Medicul Mihai Băican semnează, astăzi, în calitate de contributor al Observatorului Prahovean, un editorial despre importanța libertății în contextul alegerilor prezidențiale.
În urma cu 5 ani, aflându-ne în condiții extreme – pandemie globală, stare de urgență, restricții majore de circulație etc, scriam un text înaintea Paștelui intitulat ”Vreți să se deschidă bisericile? Iată ce trebuie să faceți”.
De atunci, a izbucnit un război la granița noastră, a mai trecut un ciclu de alegeri, anul trecut am avut alte alegeri, o parte din ele anulate, iar azi încheiem un nou rând de alegeri, urmând să avem în cele din urma un președinte, imposibil de anticipat în urmă cu 5 ani!
Singurul lucru rămas constant ba chiar accentuat, este polarizarea extremă a societății, separarea în două tabere, aparent imposibil de conciliat.
Trăiam până deunăzi într-o societate în care toată lumea era nemulțumită de toata lumea. Scindările sociale pe teme precum: secularizarea societății, vrem spitale – nu catedrale, familie tradițională versus parteneriat civil, sărăcie versus bogăție, rock versus manele, Steaua versus Dinamo (sau ce mai rămăsese din ele), religia versus educația sexuală în școli, corporatiști versus pensionari, privat versus public, carte tiparită versus e-book. În plan global Europa unită versus naționalism, SUA versus China, Putin versus cine vrea el, moderați versus fundamentaliști și lista poate continua până mult după Paște. Ar putea face punte cu Crăciunul, trecând prin Ramadam, Yom Kippur, Vesak și orice alte zile sacre mai are fiecare. Pământul devenise prea mic și sufocat de toate acestea.
Dar în esență, deși avem o listă de conflicte întinsă de-a lungul și de-a latul istoriei și geopoliticii umanității, există un singur conflict: EGO-ul fiecăruia care crește continuu și nu are loc de EGO-ul celuilalt, care, la rândul său, se hiperinflează și se impunge cu EGO-ul celui de al treilea și tot asa până la vreo 7 miliarde de EGO-uri care și dacă ar fi fiecare singur pe planetă tot nu ar avea loc și nu ar fi multumit.
Avem grădinițe de EGO, școli de EGO, universități de EGO, iar toate produsele lor, generațiile de absolvenți cu EGO în creștere și înfometat, se integrează cu toții în instituții diverse, care vor hrăni și crește la nesfârșit acest EGO…..nu avem aproape deloc măcar un curs opțional de iubire, de acceptare, de toleranță, de empatie….smerenia este doar un concept profund abstract în aceste condiții.
Clerici sau laici, militari sau civili, bogați sau săraci, credincioși sau liber cugetători, avem de făcut un singur lucru: să reducem din EGO, să ne dam la o parte și să lăsam să se întâmple ceea ce este…. să participam la viață fiind integri, atenți la tot ceea ce ne înconjoară, recunoscători și pe măsură ce dispare din ego să punem în loc IUBIRE. Să aruncăm toate scuzele și explicațiile la care apelăm non stop și care conturează realiăți paralele și fictive pentru fiecare.
Așadar, dacă chiar vreți să se deschidă bisericile (creștine, musulmane, mozaice, budhiste, mall uri etc, fiecare după convingere), toți sau în proporție semnificativă, și cei dinăuntru și cei dinafară vedeți dacă aveți deschis în Suflet…păstrați-l deschis și se va deschide însăși Viața.
Vă reamintiți? Ne-am jurat atunci că nu vom mai irosi timpul, că vom prețui darurile vieții, că vom fi buni, că nu mai irosim energii prețioase pe lucruri mărunte, că vom prețui și practica constant solidaritatea, că vom fi atenți la nevoile celorlalți….vă mai amintiți?
În esență ne dorim aceleași lucruri: să fim respectați, să avem o viață bună, siguranță pentru noi și copiii noștri, educație, sănătate, vacanțe, libertate de circulație și expresie, comunități sănătoase!
Și atunci de unde 2 tabere? Ce avem de împărțit ? Sau mai bine spus: cine ne împarte?
Actori politici vremelnici, cu poziții radicale, extremiste de multe ori, cu toleranță zero, care uită în fapt singura lor rațiune de a exista: serviciul în slujba comunității!
În concluzie, vă invit să mergeți să votati pentru voi, împreună, nu separat, un semnal pentru normalitate, pentru solidaritate!
Mâine va răsări din nou Soarele, indiferent de rezultat și ceea ce contează este să ne găsească împreună, asta e tot ceea ce contează, acest lucru ne va duce mai departe, ne va asigura progresul și o viață din ce în ce mai mulțumitoare.
Libertatea de circulație, de expresie, de conștiință, dreptul de a avea opinii diferite sunt drepturi fundamentale, absolut nenegociabile, fără de care totul este în zadar!
Așadar, să așteptam activ, împreună, un Răsărit într-o țară liberă, tolerantă și demnă!