Confuzia între un cadavru și un manechin făcută ieri de polițiștii ploieșteni poate fi subiect de glume. Poate fi chiar și un bun moment de reamintire a eșecurilor pe care le-a avut, în timp poliția.
În niciun caz nu poate fi un pretext de transformare a polițiștilor în subiect de batjocură, insulte și calomnii. Dacă nu din alte motive, măcar pentru acela că dacă Prahova este una dintre zonele sigure ale țării, acest lucru li se datorează în principal lor.
Trecând peste glume, ironii sau injurii, situația de ieri poate fi un bun start pentru discuții serioase despre cât de pregătiți suntem să facem față unei tot mai prezente și vizibile interacțiuni a virtualului cu realitatea.
Ești la un click distanță să-ți poți comanda online, cât se poate de legal și la vedere, gadgeturi care imită sau reproduc aproape perfect realitatea, ”naturalul”.
În cazul de față, jucăria sexuală a fost confundată cu o persoană reală.
Având în vedere anvergura industrie sexului, care este se bate pentru primul loc cu pharma și jocurile de noroc, oferirea unei ”experiențe a utilizatorului” cât mai aproape de cea reală este un obiectiv permanent.
În acest context, întrebarea este: ne-am mira dacă mâine l-am vedea pe domnul Popescu mergând pe stradă de mână cu jucăria sa sexuală fără să ne dăm seama că este non-umană?
Să îl invidiem, sau să îl condamnăm, după caz, când vedem ce forme de vedetă are partenera/partenerul? După ce răsfoiești puțin internetul îți dai seama că acest lucru se întâmplă deja.
Se mai întâmplă deja ca polițiștii ploieșteni să nu fie singurii care au făcut această confuzie. Așa cum menționa colegul Ștefan Vlăsceanu în acest articol, sunt înregistrate din ce în ce mai des cazuri în care polițiștii confundă cu oameni manechine sau roboți umanoizi.
Având în vedere că unul dintre scopurile urmărite de producătorii lor este tocmai acela de a fi cât mai ”umani”, mai greu identificabili ca fiind artificiali, sunt de blamat polițiștii pentru confuzie? Nu uitați, și ei sunt la fel de oameni ca și noi. Încă.
În cazul de la Ploiești, dacă te documentezi despre cum au procedat, constați că au respectat întocmai regulamentul și procedurile pentru astfel de situații. Sunt blamabili pentru asta?
Realitatea este că ”normalul” se schimbă cu o viteză incredibilă și este aproape imposibil să ținem pasul cu aceste schimbări. Tot o realitate este că ne este foarte greu să acceptăm că aproape 90% din deciziile noastre sunt influențate de algoritmii din mediul online, chit că suntem sau nu suntem prezenți acolo.
Eu cred că situația de ieri, din Ploiești, ar putea fi un bun moment de începere a unor discuții despre cum să învățăm să trăim într-o lume în care interacțiunea ”realului” cu ”virtualul” este, deja, o realitate.
Din nefericire, noi nu suntem conștienți decât în foarte mică măsură despre asta.
În ceea ce îi privește pe polițiștii prahoveni, chiar cred că merită mulțumiri pentru faptul că în condiții destul de grele și în această lume haotică reușesc să țină sub control fenomene grave, printre care și acela al criminalității.
