Într-o dimineață de vineri, Centrul de Transfuzie Sanguină din Ploiești zumzăie discret. În timp ce donatorii își așteaptă rândul, Georgeta Hanganu trece atentă printre paturi, cu o privire caldă și hotărâtă.
„Fiecare pungă de sânge este, de fapt, o poveste care poate salva o viață”, îmi spune, zâmbind cu blândețea omului care știe că face ceva esențial pentru lume.
Georgeta Hanganu a absolvit Medicina, a lucrat inițial în Galați, și din 1990 Centrul de Transfuzie Sanguină i-a devenit a doua casă. Centrul de Transfuzie Sanguină Prahova, condus de dr. Georgeta Hanganu, a fost primul din țară care a implementat o soluție de digitalizare a activităților specifice domeniului transfuzional încă din anul 2000.
Deși funcționează într-o clădire ridicată în anii ’60, instituția a demonstrat că tehnologia poate transforma radical siguranța transfuzională și experiența donatorilor.
Era ora 07:00 când am pășit în sala de așteptare a Centrului de Transfuzie Sanguină Ploiești.
Aerul mirosea a proaspăt, iar aparatura părea să aștepte calm momentul în care va primi fiecare picătură donată. Donatorii, tineri, vârstnici, angajați, stăteau cu gândul că azi vor face o faptă bună.
Într-un dialog deschis, dr. Hanganu vorbește în exclusivitate pentru Observatorul Prahovean despre beneficiile digitalizării, despre poveștile donatorilor, despre „familia” pe care o găsești la Centrul de Transfuzii Sanguine Ploiești.
Georgeta Hanganu nu vorbește despre munca ei. O povestește. Cu râs sincer, cu lacrimi în colțul ochilor, cu umor și o candoare care fac jurnalistul să uite că a pornit cu întrebări scrise pe hârtie.
„Mi-a intrat în sânge”, spune simplu, vorbind despre cum a ajuns în 1990, imediat după Revoluție, la centrul din Ploiești, după o perioadă ca medic de dispensar în județul Galați.
„Toată lumea se eschiva, nu se găseau donatori, nimeni nu le spunea ce înseamnă donarea de sânge. Și m-am întrebat, dacă tot am fost impresionată de un om care ne spunea mereu să trimitem donatori, de ce să nu fac eu mai mult? Și am făcut. Așa am început.”
Anii s-au scurs. 35 ca număr. Cu fiecare zi, cu fiecare pungă de sânge, cu fiecare destin salvat, Georgeta Hanganu a construit nu doar un centru, ci o familie.
„Când ai un colectiv cu care să râzi, să mergi la botezuri, să faci glume, să urci la cascadă de 8 martie, nu poți pleca. Mi s-a oferit un post mai bun, dar dimineața cu cine mai beam cafeaua?”
La ora 4 dimineața, când orașul încă doarme, omul ce stă în spatele multor vieți salvate citește, se documentează, își hrănește câinii din gospodărie, se pregătește de o nouă zi de muncă.
La 6:30 pleacă spre centru. Acolo, „fetele mele”, cum le spune cu drag sunt deja la post. Ziua începe cu pregătirea echipamentelor, cu fluxul pungilor de sânge, cu analize, cu glume, cu seriozitate, cu o umanitate care transpare în fiecare gest.
„Sângele înseamnă viață. Dar și ceva mai profund, bunăvoința unor necunoscuți care aleg să salveze pe alții fără să știe cui donează.” îmi povestește medicul care de-o viață salvează vieți.
Îmi permit să zâmbesc un pic, și vă întreb, ceea ce faceți chiar v-a intrat în sânge?
„Da, chiar mi-a intrat în sânge. Am dat examenul de secundariat, l-am luat, m-am angajat aici am făcut specializarea în București, trei ani, tot ca angajata Centrului de Transfuzie, după care am venit la post și am văzut cu ce se mănâncă.
Am învățat, am pus suflet în toate. Mi-a plăcut și îmi place ce fac. De ce? Pentru că domeniul transfuzional susține chirurgia, ortopedia, medicina internă, hematologia, oncologia.
Și încet, încet, mi-am dat seama că este o provocare și că ai o mare satisfacție să poți ajuta oameni care sunt în spital și viața lor care nu depinde de un medicament pe care îl pot cumpăra de la farmacie. Viața lor este dependentă de bunăvoința unor necunoscuți care se decid să facă un gest de omenie”.
Povestiți-mi un moment în care un donator v-a emoționat profund.
„Am mai multe momente. Te emoționează oamenii care ajung să doneze, care nu au știut niciodată despre donarea de sânge. Uneori, drama unui membru din familie care are mare nevoie de o transfuzie îi face să vină la noi și să rămână dedicati donării de sânge, pentru că atunci au conștientizat cât este de importantă.
Am cunoscut un om care a venit pentru prima dată, fără să cunoască până atunci despre ce este vorba la donarea de sânge. A venit pentru mama sa. Din păcate,mama lui s-a prăpădit, dar el mi-a spus așa:
Doamnă, n-am știut, n-am crezut că trebuie să ajut, dar mi-am dat seama că este o misiune pentru oricine care trebuie să-și ajute semenii săi, să aibă credința adevărată.
