Angajații cu dizabilități din Prahova își găsesc tot mai greu un loc de muncă. Asta susțin reprezentanții asociațiilor persoanelor cu dizabilități și asta s-a văzut și la Bursa Angajatorilor, cel mai mare târg de joburi din Prahova.
Deși, potrivit reprezentanților Agenției Județene pentru Ocuparea Forței de Muncă (AJOFM) Prahova nu s-a schimbat nimic în legislația în vigoare, realitatea din teren stă cu totul altfel: persoanele cu dizabilități își găsesc tot mai greu locuri de muncă.
Facilitățile oferite de stat angajatorilor care încadrează în muncă persoane cu dizabilități nu sunt, potrivit reprezentanțiilor asociațiilor pentru persoanele cu dizabilități, adaptate nevoilor persoanelor cu handicap.
„De ce este complicat de încadrat în muncă persoanele cu dizabilități chiar dacă statul oferă facilități?”, a fost întrebarea la care au încercat să răspundă câțiva reprezentanți ai asociațiilor pentru persoanele cu dizabilități.
Persoanele cu dizabilități prezintă un risc crescut de accidentări
„Statul spune că a creat facilități, dar a creat doar pe hârtie. În realitate, angajatorul trebuie să asigure condiții pentru persoanele cu dizabilități, să asigure accesibilitatea și nu numai. Dacă îi vine vreun control, plătește amenzi dacă are angajate persoane cu dizabilități dar nu are spațiul adaptat corespunzător pentru acestea. Și atunci angajatorii se feresc, nu vor să se complice.
În ceea ce privește facilitățile fiscale, cheltuielile cu angajatul cu dizabilități sunt plătite de AJOFM în primul an. Dar, mai apoi, angajatorul trebuie să mai păstreze angajatul încă minim doi ani. Și dacă angajatul pleacă? Sau se împolnăvește, i se agravează starea, angajatorul trebuie să dea banii înapoi statului. Cine vrea asemenea complicații?”, a declarat, pentru Observatorul Prahovean, un reprezentant al unei asociații pentru persoanele cu dizabilități, sub protecția anonimatului.
Cu ce probleme se confruntă angajatorii la angajarea persoanelor cu dizabilități
Marius Chereș, președintele Asociației Persoanelor cu Dizabilități Prahova a făcut, și face eforturi constant, pentru încadrarea în muncă a persoanelor cu dizabilități.
„Din discuțiile cu angajatorii, am înțeles că unii dintre ei au doar varianta angajării în schimburi ceea ce nu reprezintă o opțiune pentru cei cu dizabilități”, este de părere acesta.
O altă problemă identificată de el este legată de constanța prezenței la locul de muncă a persoanelor cu dizabilități. „Pe de altă parte, majoritatea acestora sunt nevoiți să se interneze periodic, astfel că fluxul tehnologic poate fi perturbat. Un alt aspect ar fi acela că, din cauza deficiențelor de mobilitate, prezintă un risc crescut de accidentări fapt care, pe bună dreptate, influențează intenția angajatorilor”, detaliază Marius Chereș.
„Primesc periodic oferte de locuri de muncă din partea angajatorilor dar, așa cum v-am spus, în ultimii ani am reușit să îndrum către aceștia circa 80 persoane, atât dintre membrii Asociației cât și dintre cei care m-au contactat.
În momentul de față, singura bază de date o deține DGASPC dar această instituție nu o poate pune la dispoziția terților interesați. Probabil că, dacă s-ar înființa un birou în cadrul Direcției, ar fi singurul în măsură să poată desfășura legal și oficial plasarea de forță de muncă pentru cei interesați, atât angajatori cât și persoane cu dizabilități cu potențial lucrativ”, concluzionează președintele Asociației Persoanelor cu Dizabilități Prahova.
Numărul domeniilor în care persoanele cu dizabilități pot activa este destul de restrâns
Mihai Băcanu, președintele Asociației Dizabilitate și Prietenie, a identificat, la rândul său, o serie de probleme cu care se confruntă persoanele cu dizabilități în căutarea unui loc de muncă.
„Este o întrebare complicată și cu un răspuns și mai complicat. Inserția în muncă a persoanelor cu dizabilități este o reală temă dar și cu optică destul de diversă. Da, legislația prevede clar anumite aspecte iar angajatorii au anumite facilități. Cererea există din partea persoanelor cu dizabilități, dar paleta este destul de restrânsă ca și oportunitate. În sferele categoriilor dizabilităților, pregătirea funcție de aptitudini are de suferit”, explică Mihai Băcanu.
El crede că învățământul dedicat celor cu dizabilități nu este cel potrivit pentru a le asigura acestora un viitor în muncă.
