Și-au pus procurorii la adăpost, apoi au plecat cum au trait: cu spatele la datorie și ochii la portofel

Luni, 20 aprilie 2026, Partidul Social Democrat și-a votat, cu 97,7% dintre membrii consultați, retragerea din coaliția de guvernare. Joi, 23 aprilie, cei șase miniștri PSD și vicepremierul Marian Neacșu și-au depus demisiile, punând capăt unei farse care a durat zece luni.

Gestul a fost prezentat, cu obișnuitul tupeu pesedist, drept un act de responsabilitate socială. Ba mai mult, PSD a transmis că retragerea miniștrilor „nu reprezintă o abandonare a guvernării, ci un act prin care este inițiată schimbarea cerută de o largă majoritate a cetățenilor români”. Emoționant, aproape. Dacă nu ai ști cine a distrus-o și de ce.

Să recapitulăm, pentru cei care au uitat sau care nu vor să-și amintească.
PSD a intrat în această coaliție cu ochii deschiși. A semnat programul de guvernare, și-a trimis miniștrii la București, a votat fiecare tăiere bugetară, fiecare creștere de taxe, fiecare măsură de austeritate care a apăsat pe umerii pensionarilor, ai bolnavilor, ai părinților cu copii mici.

Florin Barbu administra agricultura. Florin Manole conducea ministerul Muncii. Alexandru Rogobete era la Sănătate. Bogdan Ivan la Energie. Ciprian Șerban la Transporturi. Radu Marinescu la Justiție. Au fost acolo, la masă, când s-a tăiat. Au semnat. Au votat. Au tăcut.
Dar înainte de a pleca, au bifat ce trebuia bifat.

Șefii marilor parchete, cei care ar putea ancheta ani întregi de prăduiala bugetară, au fost numiți cu girul unui președinte ales cu voturile și cu tăcerea complice a aceleiași stângi care acum se victimizează în fața camerelor. Rețeaua de interese care a transformat bugetul public într-un bufet suedez a primit, în liniște, garanțiile de care avea nevoie. Abia după aceea s-a dat semnalul retragerii.

Este, dacă vreți, o operație chirurgicală de o precizie cinică: participi la toate tăierile care dor, te asiguri că judecata nu te va atinge, și apoi fugi strigând că alții au tăiat.
Premierul Ilie Bolojan a calificat decizia drept „complet greșită și iresponsabilă” și a acuzat că prin ea se periclitează finanțele țării. A avut dreptate, dar a fost și prea politicos. Ce s-a întâmplat în această săptămână nu este doar iresponsabil ci este o rușine națională.

România înregistrează deja cel mai mare deficit bugetar din Uniunea Europeană, de 7,9% din PIB, iar în acest moment de fragilitate, partidul cu cele mai multe mandate din Parlament a ales să arunce în aer orice speranță de stabilitate.
Ministrul Sănătății, Alexandru Rogobete, a rezumat elegant, cu o zi înainte de demisie, tot ce trebuie să știi despre clasa politică pesedistă: „Mâine este ziua demisiei. O voi scrie repede.” Repede. După zece luni în care s-au semnat bugetele, s-au făcut tăieri, s-au majorat taxele. Demisia repede. Responsabilitatea niciodată.

Presa internațională a consemnat rece: „România se afundă din nou în turbulențe politice”. Din nou. Mereu din nou. Și de fiecare dată cu același vinovat care schimbă macazul înainte să sosească factura.
PSD pregătește acum o moțiune de cenzură. Cu sprijinul AUR, social-democrații speră să dărâme Guvernul pe care ei înșiși l-au construit și l-au susținut.

Și iată cum, cercul ar urma să se închidă perfect: prăduirea bugetului public, acoperirea juridică, tăierile asumate și negate simultan, și la final, moțiunea, ca să nu rămână nicio urmă. Ca și cum n-au fost niciodată acolo.

Românii vor plăti această fugă la casa de schimb, la pompă, la supermarket. Economiștii avertizează că instabilitatea politică ar putea împinge cursul euro spre 7-8 lei. Dar PSD va fi în opoziție, curat și indignat, gata să le explice celor loviți de criza pe care a provocat-o că vina aparține altora.

România a supraviețuit multor crize fabricate de aceiași oameni care acum pozează în salvatori. Va supraviețui și acesteia. Dar prețul îl vor plăti, ca de obicei, cei care n-au fost niciodată la masă când s-a împărțit, ci doar când s-a tăiat.