Mihaela Vasile Brîndușa este profesor în cadrul Colegiului Economic “Virgil Madgearu” din Ploiești. Spune că a fi profesor nu este despre a merge la job, ci despre pasiune, dedicare, bucuria de a împărtăşi, de a învăța și de a modela următoarele generații. Cosideră că sistemul educațional din România are rădăcini de neclintit.
1. Prezintă-te în câteva cuvinte. (nume, profesie, pasiuni)
Numele meu este Mihaela Vasile Brînduşa și sunt profesor la Colegiul Economic “Virgil Madgearu” din Ploiești. Îmi place să lucrez cu tinerii, să-i motivez și să le inspir încredere în forţe propriile.
De asemenea, îmi place să călătoresc și să cunosc oameni diferiți pentru că ştiu că pot învăța câte ceva de la fiecare persoană pe care o întâlnesc. Consider că orice provocare este o binecuvântare. Scriu atunci când mi se deschid noi orizonturi şi o fac cu mare plăcere.
2. Din punctul tău de vedere, cum se prezintă sistemul educațional din România în prezent?
Consider că sistemul educațional din România se află în impas şi încearcă să reziste şi să ofere posibilităţi de dezvoltare, de adaptare la secolul vitezei. E drept că uneori şi viteza poate fi înțeleasă greşit şi creează dezechilibre la aproape orice nivel.
Astfel, factorii implicați în procesul instructiv-educativ reuşesc cu greu să răspundă cerințelor sau noutăților care vin, de cele mai multe ori, ca o avalanşă. Este nevoie de schimbare, de suflu, de energie. De oameni cu viziune, iubitori de frumos, dornici de implicare pură, care să promoveze calitatea.
Oameni care să înțeleagă nevoile reale ale copilului devenit elev sau student, care să dorească schimbarea cu adevărat. Care să uşureze munca, nu să o complice. De fapt, să transforme munca în plăcere.
3. În calitate de profesor, cum reușești să faci față provocărilor pe care pandemia le menține de aproape 2 ani de zile?
Pandemia nu m-a speriat din punct de vedere al provocărilor pe care le-a adus la nivel educațional. M-am adaptat destul de uşor la şcoala online însemnând învățarea programelor și platformelor pe care a trebuit să le utilizez. Ba mai mult, am descoperit mai multe posibilități, aplicații care să fie utile.
Este adevărat că şcoala online, atât de hulită, nu poate fi comparată cu întâlnirea zilnică, față în față, cu elevii. Însă, cu răbdare, tact, dorință şi multă înțelegere, poate fi chiar o bucurie. Există multe probleme cu online-ul, e drept. Există elevi care locuiesc în zone unde curentul poate să cadă când nu te aştepți sau zone unde nu există internet.
Mama natură, prin intermediul ploilor abundente sau a rafalelor de vânt, poată să pună la pământ orice soluție. Avem elevi ai căror părinți nu au posibilități materiale pentru a le achiziționa exact ce le-ar fi de mare ajutor: un laptop sau un telefon performant.
Realitatea e dură. Pe de altă parte, avem elevi care consideră şcoala online ca fiind un fel de telefonie mobilă, un fel telefonul fără fir sau o discuție pe chat.
Pot spune că, în ceea ce mă privește, am reuşit să implic tinerii, să-i fac să înțeleagă că această perioadă necesită ajutor reciproc, feedback reciproc şi că atunci când ne vedem şi ne auzim suntem o echipă. Mai mult, cred că există şi multe avantaje care se vor vedea şi înţelege în viitor. Oricum, şcoala nu va mai fi ce a fost.
4. Ce nu știu mulți despre meseria de a fi profesor și merită să fie cunoscut?
Ce nu ştiu mulți? Faptul că a fi profesor nu înseamnă o meserie. Şi nu se potriveşte oricui. Deşi, există în prezent profesori care nu au menire. Care, pur şi simplu, au intrat într-un sistem fără a înțelege că nu poți peste noapte să devii profesor.
