După aproape trei luni de zile ne-a dat și nouă stăpânirea apă caldă. Atât de fericită am fost încât mi-am umplut cada și am stat acolo până s-a răcit apa. Apoi, ce credeți? Am pus apă fierbinte peste și am stat iar până s-a răcit. M-am bucurat maxim de aceste momente în ideea în care… cine știe cât o să țină…
Am scris la jurnalul ăsta mai mult decât mă așteptam, mai mult decât mi-aș fi dorit, mai mult decât și-ar fi dorit oricine. A fost haios la început, a devenit frustrant pe parcurs, ca, mai apoi, spre final, să ajung să scriu și să șterg, să scriu și să șterg, pentru că ceea ce gândem nu ar fi putut apărea niciodată în ziar.
Acum, privind în urmă, mi se pare un film prost, de 2 lei. Vine apa, ba nu vine. Nu funcționează CAF-urile, nu avem autorizații, nu avem firmă, nu avem… chef! Etc. Cine a trăit în ultimele trei luni în Ploiești știe ce vreau să zic. A fost ca în bancurile cu proști sau în filmele cu Stan și Bran. Dar, cel puțin deocamdată, s-a terminat.
Acum sper doar că lumea nu va uita la prima pungă de făină și prima sticlă de ulei date moka atunci când va începe campania electorală. Sper, de asemenea, că PNL-ul știe foarte clar că a a pierdut Ploieștiul și, cel mai probabil Prahova, și că și-au asumat chestia asta.
Mă gândeam uneori că tot circul ăsta cu apa caldă a fost făcut special ca PNL-ul să piardă Prahova. Altfel chiar nu-mi explic… Cum, Doamne iartă-mă, s-a aprobat așa ceva de la București? Ce combinații or fi? Ce pariuri au pierdut? Ce datorii or avea de plătit?… de au fost obligați „să dea” Prahova? Că altă explicație nu e…
Problema este că nu mai îmi arde nici să mă gândesc la astea. Mi-e atât de silă de tot încât nu mă mai interesează. Știu că la mijloc sunt fel de fel de interese ascunse, știu că nu degeaba s-a întâmplat ce s-a întâmplat, dar nu mă interesează. Vreau doar să am în continuare apă caldă și căldură și nu vreau să mai iasă PNL-ul la conducerea Ploieștiului.
Citește și: Jurnalul ploieșteanului fără apă caldă – ULTIMA ZI…
Numele lui Volosevici va rămâne cu siguranță „în analele” orașului ca unul dintre cei mai proști primari pe care i-a avut acest oraș, dacă nu chiar cel mai prost. Nu știu dacă a meritat dar, cu siguranță nu și-a asumat degeaba acest risc. Păcat că nu a venit DNA-ul atunci când l-am chemat. Păcat că a trebuit să îndurăm tot acest circ.
În ceea ce le privește pe vecinele mele din blocurile din apropiere, vreau să vă spun că au supraviețuit toate crizei de apă caldă. Pe zi ce trece parcă le reapare zâmbetul pe buze, și acest zâmbet devine din ce în ce mai larg.
În ce mă privește, nu mă mai opresc așa des de vorbă cu ele. Deocamdată mi se pare că minunea denumită „apă caldă și căldură” nu va ține prea mult și eu sunt crispată că voi ajunge acasă într-o zi și voi găsi iar afiș la parterul blocului că se oprește apa caldă „pentru 30 de zile”. Sau, mai rău, că voi ajunge acasă și nu voi găsi niciun afiș, dar la robinet nu va mai curge apă caldă.
Nu mă interesează explicațiile: de ce nu am avut 3 luni apă caldă, de ce nu avem infrastructură, de ce pierdem fonduri europene nerambursabile… În ceea ce-i privește pe actualii conducători ai Ploieștiului și, respectiv, ai Prahovei, ei nu pot da vina pe „greaua moștenire”. PNL-ul administrează demult această importantă zonă a țării și, în special acest oraș. Și ce a făcut? NIMIC! Sau, mai bine zis, nimic bun!
Mai sunt doi ani până la viitoarele alegeri. Sper ca perioada august – octombrie 2022 să nu fie uitată și sper că cetățenii vor taxa atunci ce trebuie taxat. Pe cine vor alege însă? Rămâne de văzut… Eu, personal, probabil că voi merge pe mâna unui independent că mi s-a luat de partidele politice ca de mere acre. Dar… mai sunt doi ani până atunci.
Hai, să avem apă caldă și căldură până atunci!
