Astăzi vom călători cu trenul. Dar nu oricum, ci acompaniați de doi dintre maeștri filmelor de acțiune: Burt Lancaster și Gene Hackman. Am ales aceste două filme de acțiune, ambele cu o localizare specific feroviară, din două motive: Primo, pentru că am observat că a revenit moda fimelor de gen, în care acțiunea se desfășoară, în ritm alert, pe șinele de cale ferată; Secundo, pentru că pur și simplu mi se făcuse puțin dor de o călătorie cu trenul. Vouă nu? 😉
Fiecare tren are nașul lui…
Filmul mai vechi este ceea ce astăzi s-ar chema, un veritabil “block-buster”. La momentul când a fost turnat (1964), spectatorii, la finalul acestuia au ieșit din sală de-a dreptul extaziați și total nerăbdători să-l revadă a doua zi, la matineu. De ce? Pentru că protagonistul acestei pelicule a dat naștere atunci, acelui nou și uluitor tip de erou, unul în aceeași măsură respectat, puternic, autoritar, romantic, crud, răzbunător, corect și amuzant. Un fel de John McLane…e drept, ceva mai ceferist si mai șaizecist 😊 dar foarte, foarte bun!
Detaliul din acest film este reprezentat de faptul că scenele cu deraieri au fost realizate chiar în Franța și au fost 100% reale. Deasemenea, bombardamentele din triaje au fost reproduse în totalitate cu dinamită adevărată. Tocmai de aceea, în anumite scene se pot chiar observa, undele de șoc provocate de explozii.
Filmul mai nou este la fel de tensionat ca și primul și chiar dacă a fost intenționat conceput într-un tempo neo-noir, acesta nu este deloc un film care să ducă vreo clipă, lipsă de acțiune. Protagonistul filmului nu vă este străin nici el, mai ales pentru că v-ați obișnut probabil, din unele filme anterioare pe care vi le-am recomandat, cu prezența lui atât de carismatică.
Detaliul acestui film este acela că mare parte din producția cinematografică a fost filmată în defileele Munților Stâncoși din Canada, undeva în mijlocul unor peisaje care-ți taie răsuflarea. Deasemenea, trenul folosit pentru filmarea scenelor exterioare și interioare a fost format din douăsprezece vagoane, cușetă sau restaurant, fiind toate la rândul lor, angrenate de o locomotivă diesel de mare putere.
Filmele:
Filmul mai vechi: The train (Trenul); An: 1964, Regia: John Frankenheimer; Cu: Burt Lancaster, Jeanne Moreau; Paul Scofield; Gen: Acțiune, Război.
Filmul mai nou: Narrow margin (Pe muchie de cuțit); An: 1990, Regia: Peter Hyams; Cu: Gene Hackman, Anne Archer, James B. Sikking; Gen: Acțiune, Thriller.
Melodiile recomandate de mine astăzi vă vor încânta, sper, în aceeași notă…feroviar-contemplativă și sper să vă surprindă plăcut, ținând cont că sunt ambele destul de ritmate și…oarecum cunoscute.
Glasul roților de tren…
Melodia mai veche este o piesă veselă, despre îndrăgosteala aceea, de tip “dolce far’ niente”, a Italiei anilor ’60. Imediat după apariția ei, piesa a devenit un hit european, urcând și rămânând mult timp pe locul 1 în topul preferințelor italienilor și totodată, rezistând timp de mai multe săptămâni, pe același loc întâi și în Austria.
Melodia mai nouă este o piesă disco tipică; una care îndeamnă ascultătorul la ritm dansant, mișcare corporală pendul-circulară…sau măcar…la bătutul darabanei pe ritmul melodiei, cu palma pe genunchi și din vârful pantofului, sacadat în podea. Este compusă de către o formație nu foarte cunoscută la noi dar foarte apreciată în Marea Britanie și SUA. Deh, la vremea respectivă abia pătrundeau aici, în mod cu totul și cu totul ilicit, piesele celor de la Beatles, ABBA sau Boney M.
Melodiile:
Melodia mai veche: Azzuro; Artist: Adriano Celentano; An: 1968, Gen: Italian pop
Melodia mai nouă: Last train to London; Artist: Electric light orchestra; An: 1979; Gen: Disco, R&B
Vizionare ori/și audiție plăcută!