Andreea Văsi este din Plopeni și are peste 21 de ani de experiență educației. A ocupat poziții precum învățătoare, director de școală și agent de turism educațional. A reușit să dezvolte propriul program de tehnici de învățare și citire rapidă.
Se descriere ca fiind o persoană curioasă, cu mii de întrebări la care încă mai caută răspunsuri. Consideră că a fi profesor este una dintre cele mai dificile meserii și are un respect enorm pentru cei care se află în sistem.
Citește și: Ploieșteanca Aytana Anghel, elevă a C.N. Mihai Viteazul, bursieră la Oxford și director general al revistei Daily Dose of Millennial
Alături de o echipă formată de membri din mai multe țări, Andreea Văsi a creat un serial educațional care îi ajută pe tineri să înțeleagă și să protejeze mediul înconjurător.
Andreea, prezintă-te în câteva cuvinte.
“Mă numesc Andreea-Rodica Văsi, sunt născută în Ploiești și am locuit în orașul Plopeni.
De-a lungul celor 21 de ani de experiență am ocupat poziții de învățătoare, director de școală (am lucrat în sistemul de stat și în cel privat), director de marketing, agent de turism educațional, manager de proiect, coordonator, facilitator în programul școlilor comunitare, trainer, mentor, am dezvoltat propriul program de tehnici de învățare și citire rapidă.
Sunt o fire, mai degrabă, curioasă, exploratoare, cu mii de întrebări de-a lungul vieții la care caut răspunsuri, și nu o persoană care are pasiuni. Datorită acestui fapt am descoperit modelele, tiparele, patternurile, care există în tot ceea ne înconjoară, de la natura înconjurătoare, până la tiparele din relațiile noastre.
Citește și: Maria Drăghici, psiholog: “În spatele nemulțumirilor exterioare s-au aflat mereu copilării triste, încărcate de neglijențe sau abuzuri”
De aceea, îmi face mare plăcere să călătoresc pentru că, în acest fel, explorez diverse realități, comunități, pot să cunosc oameni și culturi diverse, pot să compar, să analizez, să identific limitări în gândire, abordare, percepție etc.
Ca efect, tot acest traseu care pornește din interiorul meu, mă ajută să-mi îmbunătățesc propria viață, iar prin acest lucru, pot să ofer sprijin valoros celor din realitatea mea. Dacă aș avea timp liber aș citi toate cărțile științifice scrise până acum.
Nu am direcții clare, fixe, mai degrabă segmente pe care intuiesc că este bine să le urmez, de aceea și parcursul meu profesional este fragmentat, și continuu în același timp, întrucât mereu educația este numitorul comun în toată activitatea profesională.
Citește și: ”Lăsați tinerii să vină la noi!” Interviu cu organizatorul Festivalului de Artă “Talpa Iadului” din Ploiești
Pentru mine, comunitatea este comunitatea educațională și, în același timp, comunitatea este mediul în care oamenii fac ceea ce trebuie, nu ceea ce vor ei să facă; la fel ca în situațiile în care trebuie să ne asigurăm înainte de a trece strada, la fel cum trebuie ca întâi părintele să se salveze ca să își poată ajuta copiii în cazuri extreme etc.
Sunt norocoasă din acest punct de vedere pentru că am întâlnit astfel de medii, am lucrat și lucrez cu oameni de la care pot să și învăț (pentru că am vrut să învăț) prin intermediul diverselor proiecte la care am fost implicată, în diverse regiuni ale țării: Moldova, Muntenia, Ardeal, iar acum, Maramureș.”
Ce reprezintă educație din punctul tău de vedere și cum consideri că se prezintă în fața elevilor în prezent?
“Educația este un proces firesc, care ni se întâmplă în mod natural, pe tot parcursul vieții: învățăm natural să nu punem mâna în foc. Dacă prima oară am făcut-o și ne-am ars, învățăm să salutăm dacă vedem că obținem respectul celor din jur prin acest lucru, la fel cum învățăm să trișăm dacă în jurul nostru găsim aceste tipare comportamentale care sunt ignorate.
