Dan Popescu este profesor de Limba și Literatura Română la Școala Gimnazială “Ion Câmpineanu” din Câmpina. Și-a ales meseria de dascăl acum 23 de ani și a predat la toate clasele, de la cele primare pâna la clasa a XII-a.
Dan este unul dintre profesorii care au participat în mod activ în campania “Spune, pe bune, ce se întâmplă la tine în școală”.
Citește și: Manifest pentru educație. Mesajele elevilor din Prahova, scenariul unui scurtmetraj în care joacă actorii de la Teatrul “Toma Caragiu” din Ploiești
Citește interviul integral și află care este opinia profesorului Dan Popescu despre sistemul educațional din România, dar mai ales care sunt motivele pentru care merită să alegi o carieră în învățământ.
Dan, prezintă-te în câteva cuvinte.
“Îmi place să mă recomand fără a folosi numele întreg, simplu: Dan Popescu. Sunt cadru didactic de 23 de ani, timp în care am predat la toate clasele, de la cele primare până la a XII-a. La Câmpina predau din anul 2008, anul în care m-am stabilit în acest oraș, iar la Școala Gimnazială ”Ion Câmpineanu”, din 2009.
După cum am arătat, am parcurs toate etapele pe care le presupune munca la catedră. Unii ar putea spune că nu mai am ce să îmi doresc în plus. Preluând însă un citat, le-aș răspunde că ”mai e mult până departe”. Consider că mai am multe de spus și de realizat. Tot ce voi face mai departe va reprezenta o confirmare a vocației de dascăl.”
Ce anume te-a determinat să completezi formularul campaniei “Spune, pe bune, ce se întâmplă la tine în școală”?
“Sunt un cititor pasionat de când am deprins meșteșugul literelor, dar nu citesc doar literatură. Îmi place să mă informez și o fac cu atât mai mult cu cât accesul la mesajele transmise de presă a devenit datorită internetului, practic, nelimitat. Despre această campanie am aflat întâmplător și am considerat o provocare completarea formularului pus la dispoziție.
Citește și: Când îți iei ultimul model de telefon, îți urăști locul de muncă și ești nemulțumit de viață
Chiar aș fi curios să cunosc concluziile la care s-a ajuns în urma centralizării răspunsurilor venite din partea colegilor. Cred că s-ar putea organiza o întreagă dezbatere pe marginea lor.”
Cum arată, din punctul tău de vedere sistemul educațional din România?
“Consider că în România sistemul educațional caută să se redefinească. Contextul extrem de complex în care ne aflăm ne pune în fața unor provocări care necesită răspunsuri. Ne aflăm într-o perioadă de căutări intense, de încercări de a ne defini identitatea, scopurile și modelele.
Tristețea mea este legată de faptul că deși suntem conștienți cu toții de existența provocărilor, se pare că nu ne dăm seama prea bine care sunt acestea. Încercând să ne privim detașat din afară, noi pe noi, s-ar părea că dăm impresia unei lipse de orizont. Mi se pare că ne-am conștientizat de multă vreme propriile limite și este un lucru bun acesta. Orice sistem, nu doar cel educațional, este perfectibil până la urmă, și nu doar la noi, în România.
Citește și: Ploieșteanca Aytana Anghel, elevă a C.N. Mihai Viteazul, bursieră la Oxford și director general al revistei Daily Dose of Millennial
Din păcate însă, cred că ne-am obișnuit să ne plângem și să criticăm, dar nu am devenit suficient de capabili să schimbăm cu adevărat ceva din ceea ce semnalăm a fi greșit. Ne place mult ceea ce vedem la alții și ne detestăm pe noi înșine, dar comoditatea și inerția ne împiedică să acționăm în vreun fel. Consider că acest aspect reprezintă o mare problemă. Odată ce o vom depăși, vom deveni capabili să și reformăm școala românească.
Modele de urmat se găsesc la tot pasul. Trebuie să știm care dintre ele ni se potrivesc, să ni le alegem corect. Multe dintre ele ne sunt la îndemână pentru că le găsim în cultura și civilizația românească. Acest aspect a fost amplu dezbătut și în perioada interbelică. Există concluzii ale acelor dezbateri și personalități ale culturii românești actuale care le cunosc foarte bine. Opinia lor ar trebui ascultată.“
Obținerea notelor de 10 reprezintă o cale garantată către succesul profesional?
“Nota de 10 ar trebui să reprezinte dovada capacității de a realiza performanță. Din păcate, această notă se acordă prea ușor în zilele noastre și tocmai faptul că ea a devenit foarte accesibilă, multora li se pare extrem de normal să o și obțină.
Zecele nu trebuie să reprezinte un fruct oprit. Trebuie găsit însă un echilibru în acordarea lui. Personal, nu am fost un elev de 10 la toate materiile și nici nu mi-am dorit acest lucru pentru că nu am învățat pentru notă. Au fost însă câteva materii care m-au pasionat și la acelea am primit întotdeauna note mari. Studiul intens m-a ajutat să mă definesc. “
Ce anume te-a determinat să devii profesor? Povestește despre asta.
“Răspunsul la întrebarea «De ce am ales să devin profesor?» mi se pare dificil de dat chiar și acum, la aproape un sfert de veac petrecut la catedră. Îmi e greu să ofer un răspuns deoarece o astfel de întrebare mă determină să încerc să pun în balanță anumite elementele care au ajuns să cântărească suficient în alegerea acestei profesii.
