Problema diverselor depuneri pe componentele motoarelor mașinilor este una reală. Calamină, ulei, praf, funingine, toate ajung să se depună pe diverse piese, iar motoarele mașinilor au de suferit.
Din cauza combustibilului inferior benzinei, cele mai afectate sunt motoarele alimentate cu motorină. Nu sunt ferite nici cele pe benzină, însă în acest caz afectarea se produce într-un interval mai lung de timp și nu atât de grav, așa cum se întâmplă în cazul motorinei.
Ce este de făcut? Totul ține de întreținerea permanentă a motorului. Utilizarea lui, fără a-i acorda atenția cuvenită (revizii, schimburi), uneori până acesta cedează, determină în final necesitatea înlocuirii multor componente, unele extrem de costisitoare (turbine, valve egr, catalizatoare, filtre de particule, supape, etc.). Fiind componente solicitate intens, acestea au o durată limitată de bună funcționare, iar întreținerea lor prelungește această durată, costurile întreținerii fiind sensibil mai mici decât ale înlocuirii premature.
Există nenumărate soluții pentru prevenirea problemelor de natură tehnică: înlocuirea la timp a filtrelor și fluidelor cu unele de calitate, demontarea și curățarea chimică sau mecanică a unora dintre componente, utilizarea în carburant a unor aditivi cu proprietăți de curățare, etc.. Nu cu mult timp în urmă, și pe piața de profil din România, a apărut metoda decarbonizării. Este cu adevărat eficientă? Am încercat să o testăm la Ploiești, într-un atelier situat în zona de sud, vis a vis de UPG.
Pasionați de tot ce înseamnă motoare, mai întâi ne-am făcut temele, studiind tot ce se poate despre ”decarbonizarea auto”. Am luat la bani mărunți explicațiile site-urilor de profil, sub rezerva dozei de subiectivitate a celor care sunt în căutare de clienți. Am cerut păreri ale specialiștilor din industria auto. Am cerut și părerile celor care au testat deja metoda. Concluzia a fost că opiniile sunt pe două paliere, însă de menționat că nu am întâlnit păreri contra. Fie au fost pro, fie s-au arătat sceptici, dar nu contra.
Dacă inițial procedura apăruse pe piață cu aproape 100 de euro, acum este aplicată la tarife care variază între 150 și 250 de lei. Durata este în funcție de capacitatea cilindrică a mașinii, tarifele fiind mai mari la peste 3000 cmc. Cert este că cei cu care am luat legătura lucrat cu tarife între 150 și 200 de lei. Este mai puțin important, pentru că ceea ce ne interesa cu adevărat era rezultatul.
Pentru a evita discuțiile ulterioare, le-am spus celor de la atelierul unde ne-am prezentat, că dorim să testăm metoda, să achităm contravaloarea serviciului, apoi să publicăm concluziile. Dacă suntem mulțumiți, dacă nu, dacă rămânem tot nelămuriți. Au înțeles demersul nostru și nu au dat nici cel mai mic semn că ar avea vreo obiecție.
Conform celor care aplică metoda decarbonizării, descrierea este: ”Motorul își va recăpăta puterea și performanța, vor scădea emisiile poluante și consumul de combustibil. În funcție de motor, timpul curățării este de aproximativ 30 -40 de minute de la începerea procedurii de curățare, în funcție de capacitatea cilindrică a motorului, iar rezultatele vor fi vizibile și imediat după terminararea procedeului de decarbonizare.
Acest proces de curățare cu hidrogen nu implică demontarea motorului, introducerea mix-ului de gaze fiind facută prin admisia de aer în timp ce motorul funcționează. Nu este coroziv sau dăunător motorului. Crește eficiența motorului – 14,7% , zgomotul și vibrațiile scad cu 34,0%, sunt reduse emisiile de CO2 cu 64,7%”
Desigur, parametrii sunt dați de producătorii echipamentelor, care pot varia de la un caz la altul. În cazul de față, mașini care picaseră testul de noxe la RAR sau ITP, după aplicarea procedurii au trecut fără probleme. În acest caz am verificat prin intermediul unor prieteni. În cazul nostru, am testat pe o mașină care nu prezenta niciun fel de probleme tehnice, dar la care utilizarea firească putea să justifice o decarbonizare.
După cele 30 de minute de procedură, prima și cea mai clară schimbare a fost reducerea sensibilă a vibrațiilor specifice unui motor diesel, concomitent cu un nivel de silențiozitate mai bun. Cunoscând foarte bine mașina și comportamentul ei, putem garanta că nu este vorba despre un efect Placebo. A urmat testul pe șosea. Nu ne-am așteptat ca demarajul să se modifice sensibil, întrucât, așa cum spuneam, mașina chiar era ”în mințile ei”. Primii 10-15 km cu turația menținută la puțin peste 3000, ajută la eliminarea de pe traseul de evacuare a reziduurilor rezultate din aplicarea procedurii. Este vizibil fumul negru, care dispare însă destul de repede. Contează foarte mult și în ce stare se afla inițial motorul.
Așadar, în cazul nostru, nu am emis pretenții de senzații spectaculoase, altele decât ceea ce oferea mașina, însă ne-am declarat mulțumiți, fie și pentru reducerea zgomotului și vibrațiilor. Să nu credeți că metoda va repara o turbină stricată sau alte componente care necesită înlocuirea, și nici că mașina va fi mai ”spectaculoasă” decât atunci când abia a intrat în circulație. În privința reducerii noxelor emise, și aici explicația este cât se poate de simplă: un motor mai curat va efectua procesul de ardere mai bine.
Pentru o imagine completă, așteptăm și părerile celor care la rândul lor au testat procedura, mai ales în cazul celor la care filtrul de particule dădea semne de încărcare, iar regenerările aproape că nu mai produceau efecte.