Nu este vorba despre meserie, ci despre pasiune, dedicare, bucuria de a împărtăşi, de a învăța, de a modela. Eşti profesor, eşti un fin observator şi un magician, de ce nu!?
5. Enumeră 3 cele mai importante proiecte educaționale la care ai luat parte și care merită a fi promovate.
Am luat parte la mai multe proiecte educaționale, la nivel național şi internaţional. Aş putea aminti Leader European – campanie susținută de Reprezentanța Comisiei Europene în România şi Ministerul Educației şi Cercetării la care am participat în anul 2015 cu proiectul „Sănătatea, vitalitatea absolută!”.
În urma proiectului am fost invitată la o vizită de studii la Comisia Europeană – Bruxelles şi, în anul 2019 am obținut locul 2 pe țară cu proiectul „Escape Room for Education”, fiind înregistrate 250 de proiecte.
În 2019 am implementat, împreună cu echipa IMPACT TEAM, proiectul ” Escape Room for Education” care s-a bucurat de un real succes. Am construit Escape Room-uri pe diferite teme, atât în Ploieşti cât şi în Bucureşti.
Citește și: Alina Mihai, fondator ONG: “Dorim să ne implicăm în viețile oamenilor care au nevoie de noi”
De asemenea, la nivel internațional, anul trecut proiectul s-a clasat în Top 20 în cadrul inițiativei #WeEmerge Solutions: Justice & Equality Initiative/ Germany.
Un proiect internațional la care am luat parte, de fapt, Learning Mobility Project – „ORA: Green Tools to enhance the social inclusion of young people and sustainable development of local communities” a avut loc în Torino di Sangro, Italia în anul 2017.
O experiență deosebită în care am cunoscut oameni frumoşi, talentați. Am organizat workshop-uri – Gardening, Stop Motion, am lucrat cu tineri şi nu numai, din Anglia, Bosnia Herzegovina, Serbia, Germania, dar şi alături de imigranți din Ghana şi Uganda.
A fost o muncă de echipă cu rezultate deosebite, în care fiecare participant a adus plus valoare. O amintire foarte dragă sufletului meu.
6. Cum funcționează școala online? Funcționează școala online?
Funcționează! Zâmbim, respirăm adânc, ne încruntăm câteodată, poate ne mai enervăm, obosim, dar o luăm de la capăt! Ne avem unii pe alții! La distanță! Şi zâmbetele din fața camerelor au efecte benefice! Reuşim să ne concentrăm.
Am o regulă: nu predau prin intermediul telefonului decât atunci când bateria tabletei a ajuns la zero şi nu folosesc chat-ul! Este nevoie de feedback! Cu puțină muncă de lămurire, îmi pot vedea elevii! Ei mă vad mereu. Şi predarea trebuie adaptată! Schematic, interactiv, parcă e mai bine!
7. Dacă ai fi pentru o zi în fruntea sistemului educațional din România, ce schimbări ai face? Detaliază.
Interesantă întrebare! Cred că aş umbla la temelie, la bază. Şi la mentalitate. Este nevoie de mentalitate deschisă şi de transparență. Transparență ca act în sine, nu doar conceptul de transparenţă. Şi birocrația! O, da! O baghetă magică aş folosi ca birocrația să dispară!
8. Ce nu se va schimba niciodată în România la nivel de educație?
De schimbat se va schimba mereu, pe ici, pe colo, ceva. Poate o anumită atitudine. Însă anumite rădăcini sunt de neclintit!
9. Care este cel mai mare vis al tău în legătură cu tinerii care se pregătesc pentru viitor de acasă, din fața unui ecran?
Îmi doresc ca aceşti tineri să păstreze în suflete amintirile plăcute din această perioadă. Să nu păstreze cu ei ceea ceea ce a fost neplăcut. Să reuşească să devină ce-şi doresc, să nu ezite a se implica în diferite acțiuni, să se exprime liber şi să poarte cu ei visurile până când le vor transforma în realitate.
10. La final, lasă un mesaj pentru cititorii ziarului Observatorul Prahovean.
Aveți încredere că după orice obstacol, apare o rază de soare şi atunci, nu uitați să-i zâmbiți!
