Situația stă cam așa: PSD, într-un demers sinucigaș de mare clasă, promovează moțiunea de cenzură împotriva propriului guvern, ediția a doua. Dacă prima dată Grindeanu era iepurele, acum vrea să vadă cum e să fii vânător. Problema e că are pușca mică și mâna stângă tremură de la șpriț, așa că cere ajutor. De la AUR. Sau PSD-ul mare, cum i se mai spune. Să țină cineva mistrețul de coadă, că altfel nu nimerește nimic.
Grindeanu zice că nu face guvern cu AUR. El vrea cu PNL. Chiar dacă PNL nu vrea. Apoi începe povestea: în PNL sunt oameni de onoare, oameni cu care se poate discuta. Traducere liberă: găsim noi pe cineva să țină mistrețul. PNL răspunde simplu: fugi, bă, de aici, noi suntem cinstiți. Și, de încredere ce sunt, își scot proprii oameni din sală la vot. Să nu-i loveasca daltonismul si sa încurce bilele. Cinste pe pâine.
AUR intră în scenă: „Hua, PSD, sunteți corupți!” Dar, atenție: vă ajutăm. Prindem mistrețul împreună. Și vă facem și o schemă: vi-l dăm pe Georgescu șef. Nu intrăm la guvernare, că suntem curați, dar îl puneți pe el și vă susținem. Logic, nu? Și oricum, ce să mai facem la guvernare, când măsurile luate de mistreț erau cam inevitabile? Deficitul nu ține cont de lozinci. Banu’ e banu’, habib.
PSD-ul mic, ăla al lui Sorinel Bogăție, în conflict etern cu Ilie Sărăcie pentru că cineva s-a apucat să taie din sinecuri, adoptă strategia supremă: tace. Mâlc. Își ia scuipații în ochi de la aurași și nu clipește. Nici măcar un rictus. Doar un rigor mortis politic. Întrebat dacă AUR mai e extremist, cum spunea acum un an, Sorinel pare că a pierdut semnalul. Nimic. Mucles. „Îi reanalizăm.” Dar sunt băieți buni. Ne ajută la mistreț.
Și acum vine partea frumoasă: pică guvernul cu voturi de la minorități și rătăciți. Pentru că, evident, viitorul țării se decide între două alocări bugetare și o ridicare de mână. Și, ca să fie tabloul complet, avem și transferuri spectaculoase: de la POT la PSD, cu CV scurt și dosar lung. România reală.
UDMR? În colț. Nu votează. Observă. Dacă pică mistrețul, vin la masă. Dacă nu, se întorc liniștiți la guvernare cu cine trebuie. Pentru că, nu-i așa, în România alegerile sunt organizate din patru în patru ani ca să știe UDMR cu cine guvernează. În rest, serioși, profesioniști, de cuvânt. Asta chiar e pe bune.
Blocaj total când vine vorba de noul guvern. PSD vrea cu PNL, PNL nu vrea cu PSD. Dar nu-i problemă. Se găsesc oameni. Întotdeauna se găsesc. De dreapta, de stânga, de centru, independenți, rătăciți — România nu duce lipsă de doritori când e de împărțit. Programul? Simplu: împărțim sinecuri și vedem după. Ăsta e planul economic.
Și peste toată ciorba asta tronează Marele Mediator. Care află de loviturile de palat din bilețele și șoapte. Mare. Foarte mare. Atât de mare încât, uneori, află și restul țării ce se întâmplă. Dar de la altii.
Gata, hai cu analiza. Deși, sincer, nu știu dacă mai e de analizat. E de râs. Sau de plâns. Sau, mai nou, de curs valutar.
Nu mai e nici de râs, nici de plâns.
E de 5,2 lei euro.
