Rafinăria Petrotel-Lukoil este de vânzare. Rușii de la Lukoil își lichidează activele aici în urma sancțiunilor impuse de Statele Unite ale Americii. Pe teritoriul României, Lukoil are o rafinărie, Petrotel, la Ploiești, și peste 300 de stații de carburant.
Dacă rafinăria de la Ploiești ar fi, pur și simplu, închisă, România ar pierde 20% din capacitatea totală de rafinare a țițeiului, deci din necesarul intern de carburanți. Acest lucru ar însemna o creștere a importurilor de produse petroliere și, implicit, un preț mai mare al acestora.
Sunt unele voci în piață care, acum, condamnă închiderea Rafinăriei Arpechim Pitești de către OMV Petrom, în 2011. La momentul închiderii capacitatea de rafinare a acesteia era de 3,5 milioane de tone de țiței. Care ar fi fost situația României acum, dacă această rafinărie ar fi produs încă benzină și motorină?
În prezent, până la finalul lunii noiembrie, Rafinăria Petrotel-Lukoil este închisă pentru mentenanță, dar acest lucru este firesc, se întâmplă periodic la toare rafinăriile.
Istoria Rafinăriei Petrotel-Lukoil
Rafinăria de la Ploiești are o istorie de peste 100 de ani. Potrivit documentelor, aceasta a fost înființată în anul 1904 și, de atunci, a trecut prin mai multe etape de modernizare și retehnologizare. În prezent, rafinăria este una dintre cele mai moderne din Europa. Mai mult decât atât, Rafinăria Petrotel are, în prezent, potrivit inginerilor petrolieri, aproximativ 20% din capacitatea de rafinare a României.
Inițial, rafinăria s-a numit Rafinăria Româno-Americană, fiind ridicată de americani, pe teritoriul României. În 1942, în timpul celui de-al II-lea Război Mondial, rafinăria a fost bombardată de forțele aliate. Ulterior, după reconstrucție, a purtat denumirea de Rafinăria Teleajen, nume dat după râul din apropiere.
În 1998, Rafinăria a fost preluată de Lukoil, o companie petrolieră rusească, în proprietatea căreia se află și în prezent. Rafinăria dispunea de instalaţii petrochimice care produceau etilenă, propilenă şi polietilenă. Aceste instalaţii au fost închise după ce rafinăria a fost preluată de ruși.
„Înainte să fie închisă avea un bloc de ulei. Făceam ulei de mașină, ulei lubrifiant. Uleiul de mașină se face doar din țiței fără sulf. La acel moment, era singura rafinărie din România care producea ulei auto, ulei lubrifiant, nu numai pentru mașini ci pentru toate tipurile de motoare”, a povestit, pentru Observatorul Prahovean, prof. Stănică Ezeanu, inginer specialist în industria petrolului și profesor în cadrul Universității de Petrol și Gaze Ploiești.
La finalul anului 2004, după ce a trecut printr-un amplu proces de modernizare și retehnologizare, rafinăria a fost repornită.
Care este diferența între țițeiul fără sulf și țițeiul sulfuros și ce tip de țiței poate procesa Petrotel-Lukoil
Pe piață, potrivit specialiștilor, există două tipuri de țiței: țițeiul cu conținut redus de sulf și țițeiul bogat în sulf. Cel cu conținut redus de sulf este mai rar și mult mai scump decât cel cu sulf. De ce? Pentru că nu este coroziv.
România are, în prezent, la Videle, în Argeș, în Brăila și în Prahova, zăcăminte de țiței cu conținut redus de sulf.
Țițeiul bogat în sulf este țițeiul care provine din țări precum Egipt, Iran, Irak și Rusia, și este cu conținut ridicat de sulf. Acesta este un țiței coroziv, care atacă instalațiile și are nevoie, pentru prelucrare, de condiții mai speciale.
„Petrotel Lukoil a fost făcut, inițial, pentru țiței fără sulf, românesc. El a avut o instalație, unde intră țițeiul prima dată și unde dispare și sulful, Distilare Atmosferică și în Vid – DAV1, pe țiței fără sulf.
DAV2 a fost o extindere ulterioară a rafinăriei, făcută prin anii 50-60, când statul comunist începea să producă din ce în ce mai mult, avea nevoie de produse pe piață. S-a făcut DAV2, tot pe țiței fără sulf.
Au venit apoi anii 70, când țițeiul fără sulf a început să se împuțineze și să devină insuficient. Și atunci, s-a făcut o a treia instalație, DAV3, care este actuala instalație a rafinăriei, și care este pe țiței cu conținut mare de sulf. Nu conta proveniența țițeiului…”, a afirmat profesorul Ezeanu.
În prezent, instalațiile moderne ale rafinăriei, pot procesa orice tip de țiței. „Da, este adevărat că actuala instalație este făcută pentru țiței coroziv, cu mult sulf, dar acesta nu este un lucru rău, este un lucru foarte bun”, afirmă profesorul Stănică Ezeanu. Și tot el își argumentează afirmația.
„Țițeiul fără sulf nu că îi face ceva rău instalației! Este păcat să-l bag în instalația aia, dar dacă n-am unde să-l bag în altă parte, îl bag acolo”, spune el.
Concluzia specialistului este că nu e o problemă dacă introduci țiței nesulfuros într-o instalație proiectată pentru țiței sulfuros. Problema ar fi doar invers: dacă într-o instalație proiectată pentru țiței cu conținut redus de sulf s-ar introduce țiței sulfuros.