„Ne raportăm la elevii din școli speciale care, efectiv nu au un viitor. Cadre didactice, cu pregătire specifică pentru formare profesională, sunt puține. Câți tineri pot opta pentru zona IT? Câți urmează cursuri superioare? Dar școli cu profile tehnice? Apoi, pe cei care sunt absolvenți, cum sunt integrați concret?”, se întreabă el, subliniind astfel lipsa de viziune a sistemului educațional în privința copiilor cu dizabilități.
Mentalitatea angajatorilor români și nu numai a lor, este o barieră greu de trecut
„Pentru persoane adulte cu dizabilități, inserția în muncă este o mare, mare provocare încadrarea. Ne lovim aici de mentalitatea colectivă, de lipsa unei accesibilizări a locurilor de muncă, de posibilitatea deplasării la lucru, de o ofertă consistentă, de cerințele angajatorului, de modul în care se pot integra în colectiv etc”, spune Mihai Băcanu.
„Este foarte mare nevoie de formare profesională a tinerilor cu dizabilități și suport din partea decidenților. Un tânăr angajat, care se integrează într-un mediu favorabil, capătă încredere, aduce plus-valoare societății. Astfel, el îsi dezvoltă personalitatea și devine independent financiar. Are o șansă reală de a cotiza la sistemul public de pensii și poate ieși din zona gri”, a declarat, pentru Observatorul Prahovean, Mihai Băcanu, președintele Asociației Dizabilitate și Prietenie.
Angajatorii români preferă să plătească la stat decât să angajeze persoane cu dizabilități
O realitate cu care se confruntă persoanele încadrate cu grad de handicap, este reticența angajatorilor de a-i angaja. Deși legea obligă unii angajatori, aceștia preferă să cotizeze la stat din buzunarul propriu decât să angajeze persoane cu dizabilități.
„Mai nou, angajatorii au obligații în plus. Astfel, potrivit Legii, angajatorii cu peste 50 de angajați trebuie să angajeaze 4% persoane cu dizabilități. Aceștia optează pentru plata contribuției către stat la acel fond de handicap, conform OUG 127/2024 detaliată prin Ordinul din 28/11/2025.
Dar ei, angajatorii, trebuie să facă dovada contactării ONG-urilor de profil, printr-o cerere standard cu posturile vacante într-o perioadă de zece zile lucrătoare. Acest termen este valabil de la constatarea neîndeplinirii procentelor de 4% din minim 50 de angajați”, a mai precizat Mihai Băcanu.
Din acest motiv, în ultima perioadă, tot mai multe asociații au primit cereri-standard din partea companiilor, cu posturi disponibile pentru angajarea persoanelor cu handicap, fapt confirmat de reprezentanții acestora. Dar, consideră mulți dintre ei, aceasta este doar o metodă prin care companiile arată că respectă legea. În realitate, posturile pe care companiile le anunță nu sunt potrivite persoanelor cu dizabilități.
Lipsa calificării persoanelor cu dizabilități, marea problemă a sistemului
„Deși statul oferă facilități pentru angajatorii care încadrează persoanelor cu dizabilități, în realitate foarte puțini dintre acești tineri ajung să se angajeze. Principalele cauze sunt lipsa pregătirii profesionale adaptate, lipsa locurilor de muncă accesibile și birocrația care descurajează firmele. Multe companii preferă să plătească contribuția către fondul de handicap, fără a face efortul de a adapta un post real”, a declarat, pentru Observatorul Prahovean, Cătălin Mortoiu, președintele Asociației Călătorie spre Integrare și Dezvoltare.
„Potrivit noilor reglementări (OUG nr. 127/2024 și Ordinul comun ANPDPD–ANOFM nr. 11/2025), angajatorii cu peste 50 de salariați sunt obligați să facă dovada că au contactat cel puțin trei ONG-uri specializate, în vederea angajării de persoane cu dizabilități.
Totuși, deși obligația există în lege, în prezent nu este prevăzut un mecanism clar de sancționare pentru firmele care nu o respectă, ceea ce face ca aplicarea acestei măsuri să rămână, în mare parte, formală”, mai detaliază acesta, identificând, ca și Mihai Băcanu, lacunele acestei prevederi legale.
Capacitățile limitate ale persoanelor cu dizabilități trebuie luate în calcul la angajare. Din păcate, mulți angajatori au nevoie de personal cu capacități depline de muncă și, astfel, multe dintre posturi nu pot fi ocupate de persoanele cu dizabilități.
„Trebuie subliniat faptul că dizabilitatea înseamnă capacități limitate fizice si/sau mintale, iar multe dintre joburile oferite formal de către firme – în domenii precum manipulare marfă, motostivuitoriști sau muncă fizică intensă – nu sunt potrivite pentru persoanele cu dizabilități, ceea ce transformă adesea aceste demersuri (de a trimite către ONG-uri liste cu posturi disponibile) într-o simplă formalitate pentru evitarea sancțiunilor”, este de părere Cătălin Mortoiu, președintele Asociației Călătorie spre Integrare și Dezvoltare.
