Te uiți la ce se întâmplă la meciurile Petrolului, FCSBului, Craiovei (ambele), Rapidului, Clujului (ambele) și vezi cum lumea umple stadioanele, dornică să vadă fotbal, cu speranța că cel mai iubit sport din România nu trebuie lăsat să moară. Paradoxal este că acest fenomen sportiv este condus de un mort, nu la propriu, ci unul mort din punct de vedere profesional, o nulitate absolută numită Răzvan Burleanu.
Au intrat oameni de fotbal în închisoare pentru ca el să fie impus la șefia FRF. S-au modificat regulamente și s-au făcut structuri cu voturi la grămadă din ligile inferioare, care în mod normal nu ar trebui să aibă dreptul să decidă ce se întâmplă în fotbalul de performanță, până când nu demostrează și nu promovează. O rețea securistoidă făcută la comandă, care să elimine adevăratele valori, adevărații profesioniști din fotbal, pentru a impune o nulitate.
Este la al treilea amandat la FRF, ultima oară candidând singur, pentru că toți au înțeles că sistemul îi va elimina, dacă se mai încumetă să candideze. Au trecut 8 ani, din 2014, de când Burleanu ”a reușit cu succes” să obțină cele mai slabe rezultate ale naționalei. Era de așteptat ca un individ venit de la federația de minifotbal să transforme și fotbalul mare într-unul mini.
Doare cumplit să joci cu naționale ale unor țărișoare mai mici decât un județ de la noi, care să te calce în picioare, care să te umilească în ultimul hal. Sau să joci cu naționale pe care altădată le băteai fluierând cu 3-4 la 0.
În 2014, acest individ a promis că va curăța fotbalul românesc. A venit cu un discurs corporatist, dar cu metode mafiote de organizare, care să îi consolideze poziția din fruntea FRF. A curățat tot, dar mai presus de toate ne-a curățat orice șansă de a avea o națională care măcar să nu se facă de râs.
Și doare al naibii de tare, pentru că stadioanele sunt în continuare pline. La meciul cu Bosnia, din această seară, pe Giulești se va juca cu casa închisă. Admirabil, dar pentru ce. România poate retrograda și dacă bate astăzi. La astfel de ”mize” am ajuns.
Dacă nu ar fi existat câțiva oameni care că mai bage bani în fotbal, cu bunele și cu relele lor, s-ar fi desființat și prima ligă. Și așa e greu, gâfâim, dar încă n-am murit. Meritul este însă al unor sufletiști, puțini la număr (vezi cazurile Petrolului sau Rapidului), apoi al unor oameni de afaceri. Dacă nu erau ei, așa blamați cum sunt de mulți, stadioanele nu aveau de ce să mai fie pline. Și mai sunt galeriile, cele care au pus mână de la mână, care și-au resuscitat și susținut apoi echipele de suflet. Și mai sunt foștii mari fotbaliști, care și-au riscat câștigurile și obrazul. Bravo lor, tuturor celor care nu lasă fotbalul să moară!
Cât mai stă Burleanu în fruntea tuturor, cu asemenea rezultate? Cât să mai suportăm umilințele la nivel de națională, una care cândva ne scotea pe străzi, poate singura care mai aducea bucurie în țară?
L-ați mai văzut la tv în ultima vreme? Nu apare… Ce să spună? Cum ar fi să vedeți un bărbat asumat, unul care măcar are curajul să dea explicații, chit că sunt tardive? E drept că explicații dau doar cei care se pricep, ceea ce nu e cazul lui.
Să presupunem că ar fi fost bine intenționat și că nu ar fi existat aranjamente politice și securistoide în spatele înscăunării sale. Chiar și așa, după 8 ani de eșecuri pe bandă rulantă, după 8 ani de umilințe, bunul simț te-ar face să demisionezi, realizând că ești incompetent.
Niciodată, buna intenție nu va putea să înlocuiască profesionalismul, iar Burleanu nu poate fi suspectat de competență!
Hagi, Popescu, Lupescu și alți câțiva nu au avut loc în fruntea FRF. S-ar fi văzut mai bine incompetența lui Burleanu. A crezut că-i umilește, dându-le invitații la tribuna a doua. Nu a înțeles că ei de acolo sunt, dintre cei care iubesc fotbalul, iar a fi în tribună, la locurile ”ieftine”, înseamnă mai mult decât un nimic în loja oficială.
Așadar, un gest de onoare, presupunând că există, ar fi DEMISIA! A încercat, dar atât s-a putut. GATA! Și dacă nu vine această demisie firească, atunci face un apel la toți suporterii să boicoteze meciurile naționalei. Știu că este dureros și poate nefiresc, dar altfel este evident că nu se poate. Să fie naționala lui și să rămână singurul spectator, poate susținut de pe gard de Iorgulescu și Stoichiță.
Să nu mergem pe stadion și să nu privim nici la tv! La rating zero dispar și sponsorii. Nu interpretați asta ca pe un gest antinațional, ci tocmai ca pe o formă de salvare a mândriei naționale, ca pe un protest împotriva imposturii și incompetenței.
Hai România, dar în altă direcție! Asta e greșită și a dus în prăpastie.
PS: Vă mai amintiți de vremurile în care abia așteptam să prindem naționala Ungariei, pe care mereu o băteam? Desigur, microbiștii știu despre ce vorbesc. Acum știm toți că e ultima națională pe care vrem o să întâlnim. Ungaria și-a ales corect drumul, a construit cu profesioniști, iar acum e liderul grupei în care mai joacă Italia, Anglia și Germania, pe ultima tocmai învingând-o în deplasare. Ungaria a ales să meargă pe mâna profesioniștilor măcar la fotbal.