Munții ăștia…

Munții ăștia de piatră,
cărunți precum iarna;
sculptați de Eol pe la tâmple,
sunt munții noștri de vatră,

ce ne vegheză lucarna,

de vremi aspre

ce vor să se-ntâmple.

Munții ăștia fac scut,

cu umerii lor vânjoși

de bazalt tăcut,

granit și măgură;
precum dacul la horă,
bine înfipt cu opinca-i

în volbură.

Munții ăștia, cărora li s-au scurs

pe mâneci de cetină deasă,
sânge de Mircea și Ștefan
și alți Domni de viță aleasă,
care n-au murit, ci doar au apus,

unde printre cuarț și calcit, ametiste și dolomit…

…demn s-au topit;

Ăștia sunt ai noștri munți de piatră,

Ciopliți de ploaia vișeu,

rece și volburată;

Munți semeți și cărunți precum Deceneu;
unde câteodată vine,
în zilele de vară, senine

să-Și hodine oasele divine, Dumnezeu.