Nu mai am chef de muncă. Mi se mai întâmplă uneori, recunosc că destul de rar, pentru că mă plictisesc repede dacă nu am preocupare, mai ales că ceea ce fac este din pasiune, așa că nici măcar nu pot să consider asta muncă. Dar, pentru că m-a luat ”spiritul sărbătorilor” de nas, trag de mine să mai fac ceea ce cred că trebuie pe la muncă.
Uite, spre exemplu, cred că trebuie să vorbim sincer despre cum ne aducem aminte de Sărbători că mai există și oameni sărmani. Cred că sunt două feluri de indivizi, ăștia ”milostivi”: cei care chiar au suflet bun, dar se mai iau cu altele în restul anului și mai uită că sunt semeni necăjiți… și cei mai dezgustători dintre noi, respectiv cei care bat toba în public, dacă împart 5 bomboane, bașca se mai și trag în poză… să vadă lumea ce buni sunt ei.
Prima categorie, cea a oamenilor cu suflet bun, care se implică, ar fi categoria pe care orice om normal și-o dorește majoritară. Chiar și în această categorie sunt puțini cei care își asumă activități permanente de ajutorare pe tot parcursul anului. Pe ceilalți îi prinde perioada Sărbătorilor ceva mai activi, amintindu-și că sunt capabili să facă ceva. Nu e rău și trebuie să înțelegem că nu toți suntem Maica Tereza.
A face bine nu înseamnă să dăruiești ceva material. Știți povestea biblică… mai bine îi dai omului o undiță și îl înveți să pescuiască, decât să îi dai o plasă cu pește gata prins. Poate că nu va fi mulțumit, ba chiar te va detesta în prima fază, dar mai târziu va avea pentru ce să îți mulțumească.
Nu mi-am propus să scriu despre cum se face o faptă bună, deși teoretic toți știm. Mă gândeam acum la cei care fac și sunt criticați. Știți că apar tot felul de articole prin presă sau texte pe rețelele de socializare, în care sunt prezentați oameni care fac acte de caritate. E bine? Eu zic că da, pentru că singurul scop al prezentării faptelor lor este acela de a da un exemplu pentru alții, de a-i stimula să se implice. Asta, însă, cu o condiție: cel care promovează o faptă bună să aibă acel filtru de bun simț, astfel încât să poată să deosebească un om bun de o… panaramă avidă de promovare. Așa am zis, panaramă? Puteam să scriu altfel, dar ieșea mai rău. Rămâne… panaramă.
Nu de puține ori am furat-o. Am promovat fapte, nu neapărat oameni, apoi am aflat cât de mici erau și ce urmăreau în realitate. Greșeala noastră, păcatul lor… La fel de bine, putem ajuta pe cine nu trebuie. Am pățit și asta…. În fine, să rămânem cu sufletul împăcat că intenția a fost bună, la fel și lecția de după.
Apoi, au apărut cei care au făcut și ei câte ceva (tot respectul!), dar ne-au criticat că doar pe unii i-am ”promovat”. Ar fi imposibil să scriem despre toți, pentru că este imposibil să aflăm, dacă ei nu ne spun. Și aici e un soi de meschinărie din partea celor care fac ceva, dar sunt nemulțumiți că despre ei nu s-a scris. Păi… de asta ați făcut, ca să se scrie?
Așadar, cred că există oameni buni, cred că trebuie arătați tuturor, cred că mereu am ceva de învățat de la ei și iau asta ca pe un dar. Și mai cred că nu e nimic rău ca în perioada Sfintelor Sărbători să ne aducem aminte că suntem oameni, că ne-ar fi de ajutor să ne susținem, nu să ne urâm și să ne judecăm, criticăm sau să ne înjurăm. Măcar așa… ca exercițiu.
Dacă detest ceva? Oh, daaa… Politicianul care îți ia de la gură în tot restul anului și de sărbători îți aruncă osul de la copanul pe care l-a ușurat de cărniță. Culmea, se mai și trage în poză, apoi se pune pe facebook, să vadă lumea ce suflet bun are. Marș, mă! (asta e urarea care înlocuiește tradiționalul ”Sărbători fericite și la mulți ani!”) Pot mai mult, dar nu se face să scriu măscări tocmai aici/acum.
Și ar mai fi ceva ce detest: panaramele care așteaptă să primească, pentru că ”li se cuvine”. Nimic nu ni se cuvine și nimic nu e etern. Nici un loc de muncă, nici un șef cretin, nici un șarpe de coleg, nici un partener de viață egoist. Și nu vă obligă nimeni să tolerați panaramele, dar cu diplomație le puteți face să dispară. Dacă nu se poate, plecați voi într-un loc mai bun. Cu siguranță, panaramele pot fi înlocuite de oameni pentru care merită să fiți mai buni!
P.S. Și scoateți Dumnezeului reclamele cu Moș Crăciun și colindele din farmacii, că și de aia se alege praful de ce aveam mai bun în noi. Ați reușit cu ”succes” să îl scoateți pe Moșul de pe ulița idilică și să îl deportați printre suplimente alimentare și calmante de 10 ori mai scumpe decât cele autohtone. Cred că de aia nici nu mai ninge când e cazul. Și vă mai mirați că suntem o țară de crizați, aparent milostivi de Sărbători.
Sărbători fericite și să primim fix ceea ce merităm, în funcție de ceea ce am oferit!