În Prahova anului 2025, încă sunt zeci de unități de învățământ, inclusiv în orașe, unde elevii învață „la grămadă”, în regim simultan. Asta înseamnă că învățătorul sau profesorul împarte lecția în două, pentru ca elevi de nivele și vârste diferite, să înțeleagă ceva. În doar 50 de minute, cadrul didactic trebuie să predea lecții total distincte, în același timp. Nu e ușor, spun dascălii, dar dacă nu ar exista această formă de predare, mulți copii, din cauza problemelor financiare, ar abandona școala. Observatorul Prahovean prezintă primul material dintr-un serial dedicat învățământului simultan în școlile din județ.
Din articol
Vineri, 12 septembrie, am mers la Școala Gimnazială nr. 3, din cartierul Voila, Câmpina. Am regăsit această unitate de învățământ, absorbită de Școala Centrală în urma comasării, pe lista școlilor unde încă există acea practică des întâlnită pe vremuri, cea a învățământului la simultan.
Copii de pregătitoare care învață alături de colegi de clasa I, copii de clasa a II-a, care învață alături de alții de-a IV-a, sau copii de clasa a V-a, colegi în aceeași clasă cu cei de-a VI-a.
Învățământul simultan, pe care credeam că îl mai regăsim doar în comunitățile rurale, i-a obligat pe profesori să recurgă la tot felul de „artificii” care să le permită să jongleze cu cele 50 de minute, cu fiecare disciplină în parte, dar și cu programa. Una menită să-i ajute pe copii să învețe carte.
„E greu, dar încerc să mă adaptez, asta este situația”
„Elevii au fost grupați în așa fel încât să fie apropiați ca vârstă, dar și ca nivel de cunoștințe”, îmi spune Florin Miroiu, învățător pentru șase copii de-a II-a și alți opt de-a IV-a.
„Lipsesc mulți azi, nu știu motivele. Ne-ați prins acum la ora de desen, dar cu cei de-a patra fac și matematică. E greu, dar încerc să mă adaptez, asta este situația. Dacă s-ar fi impus relocarea către școlile din oraș, mulți ar fi abandonat școala, fiindcă nu puțini sunt copiii proveniți din familii în care alocația de stat și ajutorul social sunt singura sursă de venit. Au și ei dreptul la educație, așa că facem ce putem”, continuă dascălul, care, de 13 ani, a ales să predea la această școală.
Intru în clasa unde învață cei de-a II-a cu cei de-a IV-a și îi cunosc pe Cosmin, Mario, Antonio, Ianis Iustin, Ioana și multe alte nume care se îngrămădesc în fața mea să se prezinte. Copii frumoși, copii energici, copii dornici să afle. Mult și orice. Li se citește în ochi curiozitatea. Unul vrea să se facă jandarm, altul polițist, iar Cosmin îmi zice că visul lui e să devină mecanic, să ajungă să repare mașini și biciclete, asemeni tatălui său.
Deși viața acestor suflete nu e deloc una ușoară, cu toții zâmbesc
Îmi spun că domnul e blând și drept, dar că îi mai și ceartă atunci când e cazul.
În timp ce domnul explică celor de-a IV-a cum trebuie să contureze un desen, cei de-a II-a se hârjonesc. E semn clar că se plictisesc. O vorbă, însă, din partea învățătorului și, în clasa unde se învață la grămadă, se face liniște.
Una surdă și mută, semn că, dacă acei 14 copii, de-a II-a și a IV-a, laolaltă, au învățat ceva, acel ceva e doar respectul.
„Reușesc să mă impun, altfel nu aș avea cum. Jumătate din timp îl aloc celor de clasa a II-a, jumătate celoralți, de clasa a IV-a. Mi-am organizat activitatea didactică într-un mod specific. De exemplu, când lucrez cu clasa a II-a la matematică, clasa a IV-a lucrează la română, sau la alte materii la care se descurcă cu câteva indicații primite de la mine”, mai spune învățătorul Florin Miroiu.

