Joi, 14 mai 2026, toată presa din România titra aventura unor tineri care au ajuns cu o Dacia 1300 până în deșertul Sahara. Este vorba de echipa de la DailyDriven.ro, un portal românesc orientat spre conținut auto și servicii în comunitate. Fondat în 2017, site-ul are mii de articole referitoare la probleme auto iar, din 2024, are și conținut video.
Din articol
Echipa care a pornit la drum cu Dacia 1300 în Sahara este formată din Alex Dușcă (34 de ani) – jurnalist auto, Ory e Stângă Madeluș (29 de ani) – inginer și mecanicul expediției, Daniel Nicolăină (45 de ani) – producător video, Vlad Micșunescu (40 de ani) – jurnalist auto și Adi Neicu (35 de ani) – graphic designer.
Contactați de Observatorul Prahovean în timp ce se aflau în drum spre casă, băieții au fost mai mult decât încântați să-și povestească experiența. „Da, a apărut peste tot, am văzut. Dar, practic, toți au scris același lucru, iar noi avem multe de povestit”, a răspuns imediat, râzând, Alex, cel care a fost desemnat, neoficial, reprezentantul echipei pentru „relația cu presa” 😉.
„A cui e mașina?”, a venit prima întrebare. „A noastră. Este mașina DailyDriven”, a răspuns el imediat. „Și cum v-a venit ideea expediției?”, a urmat cea de-a doua întrebare. „Aaa, păi nu e prima experiență de acest gen. Am mai fost tot cu Dacia 1300 pe Nurburgring, cel mai celebru circuit din Europa iar iarna trecută am fost cu o Tesla Model 3 până în Rovaniemi, la Cercul Polar de Nord”, a dezvăluit Alex. E clar, băieții sunt pasionați.
„Am vrut să redescoperim esența jurnalismului auto”
Ideea expediției către Sahara nu a apărut peste noapte. Alex spune că totul a pornit după experiențele anterioare ale echipei, care le-au schimbat complet perspectiva asupra jurnalismului auto clasic. După mii de kilometri făcuți prin Europa și după experiențe total diferite, precum drumul până la Cercul Polar sau turul de pe Nurburgring cu o Dacia 1300, băieții au simțit că simpla testare a unor mașini moderne nu le mai oferă aceeași satisfacție.
„Noi, fiind jurnaliști auto, facem foarte mult content auto. Dar la un moment dat am simțit că totul devenise previzibil. Toată lumea ia o mașină, face un test și parcă așteaptă la rând. Și am vrut să redescoperim esența jurnalismului auto, experiența aceea reală de drum lung, în care trăiești mașina la maximum”, povestește el.
Inițial, planul era unul mult mai simplu. Echipa voia să plece din Monaco și să ajungă în Casablanca, într-un traseu simbolic între două lumi complet diferite. Monaco, asociat cu luxul și „old money”-ul european, urma să fie punctul de plecare către Africa de Nord.
„Ne-am gândit că Monaco este simbolul luxului european, iar Casablanca era, cumva, poarta spre Africa. Dar apoi ne-am spus că dacă tot intrăm în Africa, trebuie să ajungem cu adevărat în deșert. Așa că obiectivul final a devenit Sahara”, spun ei.
Șase luni de pregătiri și o Dacie refăcută pentru drum
În spatele imaginilor spectaculoase postate online au stat însă luni întregi de muncă, calcule și emoții. Expediția nu a fost organizată „din scurt”, ci a presupus o pregătire serioasă, mai ales că vorbim despre o mașină care a depășit jumătate de secol vechime.
„A trebuit să facem echipa, să găsim sponsori, să reparăm Dacia, să organizăm traseul și toate nebuniile astea. Cam șase luni a durat totul”, explică Alex.
Pe lângă Dacia 1300, echipa a decis să folosească și o mașină de asistență, lucru care s-a dovedit esențial pe parcursul expediției. În autoturismul de suport au fost transportate bagajele, echipamentele video, sculele și piesele de schimb.
„În celelalte plecări nu am avut mașină de urmărire, dar acum eram cinci oameni. Era imposibil altfel. Și bine că am avut-o, pentru că s-a stricat mașina exact când nu ne așteptam”, povestește Alex.
Probleme chiar înainte de plecare: „Nu mai urca rampa din parcare”
După luni de pregătiri și teste, nimeni nu se aștepta ca cele mai mari emoții să apară chiar în dimineața plecării din București. Deși mașina funcționase perfect cu o zi înainte, în momentul în care au pornit la drum, Dacia aproape că a refuzat să mai meargă.
