Republik Fest, primul festival fusion-simfonic din România, organizat de Filarmonica „Paul Constantinescu”, a avut loc weekendul trecut la Ploiești. Din păcate, pentru mine, weekendul cu pricina, fiind între întoarcerea din concediu, de vineri noapte și începerea școlii de luni dimineață, a fost unul care nu m-a „coafat” deloc, cum se spune în limbaj colocvial. Adică… mai rău de atât nu se putea! A, ba se putea! Dacă era cu un weekend înainte, nu aș fi putut ajunge deloc!
Oricum… revenind… Deși mi-am dorit foarte mult să ajung în toate cele trei zile de festival, din motivele enumerate mai sus nu am putut ajunge decât în cea de-a doua zi, și nici atunci nu am avut cum să stau până la final.
Mi-a părut cel mai rău că am ratat Cargo Clasic și show-ul de lasere de pe Carmina Burana, ambele desfășurate vineri seară. Dar chiar nu aveam cum să ajung. M-am mulțumit cu ce îmi oferea ziua de sâmbătă așa că, însoțiți de doi prieteni, am mers și noi să vedem cam ce se poate organiza la Ploiești.
Recunosc, nu aveam așteptări prea mari… nici chef prea mult dar am privit totul ca pe ceva ce nu am cum să ratez, fiind organizat atât de aproape de casă. Adică mă simțeam ca și cum, dacă nu m-aș fi dus, nu aș fi avut dreptul să comentez, ceea ce nu-mi convine deloc.
Studiind programul de sâmbătă seara, am plecat chitită pentru „Dreams and Drums” și „Coma”, ambele desfășurate la „Band Stage”.
„Dreams and Drums” mi-a atras atenția datorită numelui lui Ciprian Rogojan, ex-Sistem, deci clar trebuia să fie ceva mișto, iar la Coma țineam neapărat să ajung datorită discuției pre-festival cu Dan Costea, vocalist și chitarist în cadrul formației, un tip care mi s-a părut atât de deschis și comunicativ încât trebuia să văd cu ochii mei o prestație live a Coma. Și nu am fost dezamăgită!
Ajungând mai devreme față de cât plănuisem, am trecut pe la Main Stage, unde erau „Lupii lui Calancea”. Am ascultat puțin, m-am dus până în față, am urmărit show-ul preț de vreo două piese și apoi am plecat „în recunoaștere”. La ora 20:00, m-am înființat în față la Band Stage, dar s-a întârziat destul de mult. A meritat însă așteptarea!
„Dreams and Drums” nu a adunat un public prea numeros în fața scenei și la final am înțeles de ce: este un proiect recent al lui Ciprian Rogojan, are doar o lună și jumătate dar, în mod sigur, dacă ar fi avut ceva vechime, ar fi adunat mult mai mulți spectatori.
Citește și: Cum arată Parcul Bucov după Republik Fest [FOTO]
Sunt egoistă, recunoasc, m-am bucurat într-un fel… A fost atât de mișto, am auzit o muzică minunată, altfel decât tot ceea ce am auzit în ultima vreme, am avut atâta loc în fața mea și în jurul meu, încât am putut să mă bucur cu adevărat de moment. Sunt conștientă că nu mai prind așa ceva prea curând! Cel puțin anul viitor pe vremea aceasta, când mult mai mulți vor ști ce înseamnă „Dreams and Drums”, nu va mai fi atât de liber la concertele lor. Și, ca să vă stârnesc puțin curiozitatea: Ați auzit vreodată „Anotimpurile” lui Vivaldi cum sună live, la tobe?!?!? 😉
Despre „Coma” sunt multe de spus, în primul rând trebuie să-mi exprim regretul că a trebuit să plec înainte de final. Recunosc, am ascultat din piesele lor, la căști, la laptop sau pe telefon, și pot spune un singur lucru: live e cu totul altceva!!!
Deși sună bine și la căști, energia pe care băieții o degajă pe scenă este de nedescris în cuvinte și face imposibilă menținerea unei stări „de nemișcare” indiferent de vârsta pe care o ai: 6, 26, 46 sau 66 de ani! Și publicul prezent acolo a dovedit cu prisosință asta!
