Trăim într-o lume, și mai ales într-o țară, unde unii sunt mai egali decât alții. Dacă românilor simpli li se cere să suporte povara financiară a administrației defectuoase a țării de atâția ani, și ei acceptă, că n-au de ales, iată că la magistrați lucrurile nu stau chiar așa.
De ani de zile, cu legi date peste alte legi, magistrații români și-au securizat traiul și veniturile, astfel încât să devină aproape intangibile. Și, culmea, legile, pentru a fi modificate, trebuie să treacă tot de ei, cei care și le-au dat. Acesta este cercul vicios în care ne învârtim și care pare a nu avea soluții.
Deși s-a demonstat că pensiile magistraților în România sunt mai mari decât ale celor din alte state europene, și asta în condițiile în care venitul mediu și pensiile românilor sunt mult mai mici decât ale cetățenilor statelor respective, magistrații se opun cu vehemență reformării pensiilor proprii.
Au alături de ei, pentru susținete Curtea Constituțională a României care, surpriză, tot din magistrați este formată. Așa că… pare că totul este în zadar. Ba mai mult, s-a creat o stare de tensiune între societatea civilă, pe de o parte, și magistrați de cealaltă parte. Cei din urmă își apără veniturile (aș spune „drepturile” dar nu-s convinsă că e formularea corectă) sfidând efectiv populația de rând, care abia își duce traiul.
Este constituțional ca magistrații să-și suspende activitatea?
În zadar încearcă Ilie Bolojan să reformeze pensiile acestora, se izbește de un zid. Cum nu le-a convenit pachetul de măsuri, magistrații au protestat prin suspendarea activitatății. Cum s-ar traduce asta? Au intrat într-un fel de grevă. Dar… este constituțional oare?
Am făcut facultatea pe vremuri… pe vremurile când magistrații aveau venituri mari dar nu așa mari ca acum, de exemplu. Era o vreme când încă nu se dăduseră legi peste legi și când aceștia (magistrații) încă mai aveau o „față umană”.
În timpul facultății mi-a rămas ceva întipărit în memorie și care, acum, fără să vreau, îmi răsare din nou în contextul actual. „Noi, magistrații, ca și militarii, avem anumite obligații. Noi avem drepturile restrânse și, din această cauză, suntem și plătiți mai bine. (…) Nouă ne este interzis, prin Constituție, să facem grevă, de exemplu! (…)”, spunea, la sfârșitul anilor 1990, un profesor de drept constituțional.
Explicația lui a fost simplă, în ceea ce privește magistrații. Justiția trebuie aplicată neîntrerupt ori, dacă magistrații își suspendă activitatea pentru a protesta, afectează continuitatea justiției, ceea ce este interzis prin Constituție.
Dar cine ar trebui să verifice constituționalitatea unui astfel de gest? Tot ei, magistrații, adică tocmai cei care și-au suspendat activitatea în semn de protest, întrerupând astfel justiția. Deci, pe scurt, încălcând Constituția.
Codul Deontologic al Judecătorilor și Procurorilor
Nici în ceea ce privește respectarea Codului Deontologic al Judecătorilor și Procurorilor lucrurile nu sunt tocmai clare când vine vorba de suspendarea activității magistraților.
Cap V. art.13: „Judecătorii şi procurorii sunt datori să depună diligența necesară în vederea îndeplinirii lucrărilor repartizate, cu respectarea termenelor legale, iar în cazul în care legea nu prevede, înăuntrul unor termene rezonabile.”
Câte termene s-au depășit pe parcursul suspendării activității? Se știe oricum faptul că, în România, instanțele se mișcă greu, termenele suferă amânări din diverse motive. Tocmai de aceea, suspendarea activității a venit „ca să pună capac”
Cap VI. Art.23: „Judecătorii şi procurorii sunt datori să se abțină, potrivit legii, de la orice activitate legată de actul de justiție în cazurile care presupun existența unui conflict între interesele lor şi interesul public de înfăptuire a justiției sau de apărare a intereselor generale ale societății”.
Oare nu există un conflict de interese atunci când tot ei, magistrații, trebuie să se pronunțe în cauze cu privire la veniturile lor? Nu afirm, doar întreb.
