Sunt sigur că nu sunt singurul care a lăsat cumpărarea mărțișoarelor așa, pe ultima secundă. De ani de zile, în fiecare an la sfârșit de februarie, mă întreb de ce nu scriu despre mărțișoarele pe care le vând artiștii locali. Mi-a adus aminte de ele Crina Manolescu, artizan ploieștean care-și vinde Oile Primordiale la târgul din București. Că la Ploiești n-ar fi făcut față condițiilor extraordinare cu care îi umilește tradițional primăria, prin SGU, pe artiștii locali.
Prin comparație cu ce ați cumpăra de la supermaket, Meli-Melo sau tarabele așezate pe primul rând, în față, fiecare după cât de tare e pila de la Primărie sau SGU, mărțișoarele realizate de artiștii din Ploiești sunt aparte. Ele unele caracteristici care le diferențiază și le fac atractive în mod special.
Prima ar fi aceea că prețurile nu sunt umflate cu procentul de șpagă. La fel ca și în anii anteriori, îți dai seama de asta după poziționarea standurilor celor doi, trei artiști care încă insistă eroic să vândă în Ploiești în ger, în spatele tarabelor cu kitsch-uri sclipicioase standardizate.
Pe urmă sunt unice. Unele chiar au o simbolistică interesantă.
Pentru mine de exemplu, cel mai important este că sunt făcute de oameni care se încăpățânează să ofere un pic de artă pe stradă, într-un Ploiești cam gri și posac, chiar și prin intermediul unui fir de lână. Sau ceramică. Sau os sau alte materii prime, ori idei.
Am scris acest text special pentru cei care, ca mine, au lăsat pe ultima clipă cumpărarea mărțișoarelor.
Prieteni, dacă vreți să fericiți femeile din viața voastră cu ceva unic, special și diferit, mergeți și cumpărați mărțișoare de la standurile artiștilor locali din Centru, zona Dealu Mare, poziționate în spatele tarabelor cu chinezării. Sunt ca florile: rezistă doar câteva zile dar produc un efect unic pe gerurile astea.
Foto: Crina Manolescu, https://www.facebook.com/oaiaprimordiala/
