Policlinica Cina din Ploiești pare desprinsă din realitatea anului 2026. Rugină, igrasie, pereți scorojiți, scaune rupte. De asta au parte pacienții care trec pragul acestei unități sanitare.
Și nu sunt deloc puțini cei care vin aici. Zilnic, sute de pacienți sunt tratați în această unitate medicală. Aici sunt cabinete de Dermatologie, Obstetrică-ginecologie, Stomatologie, ORL, Psihiatrie, Dispensarul TBC, care îi are în evidență pe toți bolnavii cu tuberculoză din județul Prahova. Nu în ultimul rând, în cadrul unitatii își desfășoară activitatea și Comisia de Expertiză a Capacității Muncii. Mai sunt aici și cabinete ale medicilor de familie, dar si o farmacie.
Cine răspunde de Policlinica Cina din Ploiești
Observatorul Prahovean a scris un amplu articol despre Policlinică AICI, anul trecut în vară. La doar o lună de la publicare, Primăria Ploiești a venit cu precizări, cu privire la cine e responsabil de întreținerea și modernizarea spațiilor din Policlinica Cina.
Practic, responsabilitatea nu cade pe umerii unei singure persoane sau instituții. Autoritățile locale susțineau în toamna anului trecut că „în imobilul situat pe strada Andrei Mureșeanu nr. 56, din Ploiești, se află cabinete medicale individuale, societăți medicale, o organizație cu caracter medical și o asociație, în care personal de specialitate își desfășoară activitatea în baza unor contracte de închiriere/ concesiune, comodat, încheiate cu Municipiul Ploiești.” Tot atunci, Primnăria mai menționa faptul că „potrivit prevederilor clauzelor contractuale, chiriașul, comodatarul/concesionarul se obligă ca, pe toată durata închirierii/dării în folosință gratuită/concesiunii, să păstreze în bune condiții bunul, precum și accesoriile acestuia, să nu le deterioreze sau degradeze. De asemenea, se obligă să execute, la timp și în bune condiții, lucrările de întreținere și reparații.”
Ce s-a schimbat și ce nu față de acum 9 luni
Au trecut fix 9 luni de când un reporter al Observatorului Prahovean a trecut ultima dată pragul acestei instituții. Pe 8 mai 2026 se vede nepăsarea, schimbări infime pe ici pe colo și câte un muncitor rătăcit. Să sperăm că abia acum începe schimbarea.
Pacienții, în mare parte vârstnici, se plâng în continuare de condiții și de faptul că așteaptă cu orele la ușa medicilor.
Încă de la intrarea în Policlinica Cina ești întâmpinat de un val de nepăsare. În spațiul verde din preajma clădirii, vegetația a crescut atât de mult, încât îți ajunge aproape de genunchi. Mormane de gunoaie zac aruncate la una dintre porțile instituției, dar și pe la colțuri sau prin curte.
Dacă ridici privirea spre frontispiciul clădirii stă scris cu litere mari, ruginite, desprinse din era sovietică – POLICLINICA 3. Nu tu litere vopsite, nu tu siglă luminoasă. Dacă nu ești din zonă și nu știi ce este aici, vezi ce adăpostește clădirea doar ziua și doar dacă ridici privirea sus, sus de tot.
Porta de acces spre Secția TBC pare desprinsă dintr-un film de groază. Ruginită, fără clanță, proptită cu o piatră mare, încadrată de un gard spart.
Tencuiala cade în unele locuri de pe fațada clădirii. Se văd locuri din care lipsesc bucăți bune.
Intrarea în policlinică a fost îngustată odată cu închiderea uneia dintre uși, iar pe partea stângă flutură o perdea verde. Despre aceasta, transmitea Primăria, a fost montată pentru siguranța trecătorilor. La intrarea principală se poate vedea igrasia de la baza peretelui. O dungă lungă de mușchi s-a instalat pe peretele principal.
Așa cum transmitea Primăria în precizările din luna septembrie 2025, s-au făcut lucrări la terasă. Da, se vede că s-a lucrat, ceva moloz a fost lăsat pe aici. Însă, poziția unui scaun pe terasă este de cascadorii râsului. Rostul acelui scaun rămâne învăluit în mister, atât timp cât etajul 1 este înconjurat doar de geamuri, nicio ușă. Probabil a fost poziționat acolo de un pacient care a dorit să își aștepte rândul la aer. Ar fi de luat în calcul și faptul că la același etaj se află și Secția de Psihiatrie.
Toaletele arată acceptabil. Nu se ridică la nivelul celor de pe Autostrada Soarelui, unde găsești floricele în vază. Dar nici nu ieși de acolo învârtindu-te. Câteva infiltrații prin tavan, un vas de toaletă în care apa curgea încontinuu și un cadru de ușă scorojit tot mi-au atras atenția.
La capitolul scaune în sala de așteptare, cu siguranță este bătălie mare pe cele care arată cât de cât bine. Când m-a văzut că fotografiez un scaun cu șezutul efectiv despicat, un domn s-a ridicat repede să îmi arate că și cel pe care stă el, este la fel. „Să vă dea Dumnezeu sănătate, arătați cum suntem întâmpinați, că rău am mai ajuns. Plătim o viață la Sănătate și uitați unde ajungem”, mi-a spus revoltat, un domn trecut de 70 de ani, care își așteptat rândul îngândurat.
O altă problemă ce supără ochiul „trecătorului” sunt afișele lipite pe pereți. Sunt multe, multe de tot. Îți fură privirea, nu te poți hotărî pe care să îl citești primul. Iar de la al cincilea, al șaselea în sus, nu mai știi pe care l-ai citit și pe care nu. Probabil au fost puse strategic, ca pacienții să nu se plictisească așteptând atâtea ore pe la ușile medicilor.
La ultimul etaj, tavanul este plin de mucegai și scorojit de la atâta apă infiltrată. Totuși, sunt semne că se renovează. Un muncitor plin de var a trecut grăbit pe lângă mine. L-am surpins mai apoi cărând în lift câțiva saci. Șapă autonivelantă scria pe ei, semn că sunt lucrări de renovare, în desfășurare, la Policlinica Cina.
Observatorul Prahovean a făcut o solicitare către Primăria Ploiești. Prin aceasta am cerut să ni se transmită ce îmbunătățiri s-au adus de la ultima sesizare și dacă au dat afară vreun chiriaș, pentru nerespectarea clauzelor contractuale. Asta în condițiile în care administrația susține că „respectivele contracte încetează prin reziliere, în caz de nerespectare a obligațiilor asumate de către chiriași/comodatari/concesionari. Prin urmare, toți utilizatorii spațiilor în care își desfasoară activitatea cadrele medicale au obligația respectării clauzelor contractuale”, susținea Primăria Ploiești în luna septembrie 2025, în cadrul unor precizări.
În aceste condiții Policlinica Cina din Ploiești poate fi numită un sat fără câini, atât timp cât responsabilitatea pentru această unitate se împarte. Am întrebat pe cineva din rândul cadrelor medicale de aici, cine răspunde de policlinică. Asta în condițiile în care nu există un fișier unde să fii îndrumat. Mi s-a răspuns că vine rar acea persoană, o dată pe lună. La întrebarea „cum se numește?” , am primit o replică seacă: ,,nu știu”.