Era un om credincios și a donat sânge foarte mulți ani. Timpul a trecut și noi l-am scos la pensie ca donator” mărturisește cu o notă de umor doamna doctor.
Lecția pe care i-a dat-o viața „Oamenii sunt buni”
Tocmai mi-ați spus că sunteți aici din anul 1990. Ce v-a învățat această meserie despre oameni?
„Multe, foarte multe. Am învățat că oamenii sunt buni. Doar noi să-i descoperim și dacă avem o posibilitate să le vedem bunătatea. Am avut atâtea cazuri, când cineva a postat pe rețele sociale despre cazul unui copil cu leucemie, sau alte probleme grave. Oamenii sunt atât de buni și de empatici că imediat vin să ajute!”
Copiii și poveștile care nu se uită
Ce simțiți când vedeți că sângele donat aici salvează vieți?
„Călătoria de 1000 de mile începe cu primul pas” spunea un mare filozof.
„Poate putem reformula si pentru munca noastră: Călătoria de altruism- începe cu prima afereza de trombocite!
Un lucru extraordinar. Pentru că vă spun, sunt pacienți a căror viață depinde de sânge. Cum sunt pacienții cu talasemie. Talasemia majoră, este o boală foarte gravă la care corpul omului nu poate să producă globule roșii.
Acești pacienții trebuie să primească sânge o dată pe lună, sau la 3 săptămâni. Ei sunt cazuri speciale noi le trimitem dinainte selectat sângele pe grup, pe fenotip, special pentru ei, deoarece nu trebuie să imunizeze. Este o poveste lungă.
Dar cel mai dureros fapt, poate nu vă închipuiți. Marea majoritate a talasemicilor sunt copii. Anul acesta am trait o mare bucurie. Medeea are talasemie majoră. Transfuzii la 3–4 săptămâni, pe grup, pe fenotip, ca să nu apară complicații.
Când a venit cu diploma de premiantă… au plâns toate fetele. Copilăria ei este o luptă. Și totuși zâmbește. Medeea a venit cu mama ei să ne arate premiul și să ne mulțumească.
O altă mare satisfacție, s-a întâmplat ieri. A venit Bogdan, un domn minunat, tânăr, cred că are 45 de ani. Diagnostic, leucemie, grupă 0 Rh negativ.
Caz foarte rar, poate chiar dramatic. Doar 15% din populație este cu RH negativ. Se tratează la Institutul clinic de la Fundeni, acolo îi trimitem pungile cu sângele vital. Ce mi-a mărturisit:
S-a uitat pe pungă: scria Prahova. După ce s-a vindecat, a venit să ne cunoască. Când intră… îmi vine să plâng. Îmi dau seama cât de mult contează munca aceasta!
Și drept mulțumire a reușit să strângă o sumă de bani consistentă cu care a cumpărat un aparat necesar pentru centrul nostru!
Să demontăm miturile
Care este unul dintre cele mai mari obstacole pentru dumneavoastră?
„Informația greșită. Nu vii la donat nemâncat. Aici nu vii pentru analize. Aici luăm un volum mare de sânge, 450 mililitri. Trebuie să fii hrănit și odihnit. Este simplu, mănâncă dimineața, bea ceai îndulcit, dormi 8 ore.”
Iar frica de ac?
„Nu venim aici să testăm frica. Dacă punga se strică, pacientul nu poate dona sânge. Aici venim să salvăm vieți.”
Mai puțină hârtie, mai puțini copaci tăiați. Mai mult timp pentru pacienți.
Știu că sunteți unul dintre puținele centre de transfuzii de sânge din România la care ați implementat această tehnologie modernă de control automat, de la picătura de sânge pe care o recoltați pacientului până la predarea către spitalul respectiv. Ce ne spuneți?
„Digitalizarea simplifică mult munca personalului și scade riscul de erori, Deoarece donatorii trebuie să cunoască, o să vă dau cel mai la îndemână exemplu.
Codul unic al donării este un cod care se atribuie donatorului și care trebuie să fie atribuit, pungilor, eprubetelor, registrelor, listelor de lucru.
Pot să afirm că dacă eu, personal, aș fi nevoită să transcriu codul unic de donare format din 9 digiți, de 10 ori pe pungi, eprubete, registre, cu siguranță aș avea minim o eroare în transcriere. Digitalizarea ne facilitează atribuirea numărului unic fără eroare, citire cod de bare.”
Care sunt pașii următori în procesul de digitalizare al centrului? Aveți planuri de extindere a infrastructurii IT?
„Sistemul național de transfuzie a făcut pași importanți pentru modernizare și pentru implementarea noilor tehnologii care să asigure componente sanguine cât mai eficiente și cât mai sigure pentru pacienții din România.
Există un proiect demarat de Institutul Național de Transfuzie Sanguină pentru digitalizarea uniformă și integrală a tuturor centrelor de transfuzie din România.”
