Prin acest articol, continuăm mini serialul despre cele mai noi descoperiri în ceea ce privește cancerul, demers inițiat de medicul Alin Scarlat, doctor în științe medicale, director al Spitalului AS Medica Bucov, județul Prahova.
Cancerul este cunoscut din ce în ce mai mult drept o boala asociată cu obezitatea, care reprezintă 20-30% din riscul de apariție a celor mai comune cancere.
Obezitatea face să crească riscul de cancer, la fel cum obezitatea face sa crească riscul de diabet tip 2.
Citește și: ”Cancerul nu este cauzat de excesul de grăsimi alimentare. Orice inflamație cronică poate să-l cauzeze” – Capitolul 4
Legătura între cele două boli este hormonul principal al metabolismului: insulina.
Printre cele mai importante boli ale civilizației se numără obezitatea, diabetul de tip 2 și cancerul, iar acestea sunt atât de strâns legate, încât diferențele dintre ele sunt aproape imperceptibile.
“Obezitatea este în mod uzual, greșit considerată doar o boală a ingestiei excesive de calorii, fiindcă de fapt este în principal o tulburare hormonală a excesului de insulină. Și diabetul de tip 2 este tot o boală a excesului de insulină, deși în acest context se numește adesea rezistență la insulină.
Când mâncăm, crește nivelul de insulină. Când nu mâncăm, scade nivelul de insulină. Insulina este un important senzor nutritiv, semnalând prezența hranei.”, precizează dr. Alin Scarlat.
Insulina dă energie pentru creșterea organismului, dar și a cancerului
“Și nou descoperita moleculă lipidică numită PI3K face parte dintr-o cale de semnalizare anterior necunoscută, esențială pentru reglarea creșterii celulare.
Virusurile care cauzează cancer activează adesea PI3K la niveluri de 100 de ori mai mari decât cele observate în cazul celulelor normale. PI3K s-a dovedit a fi una dintre cele mai importante oncogene (gene care au potențial de a cauza cancer) în cazul cancerelor umane.
Citește și: Când are condiții, cancerul concurează puternic pentru resursele organismului uman – capitolul 3.
Insulina joacă un rol uriaș în cadrul metabolismului (modul în care celulele generează energie), dar s-a dovedit a fi și un reglator major al creșterii celulare. Din punct de vedere evoluționist, această cale (insulina/PI3K) este una străveche, căci s-a conservat de la viermi și muște până la oameni.
Când mâncăm, nivelul de insulină și de PI3K crește, ceea ce redirecționează prioritatea organismului către creștere.
Când nu mâncăm, nivelul de insulină și de PI3K scade, ceea ce redirecționează prioritatea organismul către refacere și întreținere celulară. PI3K asigură această legătură vitală între calea de senzor nutritiv și calea de creștere.
A recurge la una și aceeași moleculă (insulina) atât ca factor de creștere, cât și ca senzor nutritiv, rezolvă această problemă fundamentală de coordonare. “, ne explică medicul Alin Scarlat.
Cancerul poate crește odată cu greutatea
Când mâncăm, nivelul de insulină crește, ceea ce semnalizează disponibilitatea substanțelor nutritive și, de asemenea, îi semnalizează organismului să crească. Detectarea unui exces de substanțe nutritive însemnă creșterea în exces, o stare de mare importanță în cazul cancerului.
“Multe cancere conțin mult prea multe copii ale receptorilor de insulină, ceea ce explică efectul disproporționat al insulinei asupra creșterii tumorii canceroase. Insulina activează PI3K, care la rândul său activează, printre altele, și două căi esențiale: o cale metabolică și o cale de creștere.
Obezitatea si diabetul de tip 2, bolile prototip ale hiperinsulinemiei, fac să crească semnificativ riscul de cancer. Dovezile științifice indică direct că vinovații sunt zahărul și cerealele rafinate, al căror consum duce la hiperinsulinemie.
Hormonul de creștere stimulează ficatul să secrete factorul de creștere de tip insulinic 1 (IGF-1), ce conține mesajul de creștere pentru restul organismului. Așa cum sugerează și numele său, IGF-1 si insulina sunt foarte asemănătoare din punct de vedere chimic.
