Într-o lume în care știrile ne copleșesc cu teamă, iar graba ne fură răgazul de a simți, există un moment în care totul se oprește. Un moment în care viața bate moartea, iubirea învinge frica și lumina rupe definitiv întunericul. Se numește simplu: ÎNVIEREA! Pentru creștinii din întreaga lume, noaptea de Paște nu este o tradiție, este o întâlnire tainică cu speranța. Este clipa în care sufletele se aprind, unul câte unul de la o flacără mică, dar eternă. Iar din această flacără, renaște o bucurie care nu poate fi explicată ci doar trăită.
Lumina care se dă mai departe
În miez de noapte, când clopotele bat și preotul rostește cu voce tremurată „Veniți de luați lumină!” ceva se schimbă. Oamenii nu mai sunt doar umbre pe trotuar, devin chipuri luminate, ochi umezi, mâini întinse spre cer. Fiecare lumânare aprinsă este o mărturie. O promisiune. Un legământ. Că nu vom mai fi niciodată singuri, atâta timp cât purtăm lumina în noi.
Învierea nu e doar o minune din trecut, este o minune care se întâmplă și azi.
Se întâmplă în spital, când un medic obosit zâmbește pacientului care a trecut cu bine prin operație. Se întâmplă în casa unei mame care, deși are puțin, împarte din suflet cu cei care n-au nimic. Se întâmplă în tăcerea unui copil care își strânge părinții în brațe și spune: „Hristos a înviat!”. Se întâmplă când Omul DĂNUȚ PRUNĂ împarte bucurii!
Pentru unii, Învierea e în biserică, sub cupolele aurii și cântecul de clopot. Pentru alții, e în stradă, în grija față de un necunoscut.
Dar pentru toți, este deschiderea unei uși care părea încuiată pentru totdeauna, ușa către speranță.
Există oameni despre care nu se scriu cărți dar care le schimbă finalul celor care le-au pierdut începutul. Oameni care nu intră pe ușile larg deschise ale istoriei, dar care veghează din pridvorul tăcerii. În marea și încă neterminata Catedrala a Mântuirii Neamului, unde piatra și rugăciunea se întâlnesc la fiecare colț, există un spațiu mai mic, mai cald, mai viu: Paraclisul. Iar acolo, aproape nevăzut, dar mereu acolo, este Dănuț Prună.
Dănuț Prună nu este nici administrator nici preot, este voluntar. Este gardianul nevăzut al unei suferințe colective, este cel ales de divinitate să facă bine pentru semenii săi.
Puntea dintre durere și cer
Dan nu vorbește mult. Dar când o face, cuvintele lui par scoase dintr-o Evanghelie nescrisă. Nu are titluri, dar are prezență. Nu caută autoritate, dar este ascultat. Aduce cu el un amestec straniu de smerenie și forță. Ca un bătrân care a văzut tot, deși anii lui nu trădează vârsta unei asemenea înțelepciuni.
Sub umbrela Paraclisului Catedralei Naționale, se întind zeci de inițiative: caravane medicale, vizite în spitale, pachete pentru cei fără nimic. Dar mai presus de toate, se întinde un fir invizibil de compasiune. Și la celălalt capăt al firului este tot Dan. Cu mâinile ocupate și sufletul deschis. Cu durerea altuia în priviri și lumina în pași.
Cine este de fapt Dănuț Prună, omul care mișcă mii de inimi în tăcere?
Nu-l vezi la televizor. Nu urlă slogane. Dar e acolo, în centrul unui mecanism uriaș care pulsează viață, speranță și credință. Numele lui e Dănuț Prună, și este coordonatorul voluntarilor Catedralei Mântuirii Neamului.
Dar de fapt, e mult mai mult. E arhitectul invizibil al binelui. E umărul de sprijin în întuneric. E glasul care nu cere, dar îndeamnă.
Reporter: Cine sunteți Dănuț Prună?
Sunt o persoană obișnuită, cu familie și copii, sunt un om normal. Sunt ofițer la Statul Major al Forțelor Aeriene Române.
Ce v-a motivat să ajutați oamenii, să participați la acțiuni de voluntariat?