Dacă ar fi să mă refer la vocație, pot spune că aceasta reprezintă, înainte de toate, un har cu care, personal, consider că nu m-am născut, sau pe care nu l-am conștientizat în momentul în care deveneam, în 1990, elev la Liceul Pedagogic din Toplița (Harghita). Cred că în cei cinci ani petrecuți acolo, vocația de dascăl a început să prindă un oarecare contur.
Acei ani m-au făcut să conștientizez că a trăi pentru școală reprezintă ceva care presupune multă trudă și sacrificii, că a fi dascăl, mai ales într-un județ în care locuiam, reprezintă o formă de misionarism.
Citește și: Maria Drăghici, psiholog: “În spatele nemulțumirilor exterioare s-au aflat mereu copilării triste, încărcate de neglijențe sau abuzuri”
Am avut însă profesori care ne-au determinat, pe mine și pe colegii mei, să ne asumăm, în mod conștient, toate dificultățile acestei misiuni, astfel încât aceasta să devină cu timpul o povară plăcută.
Modelul uman pe care îl reprezintă cei care m-au educat în spiritul unor valori în care voi continua pentru totdeauna să cred, împreună cu modul fericit în care ei au știut să îmbine știința de carte cu talentul pedagogic, toate acestea mi s-au impregnat puternic în conștiință. Fără a încerca să-i copiez, încerc să le urmez și să le onorez exemplul până astăzi.”
Cum arăta școala românească pe vremea când tu erai elev? Ce era mai bine în trecut și ce consideri că este mai bine în prezent?
“Am terminat clasa a VIII-a în anul 1990. Fac parte din prima generație de liceeni formată în perioada postcomunistă. De anii de școală de după 1990 îmi aduc aminte cu cea mai mare plăcere, cu toate că profesorii pe care i-am avut au fost tot cei de dinainte.
Felul în care s-au comportat mi-au dat de înțeles faptul că rezistența față de comunism s-a manifestat și înainte de 1990. În timpul facultății am primit această confirmare a existenței așa numitei ”rezistențe prin cultură” în perioada comunistă. În Ardeal, de unde vin, adeziunea majorității oamenilor la comunism a fost una formală. Dovada o reprezintă faptul că până astăzi, acolo mentalitățile și felul de a fi al oamenilor nu s-au schimbat în mod esențial.
Când eram elev seriozitatea și decența erau elemente pe care nimeni nu-și punea problema să le aducă în discuție. Acum, cei care le dovedim suntem luați în râs, iar dacă le mai și pretindem, suntem catalogați drept retrograzi.”
Ce părere ai despre catalogul digital și toate instrumentele care, în esență, aduc educația tot mai aproape de internet și tehnologie?
“În școala în care predau am încercat să implementez multiple instrumente inovatoare în educație încă de dinainte de pandemie, din 2016, când multor colegi li se părea un fapt inutil să aibă un e-mail.
Acum, piața este foarte ofertantă în astfel de instrumente. Constat însă că pasiunea pentru adoptarea lor a scăzut, deși elevii și părinții le apreciază.”
Decizia de a se introduce uniforme în școli ar reprezenta o decizie bună?
“Regulamentul școlar nu prevede obligativitatea uniformei. O formă de personalizare a ținutei în fiecare școală mi s-ar părea totuși benefică.
Purtând aceeași ținută, elevii s-ar simți cu adevărat egali unii cu ceilalți și mult mai atașați de valorile specifice școlilor în care studiază. Cu alte cuvinte, ținuta rămâne o formă de manifestare a unei identități.”
Reușești să te implici în programe educaționale care să te ajute să te formezi în prezent?
“Formarea reprezintă ea însăși un capitol care trebuie revizuit. Din păcate, programele de formare sunt parcurse la ora actuală de către mulți colegi pentru că trebuie, nu pentru că sunt considerate necesare.
Lipsa de motivație în ceea ce privește formarea pleacă de la absența unui sistem de progres al cadrului didactic extrem de riguros și logic definit.
Sunt multe de spus despre formare. Trebuie revizuite legislația, metodologiile, procedurile de acordare a creditelor transferabile.
Personal, nu m-am înscris niciodată la un program de formare decât dacă am considerat că îmi este necesar, dacă domeniul abordat de programul respectiv m-a pasionat. Nu m-a interesat să colecționez certificate.”
Care este mare vis al oricărui profesor? Dar al tău?
“Marele vis al oricărui profesor cred că trebuie să îl reprezinte recunoașterea cu adevărat a valorii muncii depuse.
La ce visez eu? Poate că ar fi interesant să-mi imaginez momentul în care sistemului educațional românesc nu i s-ar mai aduce critici. Dar asta ar însemna că ajungem să ne apropiem de perfecțiune, ceea ce iarăși reprezintă ceva în care nu cred.”
În ce măsură merită ca viitoarele generații să opteze pentru o carieră de profesor?
“Un tânăr trebuie să se gândească atent când alege să facă din a fi cadru didactic o profesie. A fi dascăl reprezintă o mare provocare la care mulți tineri renunță atunci când încep să conștientizeze ce e cu adevărat.
Cadrele didactice dedicate nu vin la școală pentru salariu sau pentru că au vacanțe dese.
Cred că principalul motiv pentru care ar trebui aleasă munca la catedră ar fi reprezentat de credința în valori.”
La final, lasă un mesaj pentru cititorii ziarului Observatorul Prahovean.
“Le urez cititorilor acestui ziar să găsească în articolele pe care le citesc suportul necesar în formularea unor opinii corecte.”
Citește și: Prahoveanca Andreea Văsi, fostă directoare de școală, coordonează un serial educațional care îi ajută pe tineri să protejeze mediul înconjurător
