M-am trezit de dimineață… poate prea de dimineață. Am sperat să mai prind ceva apă caldă, măcar un rest pe țeavă. Nu a fost să fie… etajul m-a trădat. Când stai la 4/4, nici atunci când, teoretic, ai apă caldă, de fapt dimineața nu prea ai.
Ieri dimineață am simțit parcă mai abitir nevoia unui duș. Așa e cu lucrurile interzise, cu cât sunt mai greu de obținut, cu atât ai nevoie mai mare de ele.
Mi-am umplut sticlele de 2 litri și le-am dus pe balcon în speranța că după-amiază, când vin de la muncă, voi avea „apă caldă”. Deși prognoza arată înnorat toată ziua, poate cei de la meteo dau cu bâta-n baltă. După atâta caniculă nu se poate ca, tocmai acum, să rămânem fără soare. Văd eu până diseară…
Plec la serviciu. Deși mi-am încălzit apa pe aragaz, ca și în alte dimineți când, teoretic, era „apă caldă”, mă simt mai murdară și mai lipicioasă. Și nici măcar nu a fost așa de cald noaptea trecută… e clar, subconștientul lucrează.
În drum spre serviciu îmi imaginez ce va însemna redacția din punct de vedere olfactiv peste o săptămână, apoi peste două… Abia m-am întors din concediu dar parcă mi-aș mai lua câteva zile.
Mă gândesc de ce mi se întâmplă asta și, brusc, am o revelație: este răzbunarea Providenței. Acum o săptămână făceam mișto de un prieten, bucureștean, care posta pe Facebook poză cu oala cu apă pusă pe aragaz la încălzit. Știu că i-am scris ceva de genul: „De ce te plângi că nu ai apă caldă? Măcar acum ai căldură. Ai răbdare până la iarnă când nu vei avea nici, nici…”. Cam asta i-am zis, mai mult sau mai puțin exact.
Citește și: Ploieștiul rămâne fără apă caldă. Declarația de presă halucinantă susținută de primarul Andrei Volosevici
Fix a doua zi am aflat (în concediu fiind) că de la 1 august Ploieștiul rămâne fără apă caldă. E clar. Mi se dă o lecție! Să mă învăț minte să mai fac mișto de bucureșteni…
Am ajuns la redacție. Pe parcursul zilei s-a discutat aprins subiectul. Eu, mai ruptă de realitate decât de obicei, încerc să mă fac atentă. Degeaba. Nu-mi iese. Gândul îmi zboară tot la care va fi atmosfera peste o săptămână-două. Instinctiv îmi apropii nasul de bluză. De ce? Nici eu nu știu… doar m-am spălat dimineață și bluza am luat-o din dulap. Subconștientul e de vină…
Apoi, brusc, mă izbește realitatea: În redacție va fi mai mult decât respirabil! Unii sunt din Urlați și au apă caldă (dar parcă văd că le vine și lor rândul cât de curând…). Alții din Câmpina și au și ei (deocamdată…). Nu mai punem la socoteală colegii cu vile, case și centrale sau pe cei doar cu centrale de apartament. Brusc realizez că o să fiu singura care va polua atmosfera. Eh, nu chiar, exagerez… o să fim vreo 2-3…
Mă uit pe geam, soarele nu dă semne să apară. În mod normal m-aș bucura, dar nu e cazul. Îmi zboară gândul la sticlele mele cu apă de pe balcon.
M-am gândit la un moment dar să iau un duș de camping. Am văzut pe net la 39 de lei, volum 20 de litri, pungă neagră. Moaaaaa, e lux! 20 de litri de apă caldă pe care îi plătești la preț de apă rece. Eram fericită. Asta până când „vocea conștiinței” (a se citi „soțul”) m-a trezit la realitate: „Și cum manevrezi tu, mă rog, punga de 20 de litri?!?! Hai, tu ca tu, dar copiii?”. Brusc toată fericirea mi-a dispărut. De la extaz la agonie…
Citește și: Atenție, Andrei Volosevici nu mai doarme de pe 27 iulie! Din nefericire, 55.000 de apartamente din Ploiești nu mai au apă caldă
Și m-am văzut iar în imposibilitatea unei rezolvări a situației. Nu vreau să ajung ca Sebi, prietenul meu bucureștean de pe Facebook, cu oala cu apă pusă pe aragaz la încălzit. Dar nu văd altă soluție. În plus, am ajuns deja… Și atunci să pun poză și eu pe Facebook și să fac eu mișto de mine însămi?… Încă nu… Ce trist!
Am ajuns aseară acasă. Din reflex am dat drumul la „apă caldă”. Cu aplomb mezina mă anunță că: „N-avem apă caldă, mami! Doar la bidon!” (bidon = dozatorul de apă plată – n.r.). Ha! Ce-ar mai fi să mă spăl cu apă caldă „de la bidon…”?.
Zâmbesc amar și merg să verific sticlele de pe balcon. Logic, apa e aproape la fel de rece ca cea de la chiuvetă. Oftez și pun oala cu apă pe aragaz. Mă gândesc dacă să-i fac poză și să o pun pe Facebook sau nu. Decid că e mai bine deocamdată nu. E doar prima zi și sunt prea deprimată. Poate mâine am să văd lucrurile în altă lumină… mai optimistă. Pregătesc și ibricul și duc oala în cadă. Eheeeee, am un deja vu. Am mai trecut prin așa ceva când eram mică și se făceau revizii anuale și… am supraviețuit. E ok, o să scap și din asta!
Citește și: Reacția primarului Volosevici după ce Ploieștiul a rămas fără apă caldă: ”Este simplu să spui avem încredere că va găsi Andrei o soluție”
Și brusc, deși nu e încă mâine, încep să văd lucrurile într-o lumină mai roz. Ba chiar mă gândesc amuzată că nu e chiar așa rău… adică se putea și mai rău! Am apă caldă? Am! Cum am obținut-o? Am încălzit-o pe aragaz, la flacără. Deci… e bineeee! Avem gaze să încălzim apa! Dacă nu aveam nici din alea???
Eh, dacă nu aveam nici gaze, încălzeam la microunde sau la cuptorul electric. Dar dacă nu aveam nici curent electric?!?!?! Deci se poate și mai rău… Vai, dar dacă rămâneam fără net?!?! Atunci chiar era tragic!
Hai că e ok. A trecut deja o zi. Mai sunt doar aproximativ 29. Cât de rău poate să fie? O să scap cu viață și din asta! 😉
P.S. Nu vă speriați, nu o să țin jurnal zilnic. Am vrut doar să semnalez că am trecut de prima zi. Voi mai reveni pe parcursul celor „aproximativ 30 de zile” dacă se va întâmpla ceva notabil. Până atunci vă doresc să mirosiți bine cu toții! 😊
Facem haz de necaz, dar mai bine ar fi sa ne strangem toti ploiestenii afectati de aceasta decizie si sa dam cu ei ( presedinte CJ, primar, consilieri si cine o mai fi vinovat de acest lucru
) de pamant ca sunt platiti din taxele si impozitele platite de ploiesteni.
Daca nu sunt capabili sa plece unde or vedea cu ochii.