Și, la fel, învățăm să nu facem acele lucruri care pe noi ne-au durut, altora. Este un proces complex și este nevoie de mulți specialiști pentru a dezbate ce este educația. Eu mai degrabă, aș lansa întrebarea retorică ce pot face eu pentru mediul educațional din care fac parte?
Citește și: Interviu cu Florin Bordei, ploieșteanul care ține ateliere pentru copii cu ajutorul pieselor de lego
Nu pot răspunde la întrebarea cum consider eu că educația se prezintă în fața elevului deoarece educația începe din mediul familial și este continuu influențată de dinamica familiei. Mediul școlar se alătură acestei dinamici, vine și compensează sau agravează nevoile elevului.
Dacă aș fi elev, astăzi aș petrece mai mult timp în librării, biblioteci sau pe internet și aș căuta tot ce s-a scris despre acele subiecte care mă interesează sau răspunsuri la întrebările pe care le am.”
Ai fost plecată din învățământ și te-ai întors. Povestește despre asta.
“În învățământ am ajuns datorită îndrumării părinților mei. Dacă m-aș întoarce în timp, aș schimba acest lucru pentru că meseria de învățătoare/ profesor este una dintre cele mai grele meserii (vorbesc din proprie perspectivă, eu având șansa să lucrez și în alte medii profesionale).
În același timp am un mare respect pentru fiecare dintre cadrele didactice.
Nevoia mea de explorare nu era compatibilă cu limitările unui sistem educațional, iar acest lucru mi-a adus o senzație de neputință și conștientizarea iminentei plafonări, dacă aș fi rămas. De aceea, gândesc că firea mea este cea care nu s-a adaptat regulilor rigide ale unui sistem.
Citește și: Povestea prahovencei care, din dorința de a-i rezolva problemele de imunitate ale copilului, și-a deschis o salină de suprafață, în Ploiești
M-am reîntors în momentul în care construisem deja un program de Tehnici de învățare și citire rapidă, cu influențe pedagogice și din psihologie pe care am vrut să îl fac cunoscut tuturor elevilor. Nu am reușit în primul an, de aceea am mai rămas încă un an în sistem și am ținut acest opțional la clase de gimnaziu.
Această experiență mi-a arătat și mai clar faptul că fiecare copil are nevoi specifice, iar învățarea este o nevoie doar a unor elevi, ceea ce nu este nici rău, nici bine, doar o realitate la care, noi adulții trebuie să ne adaptăm. Acest lucru m-a făcut să continui acest program în privat.”
Ce anume te-a determinat să faci parte dintr-un ONG?
“Activitățile din ONG-uri sunt creative, vin să suplinească nevoile profesorilor și elevilor, sunt comunități care te ascultă și care sunt deschise la idei noi.
Pentru firea mea, deja formată pentru educație datorită Liceului Pedagogic din Ploiești, unde am avut profesori dedicați și extraordinari, acest mediu creativ și conectat la mediul național și internațional a fost și este cea mai bună casă.”
Care sunt cele mai relevante proiecte din care ai făcut parte pe parcursul carierei tale?
“Relevant pentru mine a fost opționalul pe care l-am introdus în școală pentru că am făcut acest lucru fără să aparțină vreunei instituții, iar munca și stresul au fost foarte mari, alături de bucuria reușitei.
Relevant pentru cititorii ziarului aș oferi doar numele celor cu care am colaborat pentru că sunt convinsă că le sunt cunoscute: Școala de Valori, Fundația Noi Orizonturi și Teatrul Vienez de Copii.”
Cum ai ajuns să fii managerul unui proiect internațional care implică tinerii și are ca obiectiv grija față de mediu?
“Prin multă muncă, responsabilitate, seriozitate și capacitatea de a-mi asuma decizii grele. Aceste trăsături au fost vizibile într-un proiect anterior acestuia, de acum 4 ani, iar când proiectul actual avea nevoie de un manager eu am fost, la acel moment, alegerea cea mai bună.”
Explică care au fost atribuțiile tale în calitate de manager al proiectului.