Răspunsul meu este simplu: biserica. Atunci când aveam probleme, când aveam nevoie de ajutor, am mers la Paraclisul Catedralei, m-am închinat și m-am rugat…doar atât. La plecare, în stația de autobuz o doamnă necunoscută m-a întrebat dacă l-am cunoscut pe preotul Ciprian Grădinaru. I-am răspuns simplu, nu iar doamna mi-a recomandat să fac cumva să îl cunosc. Acela a fost momentul meu de cotitură spirituală! Am simțit că voi fi alt OM! M-am reîntors imediat, iar Dumnezeu mi-a întins o mână mare.
Am avut privilegiul să îl cunosc și să stau de vorbă cu preotul Ciprian Grădinaru care ulterior mi-a devenit părinte duhovnic. Mărturisesc că deși nu știam mai nimic despre tainele credinței, despre spovedanie, despre cele care acum îmi sunt firești prin părintele Ciprian, viața mea s-a schimbat!
Dănuț îmi povestește zâmbind despre primele cuvinte schimbate, despre primele impresii, care acum îi sunt călăuză și model de viață. Zâmbește și ochii i se umplu de bucurie. Este expresia feței sale pe care am observat-o pe parcursul dialogului nostru. O lumină pe care o vezi la oamenii ce se hrănesc din bucuria faptelor bune. Este exact așa cum am intitulat acest articol de presă – OMUL CARE ADUCE LUMINA ÎN SUFLETE!
Vă reamintiți, când s-a întâmplat acest moment de cotitură ?
Nu voi uita niciodată, în anul 2011, anul de cotitură spirituală.
Ce a urmat după aceea?
A urmat o perioadă frumoasă, o perioadă în care am crescut sufletește, îmi povestește Dănuț. Am început cu „ascultări”, cu sfaturi și îndemnuri ale părintelui duhovnic, de a ajuta diferite persoane, de a face bine semenilor mei.
De-a lungul timpului o mulțime de oameni s-au strâns în jurul părintelui, iar la îndemnul acestuia am desfășurat o serie de acțiuni cu scop caritabil, precum donare de sânge, campanii de întrajutorare a celor nevoiași, hrană si alimente în localitățile izolate acolo unde greu calcă picior de om, și multe altele.
Am ajuns ușor, ușor de la campanii în care erau implicate doar câteva persoane, îmi mărturisește Dănuț Prună, la acțiuni desfășurate la nivel național. Acestea se axează pe cerințele cu care se confruntă societatea românească. Și din păcate sunt multe.
Îi urmăresc atent privirea, pe fața sa, din păcate, cu durere o spun, i se observă o mulțime de grimase, de zbucium interior ce nu și-l poate ascunde. Este zbuciumul acela care exprimă o trăire autentică, este uneori neputința de a putea face mai mult!
Îmi povestește cu o sinceritate cum rar mi-a fost dat să văd, că are momente și trăiri care îi „rup” sufletul, care îl macină zile și nopți că nu poate reuși mai mult. Și tot singur spune: Dan cu ajutorul bunului Dumnezeu vei răzbi. Crede și vei reuși!
Prin îndemnurile și chemările părintelui Ciprian Grădinaru, s-a format o comunitate care crește pe zi ce trece, o comunitate care sare oricând spre a-și oferi ajutorul. Azi dintre cei prezenți la diversele campanii umanitare fac parte medici, profesori, oameni de diverse categorii profesionale, dar care TOȚI AU ACELAȘI SCOP, acela de a dărui un strop de bunătate, de fericire, de mulțumire pentru semenul său!
Campaniile care au atins inimile românilor
Sub îndrumarea lui, voluntarii Catedralei au ajuns în sate îngropate în noroi, în spitale unde speranța se ține cu perfuzii, în centre pentru copii unde un zâmbet e o minune rară. Coșuri pentru bătrâni, daruri de Crăciun, vizite în centre oncologice, rugăciuni pentru cei fără familie – nu sunt doar acțiuni, sunt declarații de iubire pentru oameni. Și de fiecare dată, Dănuț Prună este acolo. Cu mâinile ocupate și inima liberă. Cu o tenacitate liniștită care mută munții. Sau, mai exact, ridică sufletele din prăpastii fără să întrebe ce i-a dus acolo.
