieze gustul autentic al produselor țărănești.
Câțiva pași mai încolo, într-un alt colț de târg, dau peste un munte de culori de toamnă, roșu aprins de ardei și roșii, verde crud de castraveți și gogonele, alb și violet de varză și vinete. În spatele acestei avalanșe de legume stă Gheorghe Zorilă, un producător ce privește atent puținii trecători care se opresc pe la taraba sa. Îl abordez și îmi dau seama repede că îl preocupă și pe el mersul târgului.
Ce ne puteți spune despre atmosfera din acest an de la târg?
Nu prea e chiar așa “wow” față de alți ani, răspunde el sincer, cu o umbră de dezamăgire. Lumea nu prea are bani, nu știu ce se întâmplă…, adaugă privind în gol la mulțimea care trece mai departe. Cuvintele lui trădează îngrijorare, comparativ cu anii trecuți, forfota a scăzut, iar entuziasmul cumpărătorilor pare temperat de grija banilor.
Ca să înțeleg mai bine contextul, îl întreb de când stă la standul său în târgul acesta.
A câta zi de când sunteți aici?
Este a doua zi, îmi explică domnul Zorilă, aranjând câteva roșii într-o ladă. Prezența la târg e slăbuță deocamdată, continuă el, iar vânzarea nu este nici ea cum ne așteptam. Se vede că socotelile de acasă, poate speranța că în weekendul târgului va da repede marfa nu prea s-au potrivit cu realitatea, oamenii se uită, întreabă, dar cumpără mai puțin. Totuși, bărbatul nu și-a pierdut de tot optimismul, mai are zile de târg în față și speră ca în weekend să vină mai multă lume.
Ce cumpără prahovenii, ploieștenii, de la standul dumneavoastră?
În general, roșii, ceapă vinete, gogoșari… răspunde producătorul, ridicând din mână câteva legături de ceapă verde pe care tocmai le cumpărase cineva. Mai iau și gogonele, dar mai puțin, adaugă el zâmbind resemnat.
În timp ce discutăm, vreau să aflu și dacă micii producători ca el simt sprijinul organizatorilor sau al autorităților locale, măcar prin condițiile oferite în târg.
Organizatorii, care v-au închiriat standul vă ajută cu ceva? V-au pus la dispoziție utilitățile necesare? întreb, aruncând o privire spre copertina sub care stau legumele, gândindu-mă la eventuale dotări, apă, curent….
Da, da, dă din cap legumicultorul. Ne-au pus la dispoziție standul, mesele… În rest, nu pare să fi beneficiat de altceva, dar tonul lui arată că nici nu aștepta mai mult, este mulțumit că măcar are un loc amenajat unde să-și vândă recolta, ferit de ploaie.
Îmi continui plimbarea prin târg, printre miros de porumb fiert și mititei ce sfârâie pe grătare. Descopăr un stand cochet, împodobit cu viță de vie și ciorchini de struguri ce îți fac cu ochiul.
Aici își expune marfa Mihai Valentin, un producător de vinuri. Pe tejghea stau aliniate sticle de vin alb, roșu și nelipsitul must. Îl surprind în timp ce toarnă un deget de vin într-un pahar pentru un trecător curios să îl deguste.
Ce ne puteți spune, cum este atmosfera anul acesta la Târgul de Toamnă de la Ploiești? Lumea este foarte încântată, bucuroasă de deschiderea târgului, îmi spune entuziasmat. În jurul nostru forfota crește odată cu apropierea prânzului, iar Mihai privește mulțumit spre grupurile de oameni ce se opresc să cerceteze sticlele de pe masă. Oamenii cumpără, adaugă el optimist, și așteptăm să mai vină și alții în continuare. Se simte bucuria sinceră a celui care își vede standul animat de atenția vizitatorilor, pentru un producător de vin, nu există satisfacție mai mare decât lumea interesată să-i guste rodul muncii.
Din ce zonă sunteți?