„În dimineața în care am plecat din București, mașina nu mai putea să urce rampa ieșirii din parcare. Mergea în șuturi și abia am reușit să o urcăm pe platformă”, își amintește Alex.
Până la Monaco, mașina a fost transportată pe platformă, iar moralul echipei a avut serios de suferit. Practic, aventura începea sub cele mai proaste auspicii.
„Am plecat foarte descumpăniți. În spatele minții aveam mereu gândul ăsta: «Mașina nu merge și noi plecăm cu ea în Africa». Ne întrebam ce facem dacă moare pe drum”, au povestit ei.
Problema a fost rezolvată în Barcelona, unde băieții au rămas două zile pentru reparații. Au comandat piese, au desfăcut mașina și au încercat să elimine toate problemele înainte de traversarea spre Africa.
„Am comandat piese, am reparat-o și, după Barcelona, mașina a mers perfect”, a tras linie Alex.
Traversarea spre Africa și primele șocuri culturale
Intrarea în Maroc a reprezentat momentul în care echipa a simțit că expediția începe cu adevărat. Ferry-ul dintre Tarifa și Tanger a fost punctul de trecere dintre Europa familiară și o lume complet diferită.
„Inițial voiam să trecem prin Gibraltar, dar am schimbat planul și am luat ferry-ul din Tarifa. Când am ajuns în Africa, atunci am simțit că începe cu adevărat aventura”, a povestit Alex pentru Observatorul Prahovean.
Primele sute de kilometri prin Maroc i-au surprins pe români. Alex spune că nordul țării seamănă foarte mult cu sudul Europei, însă pe măsură ce cobori spre sud peisajele se transformă radical.
„Tanger era foarte verde, aproape european. Dar, cu cât coboram mai mult, dispărea vegetația. După ce am trecut Munții Atlas, totul a început să arate a deșert”, povestește el.
Dacia 1300 a urcat până la aproape 2.000 de metri în Munții Atlas
Una dintre cele mai spectaculoase și, în același timp, tensionate părți ale expediției a fost traversarea Munților Atlas. Pentru orice mașină modernă, drumul prin serpentinele Marocului este o provocare serioasă. Pentru o Dacia 1300 veche de peste 50 de ani, încărcată cu bagaje, aventura a căpătat cu totul altă dimensiune.
Alex povestește că traseul prin Atlas a schimbat complet peisajul și atmosfera drumului. Dacă nordul Marocului le amintea încă de Europa, munții au fost granița clară dintre civilizația familiară și peisajele aride ale Saharei.
„Am prins temperaturi de aproape 10 grade sus, iar jos erau peste 30. După ce am trecut munții, în câteva ore totul devenise deșert”, mărturisesc băieții.
Drumul până la aproape 2.000 de metri altitudine a fost solicitant inclusiv pentru echipaj. Serpentinele lungi, diferențele de temperatură și grija constantă pentru mașină au transformat fiecare kilometru într-un test de rezistență.
„Noi mergeam tot timpul cu urechea la mașină. Ascultam orice sunet ciudat, orice vibrație. Când mergi cu o mașină atât de veche prin Africa, nu prea ai cum să te relaxezi complet”, mărturisește Alex.
Peisajele au compensat însă fiecare moment de stres. Echipa povestește că, după ce au trecut de Atlas, decorul s-a schimbat aproape brusc: vegetația a dispărut, aerul a devenit tot mai uscat, iar în fața lor au început să apară dunele uriașe ale Saharei.
Ajunși în Merzouga, una dintre cele mai cunoscute porți de acces către deșert, băieții au fost obligați să lase mașinile la baza dunelor și să continue drumul cu vehicule speciale 4×4.
„În deșert nu puteai intra fără mașini speciale 4×4. Noi am rămas cazați în deșert și a doua zi am mers să filmăm la marginea dunelor”. Bineînțeles că era vorba de iamgini cu Dacia lor care… ajunsese în Sahara.
40 de grade, furtună de nisip și „masajul” cu cămile
Dacă fotografiile din Sahara arată spectaculos pe internet, realitatea din teren a fost mult mai dură decât și-au imaginat membrii echipei. Temperaturile au urcat până aproape de 40 de grade, vântul sufla constant, iar nisipul fin intra literalmente peste tot: în haine, în camerele video, în telefoane și chiar în mâncare.
„Au fost aproape 40 de grade. Vânt, nisip peste tot, soare puternic. Ne-am ars toți”, povestește Alex.