Așa și-a cunoscut soția, îmi face o confidență Dănuț. Pe Cristina am cunoscut-o la părintele duhovnic, și de atunci am rămas împreună! Suntem alături de oameni, alături de cei care au nevoie, de cei care ne solicită.
Darul Părintelui
Am să îți fac o mărturisire personală, o trăire ce îmi bucură sufletul și mă face să fiu mai atent la nevoile semenilor mei.
„Din omul care a avut nevoie de ajutor am devenit o persoană care ajută oamenii”
Prima oară am început să ajut comunitățile nevoiașe, familiile din mediul rural. Au urmat apoi campaniile de donare de sânge, cele organizate pentru controlul sănătății, cele de întrajutorare a celor în nevoi, a copiilor care nu pot merge la școală și încă multe altele.
CAMPANIA SĂNĂTATE PENTRU SATE
Ce v-a impresionat cel mai mult in toate aceste campanii? Există o întâmplare care v-a marcat?
Desigur sunt multe, foarte multe. Practic nu există campanie de la care să nu rămân cu o amintire.
Eram undeva prin județul Bacău, cu o echipa de medici si asistenți în care monitorizam și îndrumam starea de sănătate a locuitorilor din comuna respectivă. Și azi revăd cu ochii minții cum la un bătrân care pur și simplu i se făcea un control de rutină cardiologic i s-a descoperit un infarct de miocard chiar la control. Realizez și acum starea aceea de tensiune, de a găsi cea mai bună soluție medicală.
Puteam să pierdem bătrânul sau să primească șansa la o nouă viață. Și din fericire așa a fost. A venit urgent o ambulanță, a fost internat la un spital din Iași, unde s-a intervenit și totul s-a terminat cu bine.
Pot spune ca până la acest moment al discuției noastre au beneficiat de această campanie aproximativ 16000 de persoane de la nivelul întregii țări. Sunt peste 80 de medici benevoli, de diferite specializări care participă la această campanie. Toți acești medici s-au strâns în jurul părintelui Grădinaru, și își unesc forțele pentru bunul mers al campaniei. Am fost în Maramureș, în Moldova, în Banat, practic acolo unde este nevoie!
Este o bucurie imensă să vezi rezultatele frumoase, ai satisfacția sufletească a lucrului împlinit. Asta te face să mergi înainte, să ajuți în continuare!
Tot prin această campanie, în anul 2018 a fost semnat între Patriarhia Română și Institutul Oncologic București un protocol privind screening-ul în prevenția cancerului. Inițial am demarat la nivelul zonal, iar ulterior constatând nevoile celor cărora ne adresam, am extins această acțiune. Pot să va spun că din 2000 de femei consultate, undeva la 120-130 dintre acestea, s-au constatat leziuni precursoare de cancer.
Plecând de la rezultatele și învățămintele acestei campanii, am tras concluzia că nu avem o educație sanitară sănătoasă. De aici ne-a venit ideea să începem un program de prevenție și educație sanitară în rândul copiilor școlari. Așa am demarat o altă campanie, intitulată- „Campanie și educație pentru sănătate” dedicată în special copiilor cu vârste cuprinse între 8 și 14 ani. Avem o echipă complexă de medici cu specializări specifice copiilor, respectiv medic stomatolog, psiholog sau psihoterapeut, kinetoterapeut, medicină generală, și nutriție. Am ajuns până acum în treisprezece județe din țară și din Republica Moldova, beneficiind de acest program aproximativ 17000 de copii.
Îmi permit să vin cu o sugestie – program pe care îmi doresc să o implementați cât mai curând posibil. Și mă refer aici la educația și prevenția în rândul tinerilor și adolescenților referitoare la consumul de droguri și substanțe halucinogene. Știm cu toții că acest fenomen a căpătat o amploare deosebită în ultimul timp, iar efectele sunt devastatoare.
Cu siguranță ne vom implica și în acest domeniu. Nu avem până acum un parteneriat încheiat cu vreo autoritate competentă, dar voi ține cont de sugestia primită.
„Nu suntem aici să fim aplaudați. Suntem aici să ajutăm.”