Cât este de funcțională Rafinăria Petrotel-Lukoil și ce ar fi dacă s-ar închide
Potrivit specialiștilor în inginerie petrolieră, Rafinăria de la Ploiești este o rafinărie funcțională, modernă, care poate genera produse de calitate premium. Aceasta produce, în prezent, 20% din capacitatea de rafinare a României.
„Din punct de vedere tehnic, rafinăria Lukoil este o rafinărie funcțională, care are instalații care produc produse de calitate, premium. (…) Este o rafinărie modernă, are tot ce-i trebuie ca să producă combustibili de calitate. Are sistem de distribuție, cu depozite și cu stații de distribuție în toată țara ba chiar și în Republica Moldova. Republica Moldova trăiește din combustibilul de la Lukoilul din România”, a declarat, pentru Observatorul Prahovean, prof. ing. Stănică Ezeanu.
Acesta mai consideră că închiderea rafinăriei ar fi un dezastru. România ar fi nevoită să importe carburant, ceea ce ar duce, automat, la o creștere foarte mare a prețurilor. Mai mult decât atât, Republica Moldova ar avea o mare problemă deoarece tara vecină depinde în totalitate de produsele rafinăriei Petrotel-Lukoil.
Avem sau nu specialiști care să conducă Rafinăria
Aceasta este o întrebare care a fost pusă de multe ori în spațiul public în ultimele zile. Profesorul Ezeanu este convins că avem specialiști români care să o conducă.
„Am auzit discuții în spațiul public cum că nu am avea specialiști. Este fals! Rafinăria și în momentul de față este condusă de specialiști români (…)”, spune el. Și mai precizează faptul că, în momentul de față, doar administrarea financiară a rafinăriei este cu personal rusesc.
„S-a pus problema, la un moment dat, că nu o putem prelua pentru că nu are cine să o facă funcțională. Este cea mai mare aberație! An de an, la universitatea de aici (UPG Ploiești – n.r.), dăm 50 de ingineri specialiști la fiecare promoție. (…) Avem zeci de mii de specialiști în toată lumea. Nu ne plângem de ingineri la Lukoil, care sunt foarte buni…”, argumentează profesorul Ezeanu.
Specialistul consideră că cel mai bine ar fi ca statul român să preia activele Lukoil în România. El afirmă că avem specialiști și resurse și că această achiziție ar aduce bani mulți la bugetul de stat al țării.
Care sunt problemele statului în preluarea Rafinăriei Lukoil
În primul rând, afacerile Lukoil în România sunt ținta unui scandal uriaș. Acest lucru face cu atât mai dificilă o preluare, precum și o vânzare la un preț bun.
Concret, în vara anului 2015, procurorii Parchetului de pe lânga Curtea de Apel Ploieşti au depistat un prejudiciu de 1,76 miliarde de euro, realizat de Lukoil în perioada 2011-2014. Acesta este, până în prezent, cel mai mare scandal economic din România, construit în jurul unei companii controlate de un investitor străin.
Auditul a fost făcut de KPMG, una dintre cele mai puternice firme de pe piață pe domeniul de audit. Potrivit procurorilor, prejudiciul a fost realizat prin importuri de materii prime la preţuri supraevaluate, vânzări sub costuri, totul completat de împrumuturi de la firma-mamă pentru a acoperi pierderile sau împrumuturi fictive. Acestea erau urmate de rambursări în condiţii nefavorabile. Pierderile erau înregistrate în România, profiturile trimise prin offshore-uri, potrivit ZF.
Nici acum dosarul nu este soluţionat, iar din vara anului 2023 este aşteptată o expertiză financiar-contabilă pe preţurile de transfer din 2011-2014, perioada pentru care a fost calculat prejudicial iniţial, mai scrie sursa citată.
Altă problemă ar mai fi legată de termenul scurt în care trebuie să se rezolve situația: până pe 21 noiembrie 2025.
O altă problemă ar fi datoriile mari pe care România le are. În aceste condiții, de unde ar avea resursele financiare să preia pachetul majoritar al Lukoil? Este o întrebare la care economiștii Guvernului trebuie să răspundă.
Cât valorează businessul Lukoil în România
În 2023, ultimul an pentru care sunt disponibile datele companiei Petrotel Lukoil, aceasta a avut o cifră de afaceri de 1,891 miliarde lei, un profit de 62,8 milioane lei și 542 de angajați. La finele anului 2024, compania se situa pe locul al doilea în Topul celor mai valoroase companii din Prahova.
Specialiștii în economie consideră că rafinăria propriu-zisă nu ar fi o afacere, deoarece capacitatea rafinăriei este mică, de doar 2,5 milioane de tone, și, în plus, nu are ieșire la mare, ceea ce ar fi reprezentat un avantaj.
Mult mai valoroase, spun economiștii, ar fi cele 320 de stații de carburant, pe care Lukoil le are pe teritoriul României. Dar, surse din piață afirmă că rușii nu vând „pe bucăți”, ci doar „la pachet”: rafinăria și stațiile de carburant.
Va prelua sau nu statul român afacerea Lukoil din România? Va putea să găsească resurse și motivație pentru a face acest lucru? Dacă o va prelua, va ști să o facă profitabilă, sau Lukoil va ajunge o altă „gaură neagră” la bugetul de stat, așa cum, în prezent, sunt alte companii de stat: TAROM, Metrorex, CFR, etc.? Rămâne de văzut…