Prima seară petrecută în deșert li s-a părut aproape ireală. După mii de kilometri parcurși prin Europa și Africa, cei cinci au ajuns, în sfârșit, în mijlocul dunelor uriașe pe care până atunci le văzuseră doar în documentare sau filme. Entuziasmul s-a transformat însă rapid în oboseală extremă.
A doua zi, băieții au încercat experiența clasică oferită turiștilor din zonă: plimbarea cu cămilele. Numai că romantismul imaginilor de pe Instagram nu prea are legătură cu realitatea din Sahara.
„Acum înțelegem de ce îi spune «masaj cu cămile». Ne-am rupt în două”, spune Alex râzând.
La un moment dat, povestește acesta, au coborât de pe cămile și au încercat să meargă pe jos prin dune, convinși că va fi mai simplu. După câteva minute și-au dat seama că nisipul și căldura transformă mersul într-un efort aproape imposibil.
„Mergeam mai greu noi decât cămilele. Bătea vântul, era foarte cald și simțeai că te termină efectiv”. Chiar și așa, experiența a rămas una dintre cele mai intense trăite de echipă.
„A fost o experiență de făcut o dată în viață. Dacă eram obligați să stăm o lună acolo, cred că ni se făcea rău. Dar, ca experiență, a meritat total”, concluzionează Alex Dușcă în numele echipei.
„Marocul e plin de filtre și radare”. Cum au fost opriți de poliție
Drumul prin Maroc nu a însemnat doar peisaje spectaculoase și aventură, ci și numeroase controale ale poliției. Membrii echipei spun că au fost surprinși de cât de strict este monitorizat traficul, mai ales pe drumurile care duc spre sudul țării.
„Marocul este plin de poliție și radare. Din 15 în 15 kilometri erau filtre. La fiecare intrare într-o zonă se oprea tot traficul și poliția controla mașinile”, a povestit Alex, după ce a terminat de povestit „Dacia în Sahara”.
Pentru români, scenele păreau desprinse din filme. În anumite zone existau inclusiv bariere care puteau bloca instantaneu drumul, iar polițiștii verificau atent toate vehiculele care treceau prin punctele de control.
„Aveau inclusiv sistemele acelea care se aruncă în fața mașinii dacă nu oprești. Era foarte strict totul”, ține el să sublinieze.
Cu toate acestea, experiențele echipei cu autoritățile marocane au fost, surprinzător, extrem de relaxate. Dacia 1300 cu numere românești a atras atenția peste tot pe unde trecea, iar polițiștii s-au arătat mai degrabă curioși decât suspicioși.
„Ne-au oprit de câteva ori și au fost foarte de treabă. Ultima dată ne-au oprit doar ca să facă poze cu noi și cu mașina”, spune el.
De altfel, membrii echipei povestesc faptul că Dacia a devenit rapid o mică atracție locală. Oamenii îi opreau în benzinării, îi întrebau de unde vin și se mirau că au ajuns până în Sahara cu o mașină atât de veche.
Următoarea destinație? „Noi avem nebunia asta cu mașina”
Deși aventura spre Sahara abia se încheie, băieții recunosc că deja se gândesc la următorul proiect. Pentru ei, astfel de expediții nu sunt doar despre mașini, ci despre experiență, prietenie și poveștile care apar pe drum.
„Poate nu tot cu Dacia în Sahara, dar ne-am gândit că am putea merge spre Asia, până la Istanbul și mai departe. Vedem. Noi oricum avem nebunia asta cu mașina”, spune Alex râzând.
Expediția din Africa i-a convins însă de un lucru: o Dacia 1300 poate merge mult mai departe decât ar crede majoritatea oamenilor, dacă există suficientă pasiune, răbdare și încăpățânare.
De altfel, chiar și ei recunosc că, privind înapoi, ideea pare aproape absurdă. „Cu o mașină de aproape 50 de ani sunt multe riscuri. Dar exact asta face aventura frumoasă.”, concluzionează băieții.
Iar pentru echipa DailyDriven.ro, povestea Daciei 1300 care a ajuns în Sahara pare să fie doar începutul. Urmează… Japonia? 😉
Pentru povestea detaliată a dificultăților tehnice prin care au trecut, citiți articolul de pe site-ul lor, DailyDriven.ro: Am ajuns cu o Dacie 1300 veche de 51 de ani în Sahara!
Acesta nu este un articol plătit sau susținut de DailyDriven și nu există un contract comercial pentru publicarea lui. De asemenea, nimeni din parte DailyDriven nu a citit și nu a aprobat textul înainte de apariția lui.