E deviza lui. Simplă. Dar când o spune, pare o lovitură de tun în lumea egoismului și a selfie-urilor filantropice. Dănuț Prună nu a făcut niciodată spectacol din bine. A făcut binele cu sfințenie. Cu determinare. Cu tăcere. Cu smerenie.
Voluntarii îl urmează nu pentru că trebuie, ci pentru că simt că merită. Pentru că în prezența lui și cei mai timizi încep să creadă că pot schimba lumea. Și o fac. În fiecare zi. Cu pași mici, dar siguri. Cu gesturi care nu se văd, dar rămân.
Cel mai mult m-a impresionat cazul unei familii din județul Prahova, la care am mers cu un sac de alimente. Intrând în acea curte am constat că cei patru membrii ai familiei locuiau într-o casă dărăpănată, ce abia își mai ținea pereții. Am hotărât atunci că le vom ridica o casă. În aproximativ trei luni casa era ridicată. Ajutorul a venit de la cei apropriați. Practic Dumnezeu deschide ușile celor ce își doresc să facă bine!
Pot să spun că am plâns atunci când am văzut bucuria uneia dintre copile care a povestit tatălui sau:
„Tati, de acum încolo te poți odihni când ajungi acasă de la muncă, eu nu mai trebuie să sting lumina și să învăț pe întuneric.”
La finalul acestui material veți putea urmări înregistrarea video preluată de la un post de televiziune, în care se poate viziona „minunea” omului Dănuț Prună.
Tăcerea care vindecă
Într-o lume obsedată de imagine și zgomot, Dănuț Prună face exact opusul: reabilitează tăcerea. O face funcțională. Rodnică. Transformă tăcerea în fapte, iar discreția într-un mod de a sluji lui Dumnezeu. El nu caută să impresioneze. Caută să aline. Mulți se întreabă cum reușește. Răspunsul nu e complicat: nu și-a pus niciodată pe primul loc dorințele, ci nevoile celorlalți. În asta constă miracolul Dănuț Prună. Un miracol care nu țipă, dar se aude.
O misiune dincolo de fișe de post
Sub umbrela Paraclisului, se întind zeci de inițiative: caravane medicale, vizite în spitale, pachete pentru cei fără nimic. Dar mai presus de toate, se întinde un fir invizibil de compasiune. Și la celălalt capăt al firului este tot Dănuț Prună.
La finalul acestui impresionant si emoționant dialog purtat cu cel ce aduce lumina și bucuria în casele și sufletele oamenilor, doresc să reamintesc cele patru mari campanii și programe desfășurate de Dănuț Prună și echipa sa:
SANATATE PENTRU SATE
AJUTOR PENTRU ELEVI
EDUCAȚIE ȘI PREVENȚIE PENTRU SĂNĂTATE
IMPLICĂ-TE ȘI ÎMPREUNĂ REUȘIM
Doresc să dezvoltăm aceste proiecte, este nevoie de implicare, de ajutor. Personal îmi doresc să ajungem cu aceste campanii în cât mai multe locuri din țară, acolo unde ni se cere ajutorul. Avem nevoie de implicarea tuturor celor ce vor să dăruiască un strop de speranță, o lacrimă de bucurie, un zâmbet pe chipul unui copil, avem nevoie de fapte bune!
O candelă care nu se stinge
Dănuț Prună nu va fi erou în manuale și probabil nici protagonist în documentare. În sufletul miilor de oameni care i-au simțit prezența, va rămâne veșnic. Ca o candelă aprinsă într-o noapte de Înviere. Ca o mână întinsă fără cuvinte. Ca un om care a ales să trăiască pentru ceilalți.
Dănuț Prună nu are funcții înalte, dar are o statură morală care inspiră. Nu vorbește mult despre Dumnezeu, dar Îl slujește prin fiecare faptă. E dintre acei oameni rari care nu întreabă „Ce primesc? ci „Cu ce pot ajuta?”
Pentru unii, e un mentor. Pentru alții, un prieten. Pentru toți cei care îl cunosc, este o sursă de încredere, de calm și de bunătate. E omul care, fără să ridice vocea, îți ridică moralul. Care nu îți promite că va fi bine, ci face binele.
Galerie FOTO (Arhiva personală Dănuț Prună)
