Vă povesteam în primele două articole publicate recent despre cele mai noi descoperiri în ceea ce privește cancerul, avându-l ca fin observator pe medicul Alin Scarlat, doctor în științe medicale, de la Spitalul AS Medica Bucov, care studiază acest fenomen de zeci de ani prin prisma cazuisticii zilnice.
Pornind de la mediul în care cancerul prosperă, despre care vă relatam în episodul anterior, astăzi vă vorbim despre felul în care cancerul se instalează în organismul uman și despre cum luptă pentru a pune stăpânire pe resursele acestuia.
Cancerul “e al naibii de deștept și a dovedit o organizare impresionantă”
Lui Luis Davis, cancerul în sine i s-a părut a fi o tehnică de supraviețuire extrem de organizată si de sistematică.
“Așadar nu este o întâmplare că un cancer poate supraviețui indiferent de metodele cu care organismul încearcă să lupte împotriva lui. Supraviețuiește chimioterapiei, otrava cea mai distrugătoare din farmacopeea noastră. Supraviețuiește radiațiilor. Supraviețuiește celor mai bune demersuri chirurgicale.
Am petrecut zeci de ani cercetând anticorpi umani cu cel mai precis armament genetic întâlnit vreodată – totuși cancerul nu face decât să râdă de noi. Asta nu e ceva la întâmplare, e al naibii de deștept, a dovedit o impresionantă organizare”.
Cum funcționează organismele unicelulare, cum este și cancerul
Medicul Alin Scarlat explică: “Pentru a înțelege mai bine raportul dintre organismele unicelulare, printre care se numără și cancerul, și organismele pluricelulare, trebuie să înțelegem care sunt deosebirile dintre ele.
Organismele unicelulare cresc și au nevoie de replicare cu orice preț. Acesta este unicul lor scop în viață si starea lor fundamentală. Nu se opresc până când nu își consumă resursele.
Organismele unicelulare sunt nemuritoare pentru că se pot replica la infinit. Nu există limită a diviziunii unui organism unicelular, ca drojdia de exemplu. Cancerul este un organism unicelular.
În schimb, organismele pluricelulare necesită un control strict al creșterii cu ajutorul unor gene care susțin creșterea (oncogene) și al unor gene care o suprimă (genele de supresie tumorală).
Celulele pot crește numai când li se spune – în locul potrivit și la momentul potrivit. Nu poate să-ți crească o celulă hepatică pe vârful nasului. De asemenea, celulele hepatice nu pot să crească până la dimensiunile unui frigider.
Celulele dintr-un organism pluricelular nu au cum să trăiască la nesfârșit. Principalul rol al telomerilor este acela de a împiedica unirea a doi cromozomi la capete și de a ajuta la o pierdere cât mai mică a informației genetice în timpul procesului de replicare a ADN-ului.
De fiecare dată când se divid, telomerii lor se scurtează câte puțin, iar când ajung la dimensiuni critice, celula nu se mai poate divide. În acel moment, acea linie celulară a ajuns la senectute, la bătrânețe.
Dacă deplasarea este starea naturală a organismelor unicelulare pentru că ele caută tot timpul să găsească mediul cel mai favorabil, organismele pluricelulare trebuie să se asigure că celulele lor rămân acordate în locurile adecvate și că nu se deplasează. ”, mai precizează medicul internist Alin Scarlat.
Celulele canceroase sunt distructive cu mediul din jur
Organismele unicelulare sunt propriul lor șef, având o autonomie totală. În cazul organismelor pluricelulare, celulele individuale trebuie să facă exact ce li se spune. Hormonii vin cu instrucțiuni amănunțite în acest sens. Dacă nivelul hormonului insulină este crescut, celulele nu pot refuza pătrunderea glucozei.
“Unicelularele nu au nici o responsabilitate față de mediul din jurul lor. O drojdie va face tot ce-i stă în puteri să-și ucidă vecinele bacterii, căci acestea reprezintă concurență pentru hrană și alte resurse. La fel și un cancer va crește în detrimentul vecinilor săi, distrugând toate țesuturile din jur.
Citește și: Noi descoperiri în genetică ne arată date importante despre cancer. Capitolul 1
Organismele unicelulare cresc prin diviziunea în doua celule-fiică. Dacă au suficiente resurse, populația se dublează cu fiecare generație, ceea ce duce la o creștere exponențială foarte rapidă. Această creștere exponențială este tipică în cazul cancerului, dar nu și al celulelor ce alcătuiesc organismele pluricelulare.
În neîncetata lor căutare a hranei, organismele unicelulare adesea invadează și exploatează medii noi. Cancerul, asemenea organismelor unicelulare, invadează orice loc și poate coloniza medii noi în procesul de metastază. Celulele unui cancer mamar pot supraviețui în ficat. Celulele unui cancer pulmonar pot supraviețui în creier.
Și despre infecții se spune că adesea se extind. O infecție poate să înceapă la rinichi, să se răspândească în sânge si să infecteze valvele inimii. Aceste infecții metastatice sunt de obicei și letale.”, precizează dr. Alin Scarlat.
Este fiecare pentru el. Celulele care apucă să se hrănească suficient vor supraviețui ca să se reproducă. Celelalte vor muri. In același fel și cancerul concurează direct pentru resurse, fără vreun gând la binele suprem al altora.
Pacienții cu cancer pierd adesea o cantitate extrem de mare de masă musculară și grasă, în timp ce cancerul se înfruptă pe săturate.
Apariția bolii înseamnă distrugerea cooperării pluricelulare
“Transformarea canceroasă are loc când o celulă dintr-o societate funcțională se comportă ca un organism unicelular. Așa cum un oraș are stabilite niște legi, celulele normale au niște mecanisme anticancerigene puternice ce înglobează celulele sistemului imunitar.
Când acestea sunt copleșite, iar regulile cooperării celulare sunt distruse, celulele trebuie sa revină la programarea lor originală. Încetând să mai respecte regulile, cancerul va face o prioritate numai din propria sa supraviețuire.
Citește și: Problema predominantă nu este gena în sine, ci mediul de dezvoltare a cancerului – Capitolul 2
Fără cooperare, intri în competiție sau mori. Această revenire la starea unicelulară are efecte devastatoare pentru organism. Semințele cancerului se regăsesc în fiecare celulă a fiecărui organism pluricelular. Originile cancerului se regăsesc în originile vieții pluricelulare de pe pământ.
Cancerul nu poate rezista în afara gazdei și nu este transmisibil. Un cancer foarte puternic își distruge gazda și se autodistruge în acest proces. Cu cât e mai letal, cu atât este mai sinucigaș.
Acest vechi program unicelular nu a fost șters din genomul celulelor noastre
Pe măsură ce unele celule se transformă în cancer își pierd din caracteristicile specializate și încep să semene tot mai mult între ele. Devin mai primitive și nediferențiate. Aceasta revenire la o celulă stem îi permite unei celule pulmonare să se modifice suficient cât să trăiască în ficat, căci celulele pulmonare primordiale au unele caracteristici comune cu cele hepatice.”, apreciază Dr. Alin Scarlat.
Expunerea cronică la substanțe chimice sau expunerea cronică la radiații sau infecții cronice sunt cele care cauzează cancerul. Și acesta ne duce la următorul capitol, despre care vom discuta pe larg săptămâna viitoare.