Cu ocazia sărbătorilor care marchează momente importante ale istoriei românilor, politicienii se trezesc vorbind, fie din reflex, pentru că așa au înțeles că se face, fie din dorința de a mai ciupi niște capital electoral. De ce sunt discursurile lipsite de substanță?
Să luăm exemplul discursului lui Ludovic Orban, că doar e premier:
”Sărbătoarea Unirii Principatelor Române este un bun prilej de reflecţie pentru ceea ce ne dorim ca popor pentru viitor, lăsând deoparte diferenţele de opinie sau rivalităţile politice. Provocarea actuală o reprezintă dezvoltarea ţării în pas cu celelalte state membre ale Uniunii Europene, reducând decalajele economice sau sociale. Acesta este drumul pe care mi l-am asumat împreună cu echipa guvernamentală pe care o conduc, în deplin respect pentru lege şi pentru binele societăţii.”
Este doar un fragment din ce a glăsuit astăzi Ludivic Orban. Am mai auzit acest discurs. De fapt, toți îl au, mai mult sau mai puțin nuanțat. Ce deziderate înalte… Pe ce se bazează? Premierul îndeamnă la reflecție pentru ceea ce ne dorim ca popor. Pe cine îndeamnă? Pe românul de rând, pe contribuabil? Mă îndoiesc, așa că o să explic și de ce. Apelul ar trebui adresat colegilor săi, politcienilor, cei care chiar au la ce să reflecteze.
Românul de rând știe ce vrea, așa că iată o scurtă listă a doleanțelor, pe care oricare român de bun simț le poate exprima, fără să mai stea prea mult pe gânduri:
– venituri decente, similare cu cele din partea mai ”șmecheră” a UE. Era să zic cea bogată, dar m-am gândit la resursele naturale ale României, la petrol, la gaze, la lemn, la aur. Suntem bogați, dar ne-am dat resursele contra șpagă. Beneficiarii pot fi identificați prin Cornu, Dorobanți, Băneasa și alte locuri minunate ale României. Cum vi se pare să ne cumpărăm de la alții benzina, motorina, curentul, apa, pe care tot noi le producem sau le avem de la mama natură?
– ar mai vrea românii infrastructură: autostrăzi, DN-uri ca-n palmă, centuri ocolitoare. Și vor pentru că plătesc taxe de tot felul, iar banii s-au dus pe studii de fezabilitate și campanii electorale.
– tot românii ar vrea pensii decente, pe bază de contributivitate. Ministrul de interne spunea ieri că pompierii și polițiștii merită pensii speciale sau de serviciu, pentru că mor la datorie. Tot respectul pentru munca lor, pe care ei au ales-o, însă, ce să vezi… și șoferii profesioniști mor la datorie. Și unde mai pui că nu e vina lor că sunt obligați să conducă pe panaramele de drumuri despre care vorbeam mai sus. Fără ei, economia națională ar fi complet paralizată. Asta cu șoferii ar fi doar un exemplu, deși fiecare categorie profesională este periclitată din diverse motive.
– și tot românii ar mai vrea beneficii, cum ar fi tichete de vacanță, sporuri, prime, așa cum sunt în administrațiile publice locale. Nu are românul ceva împotriva bugetarilor din acest sector, fiind invidios pe câștigurile în cauză. Are însă atunci când vede că localitatea pute sub munții de gunoaie, când nu are parcări, când străzile sunt pline de cratere, când plătește inutil dar regește un polițist local util ca esența de vanilie în ciorba de văcuță. Atunci chiar are românul de ce să fie supărat.
-ar vrea românul să fie protejat de statul român și nu să-i vadă pe politicieni cum contestă cu viteza luminii, la CCR, legi care protejează consumatorul, fiind favorizate cele care favorizează exclusiv băncile, cele care modifică abuziv clauze în timpul derulării contractelor. La fel și în cazul furnizorilor de servicii.
Ar mai vrea românul multe și nu neapărat ”chestii” de ordin material, deși cât timp nu-ți poți susține măcar nevoile primare, cu greu îți mai stă mintea la altceva. Uite, de exemplu, românul ar vrea puțin respect. Ar vrea să nu mai fie tratat ca ultimul neghiob, ca un sclav care doar trebuie să producă, să nu mai fie băgat în seamă doar în interes electoral. Ar vrea ca el să nu fie singurul care să plătească pentru nenorocirile făcute de cei pe care i-a ales. Ar vrea ca ”asumarea răspunderii” să aibă și consecințe pentru cei care ”își asumă”.
Lista dorințelor este lungă. Așa că, domnule Orban, domnilor de la oricare alt partid, nu e nevoie de zile de sărbătoare națională pentru reflecție. Reflectați voi, nu cei cărora le adresați mesaje. Știu, textul este inutil, pentru că ne-ați angajat pe multe generații, ați înstrăinat sau distrus ceea ce de drept nu vă aparținea, iar acum e prea târziu. Hai, gata cu reflecția, că avem de muncă, să plătim atât creditele de nevoi personale, dar mai ales pe cele ale României, care continuă să se imprumute pentru pensii speciale, indemnizații și sporuri nesimțite!