Crearea a două tabere între membrii aceleiași populații este de când lumea o tactică de dezbinare. Divide et impera (dezbină și cucerește) spuneau romanii în timp ce construiau cel mai mare imperiu al antichității. Din noiembrie încoace văd cum se adâncește încet și sigur această falie între simpatizanții Simion/Georgescu/Șoșoacă etc și votanții tradiționali ai PSD/PNL/USR/UDMR.
Pe de o parte PSD-iștii, PNL-iștii, USR-iștii
Cu unele mici excepții, ne arată că nu-i interesează câtuși de puțin altceva decât propriile persoane și rubedeniile din spate care trebuie să trăiască în continuare foarte bine pe spatele statului român.
De mai bine de treizeci de ani, ei ne spun ori de câte ori au prilejul și în toate formele că noi nu contăm. Sau contăm doar în măsura în care le putem servi interesele și asigura privilegiile.
Ciucă, Antonescu, Ciolacu, Ponta sunt avatarurile de astăzi ale lui Iliescu, Tăriceanu, Cozmâncă sau Hrebenciuc. Valabil și pentru „reformatorii” de la USR care în fiecare moment cheie în care puteau face diferența au arătat că interesele partidului sunt mai presus de interesele poporului.
De cealaltă parte parte, „extremiștii”
Șoșoacă a reușit să ne întoarcă stomacul cu ieșirile la rampă pline de ură sau de grotesc.
Actorul de mare succes, Călin Georgescu, ne vrea doar binele lui. Un bine aproape în totalitate, ilogic, nefiresc, atât de împachetat în minciuni și sloganuri încât ne provoacă angoasă.
Românul George Simion care îi amenință, tot nefiresc, pe cei care nu sunt cu el. Și o face mai nou din spatele bodyguarzilor care-l însoțesc pretutindeni.
Lângă el, Ana Maria Gavrilă, un personaj care prinde viață doar când exprimă ură sau îndemnuri la violență.
Ce vede și ce simte fiecare tabără?
Reprezentarea generală este că liderii din tabăra „suveranistă” au un singur mesaj. În esență, el este destinat „politicienilor vechi” și sună cam așa: „ajungem noi la putere și o să vedeți voi ce vă facem. Noi facem majoritatea, noi vom face regulile și nu avem nevoie de niciunul dintre voi. Sunteți istorie și trebuie să plătiți pentru răul pe care l-ați făcut”.
E un mesaj care îi înfioară pe cei vizați pentru că susținătorii lui Georgescu, Simion&Co sunt oameni care nu se manifestau până acum prea mult în spațiul public, nu s-au arătat interesați de drepturile lor.
Nu îi cunosc, deci nu știu la ce să se aștepte!
Politicienii i-au văzut mereu ca pe o masă de manevră amorfă, fără viziune, care poate fi lejer manipulată și uitată. În acest context, este bine să nu uităm încă o realitate istorică: Georgescu și Simion sunt creații ale „vechi clase”.
Acest mesaj a prins foarte bine la principalele victime ale celor treizeci de ani de politică în interesul camarilei: românii din diaspora și categoriile marginalizate din țară.
Sunt cei care au plecat să muncească afară pentru un trai mai bun și și-au lăsat copiii de izbeliște, pentru că nu au avut alte opțiuni mai bune. Sunt rromi care se simt judecați și marginalizați peste măsură.
Sunt oameni, mulți bine pregătiți, care nu au răzbit în România pentru că „sistemul” nu le-a dat nici o șansă. Aproape în fiecare familie de român, fără unchi sau mătuși amplasați strategic în PSD, PNL, USR, UDMR există un astfel de exemplu.
Ignorați aproape complet în ultimii treizeci de ani, absolut justificat, ei își urlă nevoia de dreptate și își manifestă astăzi adevăratele sentimente față de o clasă politică preocupată în principal să-și servească interesele și clientela. Iar acele sentimente sunt furie, frustrare și durere.
Pe cealaltă parte sunt tot români. Ca niște copii ascultători de țara mamă pare că încă optează să aibă răbdare, deși ea a fost agresivă și nedreaptă adeseori. La fel ca „ceilalți”, au îndurat lipsa de servicii medicale care, de multe ori, a făcut diferența dintre viață și moarte.
Au făcut foamea și frigul. Au suportat disprețul și incompetența micilor dumnezei politruci de la ghișee sau au stat și stau cuminți în coloană și la rând ca pe vremea comunismului etc.
