Să facem lăcăraie în Ploieștiul fără apă! Manifestări dedicate Forțelor Navale Române, fix când orașul nu are apă nici la robinete

În contextul scandalului lipsei apei calde de la robinetele ploieștenilor racordați la sistemul public de alimentare, să ai în acest oraș manifestări dedicate Forțelor Navale, ar putea să pară că cineva ne ia peste picior, dorind neapărat să afle cât putem duce sau dacă ținem la glume cinice.

Am văzut postarea care anunță evenimentul pe pagina Primăriei Ploiești. Trebuie precizat că nu instituția în cauză organizează manifestările, dar le găzduiește în acest superb oraș.  Pentru conformitate, linkul anunțului poate fi accesat AICI. Ei doar au informat, Neptun fie cu ei!

M-am uitat la lista organizatorilor, printre care se află pe afiș și Consiliul Județean. Am întrebat la biroul lor de comunicare dacă sunt cu ”toți boii acasă” și mi-au răspuns că singura implicare a CJ-ului în minunatul eveniment este că pune la dispoziție spațiul din Palatul Culturii. Deci nici ei, nici Primăria nu au fost cu magica idee a manifestărilor cu lăcăraie în Ploiești. Ploieștenii știu deja că este o dispută între cele două instituții pe tema întreruperii furnizării apei calde în Ploiești.

În program este trecută la loc de cinste și informația că vom fi vizitați de un amiral. Superb! Abia aștept să aud cum i se spune că noi nu avem apă nici pentru spălat, darămite pentru navigat.

Măcar am înțeles de ce nu a fost furnizată apa caldă în Ploiești, timp de două luni. Suspectez rezonabil că au păstrat-o ca să facă o ”mare mică” din ea, că nu puteai să lași pe uscat manifestările Forțelor Navale.

M-am întrebat și cine a avut atât de mult timp pentru textul postării. Înțeleg că e de la Baza 2 Logistică, deci de la MApN. Pe timp de pace (încă!) se admite că au destul timp, așa că le dorim să scrie în continuare liniștiți, parafrazând un gând de bine al reputatei gânditoare Floricica Dansatoarea: ”Să fie paceee!”

Acum, că am lămurit cum e cu organizarea, autoritățile locale și județene fiind mai mult gazde și mai puțin la vâsle, nu putem să nu remarcăm cum pică asta cu manifestări dedicate navigatorilor tocmai în orașul fără apă. Nu ne mira să fie o mână de organizator și de la noi, dat fiind faptul că am avut Festivalul Medieval în orașul fără trecut medieval. E drept că unui oraș fără niciun viitor îi poți atribui ce fel de trecut vrei. Măcar ne distrăm…

Și pentru că distracția e tot ce ne-a rămas, cu tot respectul pentru Forțele Navale Române, îmi amintesc o vorbă pe care ploieștenii presupus inteligenți le-o adresau celor suspectați că nu sunt capabili de procesarea unor informații elementare, citez: ”ești atât de prost, încât te calcă vaporul în centrul orașului”. Nu-i frumos, dar admit că nu aveam cum să bănuiesc că oportunitatea adeveririi profeției se va ivi, culmea, când nu prea e apă.

Dacă tot tragem targa pe uscat, de ce să nu încercăm să tragem și o fregată? Măcar să târâm bricul Mircea, de la Gara de Sud și până în rond la Catedrală. Ca un joc de societate eșuată, care s-a înecat la mal. Am putea să navigăm cu un portavion până la blocul ”7 etaje”, apoi să facem raiduri asupra construcției, ca să îi împlinim un vis al edilului. Locatarii vor fi relocați pe un vas de croazieră de lux, că doar n-or fi fraieri să refuze o oportunitate de salvare din orașul care se duce la fund.

Cum să facem din Ploiești un port, să moară Amsterdamul?

Iată câteva sugestii, ca să nu ne facem de râs, când vin oamenii ăia cu vapoarele – idei de completare a programului dedicat marinarilor, mateloților și lui Traian Băsescu, care nu a apucat să vândă și flota militară:

1. Reamenajarea pârâului Dâmbu și refacerea scenei de final din Titanic, cea în care DiCaprio se duce la fund. Cum Leonardo nu e ușor de tocmit pentru o eventuală prestație melodramatică în portul Ploiești, scena va fi jucată de o pereche din administrație, nu contează care. Important e să de ducă la fund cât mai credibil cu putință. Și, oricum, după scandalul apei calde, am observat ca mai toți știu să se dea la fund.
2. Organizarea unui concurs de frecat puntea. Oportunitatea rezidă în păstrarea unei tradiții marinărești, regăsită și în folclorul specific navigatorilor. Un cântecel vesel spunea așa: ”Marinarii frecau puntea. Ce făceau? O frecau!” Nu va fi foarte greu pentru cei mai mulți din administrație, aceștia fiind deja antrenați să frece menta.
3. Organizarea unui concurs de plasare de mine marine. Nu va participa contribuabilul de rând, fiind destinat exclusiv celor din conducerile Primăriei și Consiliului Județean, care în ultima vreme au demonstrat că au schimbat sloganul ”Construim împreună” cu ”Demolăm separat”. Până acum le-a ieșit, dar am zis că ar fi bine să primească și premii pentru efortul susținut. Alocarea se face din bugetul local, dat fiind faptul că neachitarea subvenției a avut ca rezultat economisirea unor zeci de milioane de euro. ”Are balta pește”, ca să fiu în ton cu manifestarea.
4. Un festival care se respectă are și o secțiune gastronomică. Propun să renunțăm pe perioada evenimentului naval de la Ploiești la mâncatul de rahat politic și să facem o degustare de spanac, în cinstea marelui navigator Popeye marinarul și a anorexicei lui iubiri, Olive.

Idei de completare a programului pentru un eveniment maritim/naval pe măsură mai am, dar închei aici, pentru că deja se uită urât colegii la mine, întrebându-se de unde am timp să scriu un text mai lung decât postarea originală despre eveniment. Vă doresc vânt din pupa și să facem… lăcăraieee!