Rețelele de semnalizare atât ale insulinei, cât și ale IGF-1 acționează prin intermediul căii PI3K și sunt foarte strâns legate. Un nivel prea mare de insulină/IGF-1 înseamnă o creștere excesivă, ceea ce ne face să ne gândim la cancerele de tip mamar, endometrial, de prostată și colorectal.
Citește și: Problema predominantă nu este gena în sine, ci mediul de dezvoltare a cancerului – Capitolul 2
Insulina, PI3K, mTOR alături de senzorul nutritiv AMPK (protein-kinaza activată de AMP) sunt principalii semnalizatori ai nutriției și creșterii celulare.
Senzorii nutritivi insulina și mTOR reacționează în principal la aportul alimentar de carbohidrați și proteine. AMPK intensifică și autofagia (n.r. – consumare a propriilor țesuturi de către un organism supus inaniției), un important proces de autocurățire și reciclare celulară.
Se știe că medicamentele care activează AMPK (mimând existența unor depozite reduse de energie celulară) susțin starea de sănătate. Printre exemple se numără: medicamentul antidiabetic metformina, resveratrolul din struguri și vin roșu, galatul de epigalotechină (EGCG) din ceai verde și ciocolată, capsaicina din ardei, șofranul, usturoiul și extractul de berberină.
La om, cele trei căi importante de detectare a substanțelor nutritive sunt insulina, mTOR și AMPK. Nivelul de insulină crește în primul rând ca reacție la carbohidrații și proteinele din alimentație și o face în decurs de câteva minute. Nivelul de mTOR crește în primul rând ca reacție la proteinele din alimentație și se consumă în decurs de 18-30 de ore. AMPK reacționează la energia celulară generală, ceea ce reflectă aportul tuturor substanțelor macronutritive. Efectul său total este unul pe termen lung – de la câteva zile la săptămâni.”, argumentează dr. Alin Scarlat.
Un mediu plin de substanțe nutritive și semnale de creștere îi asigură cancerului un sol fertil
“Toți cei trei senzori nutritivi sunt interconectați și legați direct de proliferarea celulară. Când substanțele nutritive sunt disponibile, celulele cresc. Un mediu plin de substanțe nutritive și semnale de creștere îi asigură cancerului un sol fertil. Când substanțele nutritive nu sunt disponibile, celulele nu cresc.
Dar când hrana este puțină, nu e suficient ca întreaga populație de celule să înceteze pur și simplu să mai crească. Dacă aceste sisteme importante o iau razna, balanța se poate înclina în favoarea creșterii excesive a cancerului.
Îndepărtarea periodică a celulelor mai îmbătrânite sau deteriorate reprezintă unul dintre principalele noastre mecanisme de aparate împotriva cancerului.
Cercetări recente subliniază ca factorii de creștere și senzorii nutritivi sunt indivizibili unii de alții.
Citește și: Noi descoperiri în genetică ne arată date importante despre cancer. Capitolul 1
Un nivel ridicat de insulină în sânge (hiperinsulinemie) provoacă boli metabolice ca obezitatea și diabetul de tip 2 și, prin intermediul PI3K și IGF-1, facilitează apariția și creșterea tumorilor canceroase.
În mod normal, celulele pot genera energie sub formă de adenozină trifosfat (ATP) pe două căi diferite: fosforilare oxidativă, numită și respirație; și glicoliza, numită și fermentație.
Celulele canceroase își iau bustul de energie din glucoză
„Celulele canceroase generează mai rapid energie, deși au nevoie de o cantitate de zece ori mai mare de glucoză pentru asta.
Fosforilarea oxidativă este avantajoasă numai când glucoza este puțină, dar dată fiind epidemia recentă de obezitate și diabet de tip 2, nivelurile de glucoză tind să fie foarte ridicate, și nu scăzute. Prin urmare, avantajul fosforilării oxidative în privința eficienței energetice este în mare parte iluzoriu în mediul actual în care trăim.” concluzionează dr. Alin Scarlat.
