Să zicem că ești o femeie de carieră, de succes, ai niște realizări, dar a trebuit totuși să te îregimentezi și într-un partid, după modelul vremurilor când te-ai format ca om, iar partidul era în tot și toate.
Si cum in orice domeniu din tara asta si astazi se amesteca politicul cu interesele lui, te pune partidul asta sa-l scoti dintr-o imagine jalnica si sa iei functia de director la o societate -sa-i zicem Hale si Piete SA- ce a avut un management dezastruos, gestionat de un om al aceluiasi partid. Nu e neaparat pe expertiza ta dar, te lasi convinsa. Si accepti, iti ei treaba in serios insa descoperi ca totul a fost parjolit inainte. Dar totul. Asteptarile sunt mari, faci eforturi, carpesti cate ceva cand, ca un destin nemilos, o hartie de la o institutie zice ca Piata Centrala nu mai poate functiona. Trebuie inchisa. Si ai atunci momentul tau de glorie si iti asumi raspunderea continuarii activitatii, in speranta ca oricum exista un proiect de reconstructie a pietei. Te concentrezi pe chestiune…totul e incalcit si cum ziceam pe langa pregatirea ta…te mai consulti cu adjunctul, care are ceva expertiza dar nu te poti increde…daca are ganduri subversive? Dai comunicate, etape de lucru, oamenii se invioreaza ca gata, vom avea piata noua.
Descoperi insa ca un alt director, cu mult inaintea ta, a vandut bucati din piata cu acte –acum papa banii prin Americi- si tu nu poti nici macar sa demolezi ce nu-i al tau, pasami-te sa construiesti pe deasupra.
Stand asa abatuta in scaunul de director, suna telefonul si auzi vocea suava a secretarei : a venit domnul Nan…ptiu drace iti zici in gand, a fost si saptamana trecuta ce-o mai vrea? Asta e din tagma alora cu dialogul, cu reprezentarea, ong-isti care isi baga nasul peste tot, aflu eu ce-l mana-n lupta. Iti amintesti cum a venit prima data la tine si zicea ceva de genul: eu va urez succes, dar de unde veniti dumneavoastra si la ce gasiti aici, e ca si cum v-ar lua cineva din Rai v-ar duce in Iad si v-ar cere sa faceti sa mearga treaba ca in Rai. Insa aveti instrumentele Iadului. Apoi afiseaza o grimasa a zambet, dar nu stii daca e ironic sau asa zambeste el, nesuferit om…si amintirea se rupe cand simti respiratia secretarei ce asteapta in telefon un raspuns. Vai de mine sa intre…luati loc domnule…
dar el direct, zice: am o intrebare scurta: se mai face piata?
Bombă! Noua clădire a pieței nu poate fi construită
Il iei si mai din scurt. Domnu, domnuu… de unde le scoateti? Sunteti a treia persoana pe ziua de azi, care ma intreaba asta. Cred ca cineva are interese sa raspandeasca zvonuri…domnuuu…Nan da…dumneavoastra stiti ca eu nu dorm noaptea? Ma gandesc cum sa le rezolv pe toate? Ma gandesc chiar si la batranele acelea care vin cu marfa in piata…stiti ca eu numai de la ele cumpar? Stati ca am si gasit solutia…aaa..nu mai facem piata provizorie pe amplasament metalic… chiar si domnul Hoinarescu, dragul nostru arhitect, a fost atat de fericit ca nu trebuie sa mai facem sapaturi sa afectam doamne fereste rezistenta Halelor. O sa amplasam niste corturi. (Si asta…ong-istu asta …face iar fata aia ironica de parca spune: pai la ce tiganie e in piata, corturi ne trebuiesc.) Dar nu orice fel de corturi domnu Nan, ceva frumos o sa vedeti, le amplasam repede, in maxim o luna le avem montate. Aaa.. am gasit si solutia la incendiu…mingiile acelea…revolutionare care la contact cu focul…buum explodeaza o substanta si il stinge…ca v-am zis ca nici noaptea nu dorm. Nu stiti de bilele antiincendiu? Este o chestie…sa deschid internetul sa va arat? Nu? Aveti ceva cu mine? Poate n-ar tebui sa incep cu bilele? Ei bine, chiar daca dumneavoastra afirmati ca imaginea batranelor venind cu basmalutele lor si cu cosnita de fructe este una idilica aprovizionarea unui oras ca Ploiestiul neputand sta pe disponibilitatea batranei de a veni la piata, eu tot le prefer si ma gandesc tot timpul la ele. Ma acuzati de demagogie dar si dumneavoastrava va sustineti ideile pentru ca sunteti interesat. Poate sunt insuficiente dar sunt mai sanatoase produsele lor.
Omorâţi-o pe mamaie! Ştie ea de ce.
Doamna, m-am mai linistit. Avem mingiile pentru eventualul incendiu, (intre timp vor incinge baietii si o miuta cu ele) care s-ar putea declansa in corturile pe care urmeaza sa le construiti, dar un domn in Piata, isi modernizeaza spatiul despre care zice ca e cumparat si intabulat si ca nu permite nimanui sa demoleze ce e al lui. Deci se mai face piata?… –
S-a spart si balonul asta cu reconstructia pietei si tocmai ce intr-o emisiune tv dezvoltase-si povestea cu corturile, cu mingiile si domnul Hoinarescu . Anarhistu plecase de mult…astia cu #rezist trebuiesc arsi zdravan la punga sa simta si Soros daca isi baga nasul in bucataria ta… Cufundata in fotoliu cauti solutia :
Maresti tarifele la parcarea in care nu vei mai construi corturile ce l-au facut fericit pe domnul Hoinarescu si pentru incendiul carora aveai si mingiile. Daca ploiestenii vor sa manance sanatos de la batranii nostri, sa plateasca.
Si dovada cresterii tarifelor pe care o prezint, nu mai face parte din pamfletul pe care tocmai l-am incheiat.
Piața din Prahova care dă clasă Halelor Centrale din Ploiești. FOTO
PS. Masinile ce aprovizioneaza cu pui, peste, mezeluri sau carne de porc si vita, din ratiuni tehnice si reguli sanitar-veterinare, o fac doar prin subsolul Halelor, accesul fiind posibil prin cele doua rampe. De cele mai multe ori un furnizor gaseste rampa ocupata, fiind nevoit sa astepte eliberarea ei mai intai, apoi intra la descarcare. Si cu siguranta depaseste ora de stationare si va ajunge la tariful de 10 lei/ora.
Doua intrebari:
1. Domnule presedinte de Consiliu de Administratie Pintoiu Toma, in ce oras din Romania mai exista tariful de 10 lei pe ora de parcare?
2. Nu era mai potrivit sa incepeti cu dezactivarea celor peste 150 de cartele tip „riveran” cu care se intra, se iese si se stationeaza gratis, oferite preferential si despre care nu faceti referire in Decizia nr 1271?