Valea Călugărească, răspunde, numele locului fiind rostit apăsat, ca o garanție a calității. Valea Călugărească are tradiție veche în vinificație, iar Mihai Valentin Ciprian duce această moștenire mai departe.
Cum a fost recolta de struguri anul acesta?
Puțini, dar buni, rezumă el simplu, cu un amestec de mulțumire și regret. A fost, spune el, un an mai slab ca producție, probabil din cauza vremii capricioase, însă strugurii care s-au făcut au fost dulci și sănătoși.
Se vor obține vinuri de calitate?
Da, cu siguranță, afirmă încrezător Mihai. Sunt strugurii foarte dulci… puțini și buni, repetă el ideea, încredințându-mă că tocmai concentrația asta de zaharuri din puținii struguri obținuți va face ca fiecare strop de vin din producția acestui an să fie cu atât mai valoros.
Cât stăm de vorbă, câțiva vizitatori se strâng în jurul nostru, atrași poate de aroma unui pahar de vin oferit spre degustare. Tocmai când îl întreb ce cumpără ploieștenii de la standul său, un cumpărător nerăbdător îl și întrerupe, cerându-i politicos:
„Vreau un litru de vin, dar din soiul ăsta dacă mai aveți….”
Producătorul îmi aruncă o privire scuzându-se, apoi se apleacă prompt să-și servească clientul. Într-adevăr, la standul lui oamenii pleacă adesea atât cu o sticlă de vin pentru acasă, să ducă gustul toamnei și acasă.
În încheiere, îl întreb cum simte el târgul comparativ cu anii trecuți, mai ales că are termen de comparație din experiențele precedente.
Față de alți ani, cum simțiți prezența celor care vin la târg?
Comparativ cu anii trecuți, chiar mai bine. Observ pe chipul lui o mulțumire reținută: deși unii producători se plâng de vânzări mai slabe, el simte poate o revenire, o mai mare deschidere a oamenilor către târgul local în acest an. Faptul că lumea e încântată și bucuroasă să fie aici, așa cum a remarcat încă de la început, cântărește mult pentru el, este un semn că tradiția târgului continuă să aducă comunitatea împreună.
Realist vorbind, târgul din acest an nu pare a fi aglomerat și nici vânzările nu sunt pe măsura tuturor așteptărilor după cum spunea domnul Zorilă, “lumea nu prea are bani” și asta se simte în fiecare sacoșă umplută doar pe jumătate.
Poate ploieștenii s-ar fi așteptat la o explozie mai mare a roadelor toamnei, la mai mulți producători de legume, zarzavaturi, fructe. Din păcate din rândul acestora nu am văzut prea
mulți, doar vreo doi sau trei. Tot este bine, într-un fel pentru că tarabele din piața centrală sunt foarte aproape. La o azvârlitură de băț. Acolo roadele toamnei se văd din belșug.
Printre cei intervievați în periplul meu la Târgul de toamnă l-am avut ca oaspete și pe Albuț Remus Daniel, producător de ceaiuri, sucuri, creme din plante. Mărturia lui o regăsiți la finalul acestui material.
Cu toate acestea, există o căldură în atmosfera târgului, o bucurie simplă în fiecare zâmbet schimbat între vânzător și cumpărător când se degustă o brânză bună sau când se cinstește un pahar de „suc de struguri”.
Târgul de Toamnă rămâne, pentru comunitatea ploieșteană și prahoveană, mai mult decât un loc de comerț, este un prilej de întâlnire între producători și cumpărători ori vizitatori. Fie că e “binișor” sau “chiar mai bine” față de alți ani, târgul încă adună oamenii laolaltă, sub același cer de toamnă blândă.
Și pentru că umorul nu piere niciodată că deh tot suntem la vremea târgurilor, iată un citat de-al lui „Mon Cher”, al nostru Caragiale:
„Păcum e obiceiul la târg: târguieşte omul ce târguieşte, cumpără, vinde; apoi, mai cu rachiu, mai cu vin, mai cu vorbă, se-nveseleşte…”