Am văzut oameni de toate vârstele, de la copii și puștani de liceu, până la rockeri „cu ștate vechi”, 60+, care se bucurau de show și de melodiile celor de la Coma. Și repet, energia și atmosfera au fost la cote maxime, băieții chiar știu să transmită, știu să mângâie cu pana, dar și să dea cu bâta, așa cum spun ei.
Organizarea Republik Fest și calitatea publicului
Am spus-o și în cazul Centenarului Petrolul, o spun și acum: Atunci când plătești bilet la un eveniment, ai parte clar de o altă calitate a publicului prezent acolo! Nu se compară cu evenimentele organizate gratuit, tip concertele în aer liber de vara aceasta din centrul orașului, unde prezența „sămânțarilor” și a celor certați cu bunul simț este mult mai mare pe metrul pătrat decât a celorlalți.
Da, nu am stat până la final, dar, cât am stat, m-a șocat curățenia de pe jos, în primul rând. Deși bătea vântul, nu am văzut șervețele „zburate”, pahare de plastic aruncate sau, mai grav, ambalaje de diverse gustări, așa cum am văzut de fiecare dată la evenimentele gratuite.
Multitudinea de oferte din punct de vedere culinar, de la simpli cartofi, la fructe de mare, burgeri, gogoșele, clătite sau waffles, satisfăcea cerințele oricui. La fel și lichidele, apa, berea sau diverse cocktail-uri, erau disponibile la prețuri rezonabile.
Citește și: Imagini superbe de la Republik Fest, un festival care a adunat oamenii frumoși la Ploiești
Ca idee, apa la jumate era 6 lei, berea la draft 10 lei, iar cocktail-urile la 25 de lei. Și nu, nu arunc cu banii, dar chiar mi s-au părut prețuri rezonabile. Ca o comparație, la concertele la care am fost vara asta, sub 3 euro nu am dat pe o apă și sub 5 euro nu am dat pe un pahar de bere. Deci… 1,20 euro, 2 euro, 3 euro ca prețuri la băuturi chiar pot spune că sunt rezonabile.
Cea mai mișto idee mi s-a părut modalitatea de plată: cu card preîncărcat pe care îl foloseai oriunde, la mâncare, la băutură sau la atracții. În permanență, după ce achitai un produs, îți afișa soldul disponibil. Dacă rămâneai fără bani pe acest card, puteai să îl alimentezi cu orice sumă doreai la unul din punctele de încărcare prezente la tot pasul. Un alt semn că Ploieștiul trece într-o altă etapă, superioară, de organizare a evenimentelor.
Concluzia: Da, mai merg la așa ceva oricând! Doar să nimeresc o perioadă mai bună… 😉
Am mers la Republik Fest sâmbătă seară „de voie, de nevoie”, cum se spune. Am avut acea crispare că merg și mă enervez, că dau pe acolo de cine știe ce specimene, că mă împiedic în gunoaie și resturi și alte asemenea temeri. Și nu, nu pentru că era vorba de Ploiești, ci pentru că era vorba de un festival de această anvergură.
De-a lungul timpului am mai mers la câteva festivaluri, Capital of Rock, Gods of Metal, etc., organizate în afara țării și, de fiecare dată, am fost neplăcut surprinsă de mizerie în primul rând. La fel și anul acesta, la concerte, nu festivaluri, organizate în afara țării, aceeași mizerie deși oamenii prezenți acolo plătiseră bilet de ordinul a peste 100 de euro. Dar am îndurat, pentru că mă dusesem acolo cu țintă clară: artistul/artiștii, nu atmosfera.
Altfel au stat lucrurile la Republik Fest: aici m-am dus pentru atmosferă în primul rând, pentru „a lua pulsul”, cum se spune, și în subsidiar pentru line-up. Iar surpriza pe care am avut-o a fost de proporții: oameni de calitate, ofertă variată, prețuri decente, și, cel mai important, pază peste tot, atât poliție cât și jandarmerie!
Am fost atât de încântată încât cu siguranță anul viitor voi merge cu mult mai multă tragere de inimă. Acum știu unde merg, ce este la acest festival și, mai ales, ce fel de oameni vor fi acolo! Și îmi place cu siguranță! Deci se poate și la noi, la Ploiești, ba chiar aș merge mai departe încât să spun: Se poate chiar mai bine la noi decât la alții! 😉