Cu ocazia împlinirii a 520 de ani de existență atestată documentar, un geniu din primărie s-a gândit să brănduiască Ploieștiul cu ceva. Să lipească un simbol de numele orașului, cum ar veni.
Nu-mi dau seama cum au ajuns la șaorma, dar pot bănui că au fost inspirați de succesul fulminant pe care l-a avut deschiderea în centrul orașului a francizei lui Țancă. Au ales inspirat: a avut succes și șaorma lui Volosevici, atât la publicul care a savurat-o, cât și în mass media , știrea făcând înconjurul țării.
Citește și Primaria Ploiesti a împărțit gratuit 520 de porții de shaorma la Zilele orașului
Ploieștiul nu mai este acum doar orașul ăla invadat de gunoaie și șobolani, nici doar orașul cu calorifere reci și fără apă caldă. Nu mai este doar orașul al cărui primar a ratat cele mai multe fonduri europene din România. Este și orașul ”celei mai mari șaorme”.
Nu știu cum vedeți voi treaba asta, dar pe mine mă îngrețoșează și mă sperie, în același timp pentru că nu este un gest spontan, ci unul cât se poate de premeditat și de cinic.
El are la bază un principiu foarte eficient, patentat de Lenin, care sună cam așa: de la un punct în colo, indiferent cât le-ai strâns șurubul, pardon, robinetul, sau cât de mult le-ai redus drepturile, dacă le dai ceva, nu-l uită pe ăla care le-a dat.
Cam asta e logica înfiorătoare care îmi imaginez că a stat la baza lipirii imaginii municipiului care odată era ”al găzarilor”, al ”aurului negru”, sau al ”bulevardului cu castani”, de simbolul ”cea mai mare șaormă”.
Care e treaba cu acest gest mizerabil? Care e treaba cu șaorma lui Volosevici, adică?
Răspunsul este o întrebare. Ca ploieșteni, pe voi vă reprezintă sintagma ”Ploiești, orașul în care s-a mâncat cea mai mare șaormă”? Vă simțiți mândri de ea? Arată valoarea comunității noastre?
În ceea ce mă privește, aș fi fost destul de fericit ca la 520 de ani de atestare documentară Ploieștiul meu să fie asimilat sintagmei ”cochetul oraș al castanilor în care funcționează cel mai modern spital pediatric din România”.