Au trăit aceleași frustrări ca cei din prima categorie participând la interviuri sau concursuri pentru job-uri deja antamate de partide sau au devenit navetiști de Germania, Italia, Franța, Spania sau Anglia pentru că n-au putut să se rupă de familii.
Ce simt ei acum? Frustrare, durere, trădare.
Dureros, acestea sunt cele două tabere care se atacă astăzi în spațiul public. Culmea, problemele lor sunt cam aceleași, esența fiind că nu s-au putut baza pe statul român atunci când au avut nevoie mai mare.
Cine profită de pe urma situației și de ce?
Când ești în durere maximă ce faci? Suferi: plângi, urli, bați cu pumnul în masă, simți că te sufoci, intri în panică. Atunci, claritatea în gândire dispare, este anulată.
Atunci ne domină frica și durerea și nu putem lua o decizie bună pentru că doar sentimentele ne conduc și nu gândirea logică.
Este exact ceea ce au urmărit în principal rușii de la începutul acestui asalt asupra minților noastre.
Eu cred că suntem în război. Știu sună cumplit. Nici o minte nu vrea să accepte așa ceva.
Deja suntem în durere, cum ar fi să ne mai gândim și la război. Ar însemna o panică uriașă. Dar suntem în război. Nu cu arme de foc, ci cu învrăjbire.
Cu ură rezolvi în epoca internetului mult mai multe decât cu arme fizice.
Că noi suntem luați prin surprindere, e vina instituțiilor statului care se uită în altă parte. Au făcut-o pentru noi francezii în schimb: Cum au susținut-o serviciile secrete ruse pe Diana Șoșoacă și au mutat sprijinul către Călin Georgescu. Operațiunea serviciului rus SVR a început în 2023 și viza finala prezidențială și 30% din Parlament. Investigație a presei franceze
Ce trăim acum este principiul picăturii chinezești. Zi de zi auzim, vedem, respirăm o atmosferă încărcată cu ură și frică, măiastru regizată de specialiști ai dezinformării. Suntem manipulați prin rețelele de socializare grosolan.
Miliarde de afișări de reclame plătite care par a fi „informații de presă”, informații verificate, ajung la noi în fiecare minut fără să existe un filtru al acestor gunoaie. Urmărește acest material pentru a înțelege măcar o parte a intensității cu care suntem țintiți și manipulați: Reclame mincinoase. Interviu Andreea Marin cu Mihai Nicolae
Am văzut și auzit de atâtea miliarde de ori că străinii ne taie pădurile, că toată clasa politică este mincinoasă și acaparatoare, că pandemia a însemnat doar că unii au făcut bani și atât, că vaccinurile ne omoară copiii, că toată presa a vândută, că UE e cea mai mare nenorocire și mai nou că toate personalitățile românești de valoare sunt niște oameni falși, ahtiați după bani.
După o vreme, aceste repetiții capătă valoare de adevăr. Și oamenii au început să creadă, încă din 2016. Cu siguranță aveți cunoscuți pe care i-ați auzit rostogolind una dintre aceste teme.
Uitați-vă o clipă detașat la aceste teme/temeri. Dacă ai fi Rusia și ai vrea să rupi din interior România, ce ai repeta la infinit?
Iar statul român tace, cum a făcut-o în ultimii treizeci de ani. Probabil că are alte preocupări.
Ce se întâmplă azi?
Am ajuns în acel punct în care frica a pus total stăpânire pe noi. Puține voci am auzit în spațiul public care să nu fie prinse într-unul dintre scenariile de groază care ”vor veni”.
Până atunci însă, mai avem două săptămâni de campanie și avem încă în mâinile noastre, indiferent de jocurile politicienilor și voturile pe care le dau de la unii la alții, puterea de a schimba direcția corabiei.
Apropo, observați cum de câteva zile au dispărut politicienii, vechi sau noi, din certurile online? Observați cum nu-i mai înjurăm pe Simion, Antonescu sau Iohannis și am trecut la atacuri violente unul împotriva celuilalt? Cine profită de pe urma amplasării românilor în tranșee ale urii?
Eu cred că e posibil să fi pierdut această luptă, dar nu războiul cu dezinformarea și minciuna. Au ieșit la vot jumătate dintre români. Avem loc și timp să decidem cu mintea noastră dacă vrem spre Europa sau vrem spre Rusia?
Pentru că aceasta este marea întrebare.
Un lucru este limpede cristal în acest val de ură indusă de dezinformare și propagandă. Viața reală în direcția Rusiei arată așa: O mamă din Ucraina, violată și torturată de 15 torționari ai lui Putin, a fost condamnată la 18 ani de închisoare în Rusia