Lipsa reală de implicare a autorităților statului în angajarea persoanelor cu dizabilități
Dincolo de problema evidențiată, de îndeplinire doar a cerințelor formale de a trimite liste către ONG-uri de către companiile cu peste 50 de angajați, reprezentanții asociațiilor au mai identificat și alte probleme.
„Asociația Persoanelor cu Dizabilități Prahova nu deține o evidență a tuturor persoanelor cu dizabilități în afara membrilor înscriși în organizația noastră (aproximativ 450), dintre care, în jur de 65-70 procente trecuți de vârsta de pensionare, o altă parte, 10-15 procente nu pot desfășura activități lucrative datorită stadiului avansat al afecțiunilor neuro-motorii iar pe cei care se pretează la diferite activități i-am îndrumat către diferiți angajatori, în funcție de cerințele acestora și abilitățile sau posibilitățile fizice ale persoanelor”, a precizat marius Chereș, președintele organizației.
„În ceea ce privește facilitățile fiscale, cheltuielile cu angajatul cu dizabilități sunt plătite de AJOFM în primul an. Dar, mai apoi, angajatorul trebuie să mai păstreze angajatul încă minim doi ani. Și dacă angajatul pleacă? Sau se împolnăvește, i se agravează starea, angajatorul trebuie să dea banii înapoi statului. Cine vrea asemenea complicații?”, a mai declarat un alt reprezentant al unui ONG al persoanelor cu handicap.
„Ca asociație, am avut întâlniri directe cu reprezentanții AJOFM Prahova, unde am discutat despre lipsa reală a unei piețe a muncii pentru persoanele cu dizabilități, despre frustrarea părinților care caută soluții pentru copiii lor și despre dificultățile întâmpinate de firmele care doresc totuși să angajeze, dar nu sunt sprijinite concret. Din păcate, societatea nu este încă pregătită să integreze cu adevărat aceste persoane, iar multe acțiuni doar mimează un interes social, fără rezultate reale”, spune Cătălin Mortoiu, președintele Asociației Călătorie spre Integrare și Dezvoltare.
Lupta în Prahova pentru susținerea și încadrarea în muncă a persoanelor cu dizabilități
Pentru a da o șansă la angajare tinerilor cu dizabilități, Asociația „Călătorie spre Integrare și Dezvoltare” a dezvoltat o strategie de înființare a claselor profesionale speciale, demers început la nivel local, în Ploiești, și extins deja la nivel național – fiind adus în atenția Ministerului Educației și a Comisiei pentru învățământ din cadrul Senatului României.
„Este trist și inacceptabil ca într-un municipiu precum Ploieștiul, cu două școli gimnaziale speciale, să nu existe nicio clasă profesională pentru continuarea studiilor. Tinerii cu dizabilități sunt obligați să facă naveta în alte localități, iar majoritatea școlilor nu sunt accesibile, fapt confirmat și în presă.
Finalitatea acestor clase profesionale speciale este ca tinerii noștri cu dizabilități să capete deprinderi practice care să-i ajute să se integreze mai ușor pe piața muncii, în domenii potrivite abilităților și intereselor lor – precum coafor, manichiură, pedichiură, croitorie, masaj și alte meserii accesibile și utile”, a declarat, pentru Observatorul Prahovean, Cătălin Mortoiu, președintele asociației amintite.
Asociația consideră că primii pași care trebuie făcuți, la nivel local, sunt:
- accesibilizarea reală a spațiilor școlare,
- dezvoltarea de stagii de practică în unitățile de învățământ,
- parteneriate între autorități, ONG-uri și mediul privat,
- crearea de programe de formare adaptate cerințelor pieței muncii.
„Scopul nostru este să transformăm intențiile în fapte concrete – educație adaptată, formare profesională reală și colaborare între instituții – pentru ca tinerii cu dizabilități să nu mai fie marginalizați, ci parte activă a comunității”, a concluzionat președintele Asociației Călătorie spre Intergrare și Dezvoltare.
Toate asociațiile care activează în domeniul dizabilității, atât din Ploiești, cât și din întreaga țară, se lovesc de aceeași problemă – lipsa reală a posibilităților de angajare pentru membrii lor. Lipsa infrastructurii adaptate, a formării profesionale corespunzătoare și a locurilor de muncă accesibile menține aceste persoane într-o zonă de excluziune, deși legea vorbește despre egalitate de șanse.
Cu alte cuvinte, deși, pe hârtie, avem legislație, concret persoanele cu dizabilități se confruntă cu dificultăți mari în a-și găsi un loc de muncă. Și, din cauza lipsei, în multe zone ale țării, a unui învățământ adaptat acestor tineri, nici în viitor problema încadrării în muncă a persoanelor cu dizabilități nu pare a avea o rezolvare reală.