Cum colaborați cu spitalele și cum se vede impactul muncii dumneavoastră?
„Avem spitale din Prahova, 12 ca entități la care dăm sânge și componentele sanguine. În afară de județul nostru mai ajutăm în mod constant pe cei din Dâmbovița, care este foarte aproape de noi și care au un centru de transfuzii mult mai mic. Bineînțeles că ajutăm si spitalele din București sau Centrul de Transfuzii București.
Și chiar avem mulțumirea că 50% din ceea ce lucrăm noi merge la București și la Dâmbovița .O mare satisfacție că în felul acesta ajutăm bolnavi din toată țara.”
Cine este omul Georgeta Hanganu?
„Georgeta este un om simplu. Un om ca toți oamenii. Pun suflet și sânge în toate. Pentru cititorii Observatorului Prahovean, vă mărturisesc câteva confidențe.
Pot să spun că am avut o provocare importantă în viață. În perioada anilor 1995-1996 am avut baftă, o șansă să accesez o bursă de studii în Franța, la Institutul Național de Transfuzii Francez.
Să mă specializez acolo pe transfuzie pentru centri și unități de transfuzie, dar și pentru unitățile de fracționare. Am absolvit cu brio, obiectivul professional l-am atins. Provocarea mare a fost că îmi lăsasem acasă, tata grav bolnav.
Exact în ziua în care am susținut examenul pentru absolvire tata a murit. Și mă gândeam…mă gândeam să mă întorc acasă să merg la înmormântare. Am sunat-o pe mama care ce mi-a spus? Cred că taică-tu ar vrea să-ți iei diplomele.”
Ce face doctor Hanganu când ajunge acasă?
„Când halatul se pune la cuier, sunt soție, sunt gospodină. Îmi place să gătesc colaci moldovovenești, cozonaci, sarmale, murături, zacuscă. Sunt o moldoveancă tradiționalistă, cu suflet de prahoveancă. Asta sunt eu.”
Ce muzică vă place să ascultați?
„Preferații mei – The Motans.”
Dacă ar fi să descrieți într-un singur cuvânt ce înseamnă donarea de sânge, care ar fi acela?
„Bunul samaritean sunt două cuvinte. Dar aș zice samaritean.”
Ce v-ați spune dumneavoastră la începutul carierei dacă ar fi să vă reîntoarceți în timp?
„Ce mi-aș zice? Păi… aș zice alege aceiași cale. Tot transfuzională. Nimic nu se poate face fără sânge.”
Dacă ar fi să transmiteți un mesaj fiecare tânăr care citește acest reportaj, care ar fi acela?
„Să învețe temeinic. Să fie mai puțin egoiști. Lumea nu merge înainte dacă doar mie îmi este bine. Să ne întrebăm toți: Ce fac eu pentru țara mea, pentru oamenii mei?”
Dacă sângele ar avea o culoare metaforică, cum ați descrie?
„O culoare metaforică… Viață, speranță și bucurie!”
Ce ați scrie pe un panou la intrarea în Centrul de Transfuzii Ploiești?
„Fii bun, fii generos, dăruiește!”
Ce le transmiteți cititorilor Observatorului Prahovean?
„Să fie oameni buni. Să se uite în jur, să privească la nevoile celorlalți și nevoile lor se vor rezolva de la sine.”
Ceva din lume merge înainte fără aplauze. Oameni necunoscuți deschid ușa centrului, întind brațul și pleacă înapoi la viața lor. Cineva, într-un spital, revine la viață.
Am plecat de la întâlnirea cu doamna doctor mai bogat sufletește. Bucuria transmisă, fetele dânsei, așa cum îi place să spună, donatorii cunoscuți acolo, nu au făcut decât să îmi fie o lecție de viață. Am învățat că acolo sunt destine.
Un copil din Ploiești, o mamă din Câmpina, un băiat din Boldești, un bunic din Comarnic… fiecare cu lupta lui. Fiecare cu nădejdea că va fi bine. Este puntea între doi oameni care poate nu se vor întâlni niciodată.
Dacă într-o zi un copil din Prahova se întoarce acasă sănătos, dacă o mamă iese din sala de operație, dacă un tânăr învinge cancerul, este pentru că un alt prahovean a decis să nu treacă indiferent pe lângă viața cuiva.
Medicul Georgeta Hanganu își rezumă misiunea într-o propoziție cât toată medicina:
„Fii bun. Fii generos. Dăruiește.”
Este îndemnul unui om care a înțeles că sensul vieții noastre se află de multe ori în viața altcuiva.
De aceea, dragă cititor din Prahova și nu numai, dacă ai ajuns la finalul acestui reportaj, nu lăsa povestea să se oprească aici.
Mâine dimineață, cineva va avea nevoie de tine. Poate de sângele tău. Poate de șansa la viață oferită de tine. Poate de cele câteva minute în care îți întinzi brațul pentru bine. Iar tu devii miracolul cuiva.
Pentru că în Prahova, nu lăsăm sufletele singure în luptă. Iar când vine vorba de viață suntem împreună.