“În general, managerul de proiect este cel care coordonează toți partenerii, întocmește raportările, gestionează bugetul proiectului, iar oricând este nevoie susține orice acțiune din proiect pentru a se asigura că lucrurile merg bine. Activitatea este complexă, alături de o foarte mare responsabilitate.”
Cum anume s-a realizat acest proiect și cum reușește acesta, în prezent, să ajute comunitatea și mediul?
“Scopul principal al proiectului nostru REFE este de a crește gradul de conștientizare cu privire la consecințele schimbărilor climatice, consumerismului și producției de masă, care sunt înrădăcinate în societatea românească.
Citește și: Interviu cu Andrei Volosevici, primar Ploiești: “Sunt fericit și vreau să fiu și mai fericit. Îmi doresc un copil.” – VIDEO
Pentru a atinge acest scop Proiectul REFE își propune să contribuie la educația generațiilor viitoare printr-un set de materiale complete, adresate atât profesorilor, cât și elevilor, ușor de parcurs, interactive. Setul de materiale se adresează în special ciclului gimnazial și pot fi adaptate cu ușurință pentru oricare alt ciclu din învățământul preuniversitar.
Ajutorul este dat în special profesorilor care, de anul acesta au nevoie de pregătit activitățile și orele pentru Săptămâna Verde, salvându-le timp prin materiale care au exerciții și informații cu privire la diverse aspecte legate de mediul înconjurător, ecologie, mod de viață sustenabil.
Din papucii unui profesor, mie cel mai mult îmi plac «Caietul de Educație Ecologică» pentru că este plin de exerciții pentru clasă, ceea ce salvează timp de pregătire a lecțiilor și filmul documentar «De la 4 Pământuri la 1» pentru că este amuzant și educativ.”
Cine poate avea acces la resursele acestui proiect?
“Resursele sunt următoarele și sunt disponibile gratuit, pe site-ul proiectului, refeproject.eu/ Activități:
- Materialul Didactic adresat profesorilor, care conține o paleta largă de domenii abordate din perspectiva sustenabilității (apă, transport, haine, alimente etc.)
- Caietul Auxiliar suport pentru Educație Ecologică, clasa a 6-a, cu exerciții pentru fiecare domeniu prezent în Materialul Didactic. Menționăm faptul că acest Caiet Auxiliar a fost aprobat de Ministerul Educației și este disponibil spre a fi accesat gratuit.
Citește și: Filmul românesc Mirciulică. Dintr-o chestiune pur subiectivă, în timpul filmului, m-am ridicat și am plecat
- Ghidul pentru organizare unei tabere de sustenabilitate.
- Testul amprentei ecologice, adaptat pentru populația din România de către Universitatea din București
- Filmul documentar, De la 4 Pământuri la 1, în 10 episoade, adresat copiilor, care prezintă pilotarea taberei de sustenabilitate din cadrul proiectului.
- Piesa de teatru «Shakespeare și broasca aurie», unde problemele climatice sunt subliniate prin tonuri fie grave, fie vesele, fie optimiste sau triste.”
Care este cea mai mare hibă din actualul sistem de învățământ?
“Nu consider că sunt hibe, consider că este nevoie de mai multă conștientizare și asumare a realității și fiecare dintre noi, actor în educație, așa cum spuneam mai sus, ar fi bine să facă ce trebuie, nu ceea ce dorește.
Cunosc foarte mulți oameni care deja au aceste atribute, aștept contribuind la educație, să se atingă pragul maxim necesar producerii unui salt vizibil.”
Unde pot fi găsite episoadele proiectului despre mediu?
“Episoadele proiectului despre mediu pot fi accesate gratuit pe contul nostru de YouTube:(https://www.youtube.com/c/REFEProject).”
La final, lasă un mesaj pentru cititorii ziarului Observatorul Prahovean.
“Fiți deschiși lumii și experienței fascinante a vieții începând cu propria educație.”
Citește și: Când îți iei ultimul model de telefon, îți urăști locul de muncă și ești nemulțumit de viață
Citește și: Un magazin din Ploiești găzduiește nostalgia anilor ‘90, cu muzică pe casete și pe CD-uri. Vă mai aduceți aminte?
