Scenele în care un preot nervos se răzbună pe un bebeluș în timpul slujbei de botez au șocat o țară în țară. Imaginile ar trebui să schimbe total abordarea fețelor bisericești față de cel mai cunoscut ritual biblic.
Botezul ar trebui să fie o sărbătoare atât pentru familie, cât și pentru preoții cărora li se mărește ”turma” de credincioși. În ultimii ani, la noi a devenit un factor de stres pentru roți cei implicați, după cum urmează:
Dacă preotul este nervos pe dascăl, bebeușul are de suferit. Părinții și rudele apropiate trebuie să aducă la biserică o grămadă de lucruri pentru sfânta taină a botezului, să plătească pentru ca apa din cristelniță să nu fie rece, iar nașii trebuie să bage adânc mâna în buzunare pentru prestația preotului, dascălului, femeii care vinde lumânări etc.
Da, poate sunt eu exagerat, dar să scufunzi în apă un copil de câteva săptămâni pentru că așa e orânduiala și să-l bruschezi pentru că dascălul nu-ți ghicește gândurile mi se pare prea mult, mai ales când o sărbătoare se transformă în tragedie, vezi cazul bebelușului din Iași, care a murit după botez prin înec. Atunci, preoții au spus că mama a fost de vină pentru că l-a alăptat înainte de scufundarea în cristelniță, ori așa ceva mi se pare de neacceptat!
Dacă mai adăugăm și cutuma ca proaspăta mămică să nu poată asista la botez pentru că preotul nu i-a citit nu știu ce paragraf din cartea sfântă avem tabloul general al unui ceremonial neadaptat vremurilor pe care le trăim. Construim, în schimb, o catedrală petru mântuirea unui neam pe care biserica a cam uitat să-l slujească.
