O mare nenorocire s-a abătut asupra unei familii din comuna Filipeștii de Târg, sat Brătășanca. Un incendiu le-a mistuit locuința. Observatorul Prahovean publică un apel umanitar al apropiaților. Orice ajutor contează!
”Familia noastră a trăit o tragedie pe care nimeni nu o poate uita. Casa surorii mele a ars complet. Ea era singură în casă cu băiețelul lor de doar 6 luni. Soțul ei era la muncă, încercând să aducă bani pentru familie, fără să știe că, în timp ce muncea pentru viitorul lor, acasă viitorul le era mistuit de flăcări.
Sora mea a fugit afară cu copilul în brațe, plină de fum, tremurând, disperată, fără să știe dacă va reuși să scape. Au ieșit la timp, dar tot ce aveau a rămas acolo, în foc. Au rămas doar cu viața, și uneori, în astfel de momente, nici nu știi dacă ești recunoscător sau pur și simplu rupt în două de durere.
Cei din sat știu prin ce am trecut ca familie. Știți cât ne-am chinuit, câte pierderi am trăit, câte lipsuri am dus pe umeri fără să ne plângem. Știți cât a muncit sora mea de mică, cum și-a câștigat fiecare lucru din casa aceea cu sacrificii, cum soțul ei a fost mereu plecat la muncă, trăgând cât doi ca să nu le lipsească nimic. Nici ea, nici el nu au avut vreodată ceva de-a gata. Totul a venit din muncă, din sudoare, din nopți pierdute, din zbucium, din speranța că într-o zi vor avea și ei un rost al lor.
Citește și Incendiu în Filipeștii de Târg. Au ars două case în Brătășanca
Știți bine și că noi nu am cerut niciodată ajutor. Am fost oamenii aceia care și-au purtat greul în tăcere. Care au strâns din dinți, s-au ridicat, au luat-o de la capăt, oricât de greu ar fi fost. Am avut momente în care nu știam ce aduce ziua de mâine, dar nu am cerut nimănui nimic. Asta ne-a fost firea, asta ne-a fost demnitatea.
Dar ce s-a întâmplat astăzi e prea mult. E o lovitură care nu poate fi dusă doar cu puterea din familie. Când o mamă iese afară cu copilul în brațe, cu casa arzând în spate, când soțul se întoarce de la muncă și își găsește viața în ruine, nu mai ai de unde să aduni putere. Nu mai ai cum să spui „ne descurcăm singuri”. Azi nu se mai poate singuri.
Când am văzut-o pe sora mea, cu fața murdară de fum, cu copilul plângând, fără haine, fără loc în care să se adăpostească, am simțit cum mi se rupe inima. Iar privirea soțului ei, care nu mai știa dacă să-și strângă familia în brațe sau să cadă în genunchi în fața casei arse, a fost una dintre cele mai grele imagini pe care le-am văzut vreodată. Era neputință, durere, vină, frică — toate odată, în doi oameni care au luptat toată viața lor și care astăzi au rămas fără nimic.
De aceea scriu acest mesaj. Cu sufletul gol, cu lacrimile încă pe obraji, cu speranța că oamenii pot fi lumină în cele mai negre momente. Dacă cineva poate să ajute cu orice — o haină, o pătură, ceva pentru copil, orice — pentru ei înseamnă enorm. Orice mână întinsă contează. Orice gest e o gură de aer pentru doi părinți care nu mai știu de unde să înceapă.
Iar celor care pot ajuta financiar, oricât de puțin, să știți că fiecare leu pune o cărămidă la un nou început. Un început de care au nevoie mai mult ca oricând.
Vă rog, celor care ne cunoașteți, celor care știți cât am muncit, cât ne-am chinuit fără să cerem nimănui nimic, să fiți alături de ei acum. E cel mai greu moment al vieții lor, iar orice sprijin înseamnă mai mult decât putem pune în cuvinte.
Dacă puteți ajuta, acestea sunt detaliile contului:
RO50 REVO 0000 1141 6240 0913
Alexandra Măneci
Mulțumesc, din inimă, pentru bunătate, pentru gânduri, pentru orice gest. În astfel de clipe, sufletul omului se vede mai clar ca oricând”.
