După ce România a avut parte de tot soiul de președinți, de la un comunist vopsit care ne-a arătat dantura preț de trei mandate (vorba celor din BD, două mari și unul mic), la căpitan de navă care a cam confundat uneori țara cu un trauler condus de marinari obosiți din cauza alcoolului, între ei, în galeria voievozilor postrevoluționari, se înscriu și un profesor universitar învins de sistem care, însă, a avut buna creștere să recunoască asta în direct și la un moment de maximă audiență și un altul despre care nu știm prea multe decât că-i plăceau excursiile în străinătate și nu prea vorbea cu noi.
Azi suntem în fața unei provocări fără precedent: candidatura doamnei Anamaria Gavrilă la președinția României. Nu, nu este un banc, este cruda realitate a valorilor pe care o parte din România se obosește să le afirme plenar .
Cine este și ce vrea Anamaria Gavrilă
Ajunsă de ceva timp în politică și fiind în ultimul episod în rol de ….. Doamne, cum îi spune la chestia aceea de care iți agăți cheile…. ah, breloc a lui Călin Georgescu, Anamaria Gavrilă a simțit că este cazul să se metamorfozeze din nimic într-un nimic și mai mare. Sau, ca să păstram același ton, din breloc în cheie. Cu care, însă, să nu se poată deschide nimic.
Dacă programul său electoral a fost conceput de liceeni dornici de relaxare după balul de absolvire sau de inteligența artificială la care ai acces pe baza unui abonament basic, nu vom ști niciodată. Ce putem știi este doar faptul că doamna candidat și-a luat traseul actual de la regretatul Georgescu Călin ( fie-i fosta candidatură ușoară ), domnul acela cu fructele de pădure și aerul, cu gazele din Gaza, cu bucuria muncii în colectiv și cu scularea în conștiință. Sau trezirea…. nu mai știu !
Oricum, se pare că a fost găsită cheia revirimentului României în plan mondial, material și spiritual. Și totul pare atât de simplu că stau să mă gândesc cum de până acum nu s-a luminat nimeni pe acest drum.
Secretul creșterii economice, a stabilității și păcii sociale în viziunea Gavrilă
Doamna Gavrilă nu este un corifeu al diplomației, apărării sau economiei. Și nu numai. Astfel că în exprimările sale nu prea putem găsi mari idei despre cum se conduce o țară. Iar ceea ce identificăm ne face să picăm pe gânduri că nu prea înțelegem.
Poate legalizarea Vinerii Mici în care, spre deosebire de celelalte zile când trebuie să ne ferim, am putea mima munca fară a suporta consecințe.
O altă măsură este taxarea funcționarilor care își permit să solicite tradiționalele și atât de familiarele dosare cu șină. Păi, cum mă, fară dosare cu șină ? Și, la o adică, dacă vrei să-i arați unuia pisica și să-i amintești de dosarul pe care îl ai despre el, așa cum am auzit că se procedează în politica mare și nu numai, cum să o faci fară dosar cu șină ?
Și încă ceva interesant, de ultimă emanație : pacea nu trebuie păstrată pentru că nu trebuie să existe război ! Simplu, nu ? Nu ne trebuie alianțe, nu ne trebuie arme. Oricum, doamna cu pricina l-a zăpăcit pe titularul podcastului în care a spus așa ceva și care se blocase fix ca vițelul la poarta nouă, săracul…..
Pe diplomație, externe, economie, finanțe, apărare, social etc, nimic. Și este perfect normal pentru că nu a apucat nimeni să-i scrie ceva până acum, iar în afară de lozinci, autoarea nu prea știe ceva, deși este la al doilea mandat că deputat. Evident, primul de la A.U.R.. AUR + POT = LOVE.
Dacă aceste măsuri par rupte dintr-un scenariu de satiră politică, este pentru că asta sunt !
Un CV discret, dar ambițios, de pisică ce se vrea pe casă
Bun, dar cine este cuconița din punct de vedere politic, al științei de a conduce țara ? Ce o recomandă pentru asta ?
Aici e greu să performam noi pentru că, probabil, acum câteva luni nici mama domniei sale nu ar fi putut să ne răspundă. Ca experiență politică putem afirma că, deși este la al doilea mandat, și-a format-o în ultimile câteva luni, prin cursuri intensive pe Tik-Tok, acea platformă care a ajuns să facă unele femei din România să urle disperate langa o statuie că nu vine diaspora cu săbii, să hăcuiască puterea politică și pe cei care îndrăznesc să creadă altceva.
Sau dezbaterea de opinii cu bâte, topoare, bolovani și mașini răsturnate, expresie a democrației de tip nou. Dacă mai adaugăm și respectuoasa și eleganta ofertă a domnului Simion, de jupuire în piața publică a unor semeni, avem exact tabloul acestei oferte electorale. Ceva fin !
Răzbunarea lui Călin Georgescu
Că o fi o răzbunare a lui Georgescu Călin pentru leapșa pe care și-a luat-o împreună cu stăpânii lui, foarte posibil. Dar acum, făcând proba celui mai clar nepotism, vrea să-i promoveze pe nepoții politici, în persoana duetului Gavrilă-Simion. Și nu la Eurovision, ci la Cotroceni. Ei, bine, asta da răzbunare ! Doar, doar ne vă face să îl regretăm și să îl rechemăm în ghetele prezidențiale pe care pretinde că le-a luat pe degeaba, desi noi știm că le-ar fi cumpărat cu multe zeci de milioane de euro, dar care zice i-ar fi fost furate.
Experimentul social continuă în România. După un candidat excentric și care se trezește dimineața cu ochii în soare pentru că lumina vine de la Mama Rusia, avem parte de o tiktokerita susținută de toate rudele pe care și le-a băgat în parlament.
De domnul Simion nu mai zicem nimic că e vechi pe piață și știm și când și cât poate. Mai ales că l-a bălăcărit suficient nea Călin, înainte să se pupe conjugal-politic împreună.
Dacă până acum ne-am scăldat în misticism politic și în protocronism, acum avem parte de stand-up politic. Din acela la care ar trebui să râdem, să ne tăvălim. Dar nu o facem pentru că nu suntem la un show de divertisment. Iar asta ar trebui să înțelegem cu toții, deși unii au ajuns să ia țara asta la mișto.
Înainte să punem ștampila, să gândim ! Mă rog, dacă nu doare.