Cine ar trebui să verifice și să se pronunțe dacă protestele magistraților sunt sau nu constituționale? Cine ar trebui să verifice și să se pronunțe dacă acestea nu încalcă și Codul Deontologic?
Normal ar fi ca veniturile magistraților, dacă tot vrem „o țară ca afară”, să se alinieze, procentual, la veniturile magistraților din alte țări. De exemplu: Cât are pensia un magistrat în Germania? Cât reprezintă procentual, față de pensia medie civilă? Păi atât să fie ți în România!
Da, nu poți da o pensie unui magistrat cât unui civil, dar nici nu poți crea prăpastia asta! Soluția este clară pentru mai toți românii. Dar ce facem?… pentru că „normalitatea” trebuie aprobată, legal, de cei care au aprobat anterior, „anormalitatea”. Cum rezolvăm această problemă?
cu exceptia Romaniei, in toate statele UE, varsta de pensionare a magistratilor este de peste 65 de ani. constituția Romaniei garanteaza independenta justitiei, dar nu spune ca pensia magistratilor sa fie de 10-12 ori mai mare decat o pensie obisnuita. nimic nu se poate face fara acordul judecatorilor ccr, toti sunt neputinciosi in fata unei puteri scapate de sub orice control democratic
Rezolvarea este foarte complicata, pentru ca politicienii au facut acest lucru imposibil, permitand acumularea de privilegii de catre magistrati si numind, dupa criterii de ei stiute, in cadrul CCR, a unor persoane care sa sustina in continuare aceasta situatie. Probabil o lege cat mai clara, mai simpla, mai …obiectiva este solutia. Desi, personal, nu mai cred in asta. Am experiente neplacute cu sistemul de justitie românesc, iar varsta pe care o am ma impiedica sa mai fiu optimist in acest sens. Dupa o viata de munca am constatat ca eu, ca simplu cetatean, nu am aceleasi drepturi ca „altii” si cred ca stim cu totii la cine ma refer cand zic „altii”… Desi incadrarea in conditii deosebite de munca inseamna, implicit, o contributivitate mai mare, pensia nu reflecta asta ; asta fiinca eu nu sunt special, sunt normal … Cu totii vedem ca Marea Reforma a dat cetateanului de rand in cap si….atat. S-a oprit. Si atunci cum sa nu-ti para rau ca ai pus stampila pe unul sau pe altul, care bineinteles ca te dezamageste, la randul lui. Apropos…vajnicul primar de la Sibiu care ne facea pe toti educati, ce-o mai fi facand ? Se uita la pozele facute in cele 2 mandate, cu ocazia vizitelor de lucru ?
Spre exemplu: doi directori din Romgaz câştigă anual peste 3.000.000 brut fiecare. Dacă ne referim la suma lunară – asta înseamnă peste 250.000 de lei net. Sunt urmaţi de un director de la Nuclearelectrica, remunerat cu peste 2.000.000 lei brut anual.
Salariile uriaşe din companiile de stat, publicate pentru prima dată. Cine sunt campionii încasărilor
Articolul continuă după reclamă
Salariile uriaşe din companiile de stat, publicate pentru prima dată. Cine sunt campionii încasărilor
La Hidroelectrica sunt nu mai puţin de cinci directori. Fiecare câştigă 2,3 milioane de lei pe an. Practic, într-un an, compania plăteşte doar pentru directori aproape 12.000.000 RON.
Salariile uriaşe din companiile de stat, publicate pentru prima dată. Cine sunt campionii încasărilor
Pe de altă parte, documentul arată şi salariile membrilor Consiliilor de Administraţie ale companiilor de stat. Şi aici cu exemple de indemnizaţii uriaşe încasate lunar.
Salariile uriaşe din companiile de stat, publicate pentru prima dată. Cine sunt campionii încasărilor
Spre exemplu, la Transgaz indemnizaţia unui membru CA variază între 30.000 şi 80.000 RON pe lună. Şi în Transporturi se câştigă la fel de bine. În România există societatea Grup Exploatare şi Întreţinere Palat CFR, unde directorul primeşte lunar 28.000 RON. Iar la compania Aeroport Bucureşti indemnizaţiile ajung la 70.000 lei lunar