Om care, dincolo de dascăl, e și psiholog pentru nevoile interioare ale copiilor lui, cum îi numește.

Merg mai departe. Ajung la clasa doamnei Daniela Dinu. Îmi zice că are 47 de ani vechime în învățământ
Lucrează cu elevi de pregătitoare în aceleași 50 de minute în care îi pregătește și pe copiii de clasa I. Ar avea nevoie de caiete speciale pentru cei mai mici… Nu știe unde să mai ceară…Are un copil cu autism, are copii de etnie rromă, are suflete de toate felurile.
Nicio secundă nu a contat asta pentru ea. După aproape cinci decenii în învățământ, Daniela Dinu spune că a ajuns acolo unde îi era locul. La o școală unde copiii, da, se învață „la grămadă”. Fiindcă altfel nu se poate, fiindcă altfel ar fi fost toți sortiți eșecului într-un sistem prea preocupat de cifre și statistici și mult prea puțin aplecat pe ceea ce înseamnă suflete inocente.
Suflet cum e și cel al Anei Maria. O copilă de doar 6 ani pe care, azi, am găsit-o rezemată de geamul clasei. Își aștepta fratele, pe Iusin, elev și el într-o clasă de simultan, să vină să o ia. Fetița zâmbește când o mângâi și îi laud desenul, dar și caietul de română în care a încercat, cum s-a priceput, să buchisească literele.
Doamna Daniela Dinu, învățătoarea fetiței, îmi explică faptul că mama Anei, rămasă singură cu patru copii, nu a avut șansa de a alege… Nu și-a permis să își trimită copila la o clasă unde să aibă colegi doar copii de vîrsta ei. Nu cer detalii, înțeleg din privirea împietrită a dascălului și îmi e suficient.

Aceeași Daniela Dinu îmi mai spune că, poate, cel mai mare plus al învăţământului la simultan este faptul că elevii înțeleg altfel socializarea.
„Sunt de vârste diferite, dar asta îi întărește, îi responsabilizează. Îi învață ce înseamnă dezvoltarea unor comportamente cum ar fi sprijinirea şi ajutorarea colegilor mai mici de vârstă”.
Doamna de română, franceză și tehnologie, care predă și la simultan
Tot la simultan, în aceeași Școală Gimnazială nr. 3 din Câmpina, învață și elevii de-a V-a și de-a VI-a. Doamna lor de română, Georgeta Manole, este în concediu medical.
E-un om care, dincolo de greutatea predării la două clase în acelați timp, din cauza comasării impuse prin „Legea Bolojan”, a fost nevoită să devină nu doar doamna de română, ci și de franceză, și educație tehnologică.
„Muncă infernală, dar asta este, ne conformăm”, îmi spune directorul unității absorbante, Gabriela Cazacu, directorul Școlii Centrale.

În Prahova anului 2025 sunt sute de elevi care, în acest an școlar, învață la simultan. Vorbim despre copii din localități precum Ariceștii Zeletin,Nistorești, Călugăreni, Găgeni, Lapoș, Jugureni, Salcia,Teișani, Albești Paleologu, Dumbrăvești, Cheia, Fântânele sau Gornet. Lista poate fi consultată AICI.

E un reportaj reusit,un copil poare fi pregătit pentru viata oriunde.Ceea ce este de remarcat este nevoia de a se recunoaște statutul acestei profesii sensibile, dificile.Din statistici am citit ca profesia de profesor este mai bine plătită cu 14% mai mult,după criteriul studiilor superioare, fata de domeniul industrie.Poate exista comparație,copiii nu sunt produse industriale ci oameni care vor stăpânii economiile lumii! Dupa părerea mea ar fi corect sa avem același statut ca al medicilor și magistratilor ,posibil chiar mai mult,pe aceștia profesorul i-a ajutat sa-si împlinească menirea.
Copilul meu este elev in clasa a VI -a , si învață in sistem simultan din clasă I. Nu contest ca este greu, dar cine vrea sa învețe face carte. Cadrele didactice care preda simultan sunt plătiți destul de bine , iau un spor pentru acest efort.